Somaţie de plată. Sentința nr. 983/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 983/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 7526/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
„Operator de date cu caracter personal 8638”
SECȚIE CIVILĂ
Sentința civilă nr. 983/2013
Ședința publică de la 07.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE –D. G. B.
GREFIER – M. R.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect „somație de plată ” formulată de creditoarea S.C. V. R. S.A. - C., .-84, Cod postal_, J. C. în contradictoriu cu creditoarea F. R. V. - G., .. 52, Cod postal_, J. G..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 07.02.2013, pentru când a hotărât următoarele:
I N S T A N T A,
Deliberând asupra cauzei civile de fata constata următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ creditoarea S.C. V. ROMANIA SA a solicitat instanței emiterea unei somații de plată privind creanța pe care o are împotriva debitorului F. R. V., in sumă de 334,24 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie mobilă neachitate, 876,15 lei reprezentând penalități convenționale de întârziere, contravaloarea penalităților convenționale în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere calculate până la data de 15.04.2012, contravaloarea penalităților convenționale calculate pentru perioada cuprinsă între 16.04.2012 și data plății efective, 1063,36 lei, reprezentând taxă pentru rezilierea contractului înainte de termen, cu cheltuieli de judecată în sumă de 104 lei.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat ca a încheiat cu debitorul contractele din data de 31.08.2010, respectiv 06.09.2010, având ca obiect prestarea serviciilor de telefonie mobilă, în temeiul căruia a emis facturile anexate cererii în valoare totală de 334,24 lei, pe care însă debitorul nu le-a achitat până în prezent, fapt ce atrage incidența în speță a clauzei nr. 6.1 inserate în contract, referitoare la calculul penalităților de întârziere.
Mai arată creditoarea că potrivit art. 16 din contract, durata contractului este de 2 ani, nerespectarea acestei durate se sancționează cu plata unei taxe de reziliere în sumă fixă de 1063,36 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 5/2001, OG 9/2000, precum și art. 969, 1066 și urm. C. civ., art. 379 și 274 C. pr. civ.
În dovedirea cererii, creditoarea a atașat la dosar, în copie, contract, facturi fiscale ( 7-26).
În baza art. 242 al. 2 C. pr. civ., creditoarea a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată, cu 39 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
Debitorul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Analizând si coroborând materialul probator administrat in cauza instanța retine următoarea situație de fapt:
Părțile au încheiat contractele pentru serviciile V. prestate de V. R. SA având ca obiect servicii de telefonie mobila, debitorul având calitatea de client. (filele 9-21)
În executarea contractului creditoarea a emis facturile la data de 06,10.2010, 31.08.2010, în cuantum total de 334,24 lei.
Cererea prin care se declanșează procedura somației de plată trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de art. 1 alin. 1 din O.G. nr.5/2001, cu modificările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor art.1 din OG nr. 5/2001, procedura somației de plată se desfășoară la cererea creditorului, în scopul realizării creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori prin alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații. În lumina acestor dispoziții legale, procedura somației de plată presupune, pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea anumitor cerințe speciale.
Aceste cerințe sunt, conform art. 1 OG nr. 5/2001, următoarele: să existe o creanță certă, lichidă și exigibilă; creanța să rezulte dintr-un înscris; creanța să fie bănească.
Potrivit art. 379 alin. 2 C.pr.civ., „creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul”.
Conform art. 379 alin. 3 C.pr.civ., „creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală”.
Totodată, potrivit art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție, iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Potrivit art. 969 C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Potrivit art. 46 C.. probează cu acte autentice, cu acte sub semnătură privată, facturi acceptate, prin corespondență, prin telegrame, cu registrele părților, cu martori, prin orice alte mijloace de probă.
Instanța reține faptul că debitorul nu și-a onorat până în prezent obligațiile contractuale asumate, facturile fiscale nefiind achitate, deși s-a împlinit termenul scadenței. Acest aspect rezultă implicit din faptul că debitorul nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare pentru a combate justețea cererii creditoarei și nu s-a prezentat la judecată pentru a face dovada plății debitului.
Cu privire la capetele de cerere prin care se solicită obligarea debitoarei la plata penalităților convenționale de întârziere precum și la plata taxei pentru rezilierea contractului înainte de termen, instanța apreciază că această creanță nu îndeplinește condițiile prevăzute de O.G. nr. 5/2001.
Astfel, prin anexa la Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori se precizează la lit. b) că este considerată ca fiind abuzivă clauza prin care consumatorul este obligat să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului. La lit. i) se precizează că este considerată abuzivă și clauza care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta comparativ cu pagubele suferite de comerciant. Art. 6 rap. la art. 1 al. 3 din aceeași lege prevede sancțiunea ce intervine în cazul inserării unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori, respectiv nulitatea absolută a clauzei care nu va produce efecte asupra consumatorului. Instanța apreciază că în cauză se impune analizarea caracterului abuziv al clauzei referitoare la plata penalităților de întârziere și a taxei pentru rezilierea contractului înainte de termen, discuție ce excede însă cadrul procedurii somației de plată, astfel încât va respinge acest capăt de cerere ca nefondat.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 969 C. civ. coroborat cu art. 6 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 5/2001, instanța va admite în parte cererea și va soma debitorul să achite creditoarei, în termen de 20 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei ordonanțe, suma de 334,24 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie mobilă neachitate.
În temeiul art. 274 C. pr. civ., instanța va obliga debitorul la plata către creditoare a sumei de 39,30 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată (taxă timbru, timbru judiciar). Instanța va respinge cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu avocat, ca nedovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Admite în parte cererea având ca obiect „somație de plată ” formulată de creditoarea S.C. V. R. S.A. - C., .-84, Cod postal_, J. C. în contradictoriu cu creditoarea F. R. V. - G., .. 52, Cod poștal_, J. G..
Somează debitoarea să plătească creditoarei în termen de 20 zile de la comunicarea prezentei hotărâri suma de 334,24 lei reprezentând contravaloare servicii.
Respinge celelalte capete de cerere ca nefondate.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.02.2013.
Președinte, Grefier,
Red.D.G.B. 04.03.2013
Dact.M.R. 05.03.2013 / 4 ex.
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 09/2013. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7554/2013.... → |
|---|
