Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 18712/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
„Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA Nr._/2013
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte M. V.
Grefier N.-L. C.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant Ș. V. și pe pârât U. A. M., având ca obiect „exercitarea autorității părintești”
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul prin av. T. D., lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus referatul de anchetă psihosocială, după care;
Reclamantul prin apărător, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea cererii și, în consecință, exercitarea autorității părintești în comun, de ambele părți, stabilirea domiciliului minorei la domiciliul pârâtei, obligarea pârâtei să permită reclamantului să aibă legături personale cu minora, conform programului de vizită depus la dosar. Solicită stabilirea programului de vizită și pe timp de vară, așa cum este menționat prin cererea depusă la dosar. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 150 C.p.c, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27.09.2012, reclamantul Ș. V., în contradictoriu cu pârâta U. A. M., a solicitat, pe calea dreptului comun,exercitarea autorității părintești în comun în ceea ce o privește pe minora Ș. Brianna A., stabilirea domiciliului minorei la domiciliul pârâtei și obligarea pârâtei să-I permită reclamantului să aibă legături firești cu minora după un anumit program.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că părțile s-au căsătorit în anul 2008, iar prin S.C. nr.5414/26.05.2011 pronunțată de Judecătoria G. s-a dispus desfacerea căsătoriei părților și încredințarea minorei către mama pârâtă.
Mai precizează reclamantul că, prin Decizia civilă nr.129/16.02.2011 pronunțată de Tribunalul G. s-a hotărât ca programul de vizitare încuviințat de Judecătoria G. prin S.c nr._/09.11.2010 să includă posibilitatea tatălui reclamant de a o lua pe minoră la domiciliul său.
Potrivit susținerilor reclamantului, părțile s-au împăcat ulterior și au locuit împreună aproape jumătate de an, fără a fi nevoit să uziteze de programul de vizită încuviințat de instanță, dar după această perioadă de armonie, pârâta a părăsit domiciliul comun și s-a mutat împreună cu minora la domiciliul părinților săi, îngrădind dreptul reclamantului de a lua legătura cu minora.
În drept, s-a întemeiat pe dispozițiile art.397, 400 și 496 alin.5 C.civ..
Pârâta U. A. M. nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță, deși a fost legal citată.
La termenul de judecată din data de 31.07.2013 instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba testimonială în cadrul căreia a fost audiată martora Ș. F. și anchetă socială la domiciliul părților.
Minora nu a fost audiată pentru că nu a împlinit vârsta de 10 ani.
În cauză, termenul de judecată a fost preschimbat de la data de 09.04.2013 la data de 22.01.2013.
La termenul de judecată din data de 12.02.2013 instanța a dispus suspendarea cauzei și a fost repusă pe rol la data de 31.07.2013.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că acțiunea este întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Acțiunea este legal timbratăcu 10 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
În fapt, din relația de căsătorie a părților a rezultat minora Ș. Brianna A., născută la data de 11.11.2009.
Părțile au divorțat prin S.C. nr.5414/26.05.2011 pronunțată de Judecătoria G., iar minora a fost încredințată pârâtei din prezenta cauză spre creștere și educare.
Prin decizia civilă nr.129/16.02.2011 pronunțată de Tribunalul G. s-a dispus ca reclamantul să stabilească legături personale cu minora inclusiv prin luarea acesteia la domiciliul său.
Minora locuiește în G., împreună cu mama sa, care este ajutată în creșterea minorei de mama acesteia, atunci când pârâta se află la serviciu. Se bucură de afecțiunea mamei și a bunicii materne, beneficiază de stabilitate emoțională, este îngrijită corespunzător și are de condiții locative bune (fila 43).
Potrivit referatului de anchetă psihosocială înregistrat sub nr._/10.10.2013 (f.58 dosar), reclamantul locuiește în prezent cu părinții acestuia, într-un apartament proprietatea părinților săi, unde există condiții locative corespunzătoare.
În drept, potrivit art.5 din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Noului cod civil (Legea nr.287/2009), dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzista după . Codului civil. Rezultă că instanța trebuie sa aibă în vedere noile reglementari la momentul pronunțării (05.11.2013).
Autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către ambii părinți, în cazul copiilor născuți din căsătorie potrivit art.504 din Noul cod civil. Pentru ca unul dintre părinți să exercite în mod exclusiv autoritatea părintească legiuitorul a prevăzut ca celalalt părinte trebuie să fie decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercitarea drepturilor părintești sau, din orice motiv, să se află în neputință de a-și exprima voința. În speță nu se reține incidența nici unuia din aceste cazuri, astfel încât instanța va dispune ca exercitarea autorității părintești să se exercite în comun asupra minorei.
Având în vedere manifestarea de voință a reclamantului, precum și dispozițiile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, potrivit cu care principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, instanța apreciază că se impune ca domiciliul minorei să fie stabilit la domiciliul pârâtei
În determinarea interesului superior al copilului, se au în vedere, cel puțin următoarele:nevoile de dezvoltare – fizice, psihologice, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie;opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate;capacitatea părinților sau persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia, menținerea relațiilor personale cu toate persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.
Apoi, stabilirea locuinței minorului se face în faza următoarelor criterii:
a) disponibilitatea fiecărui părinte de a implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copii;
b) disponibilitatea fiecărui părinte de a permite celuilalt părinte accesul în locuința sa;
c) situația locativă a fiecărui părinte din ultimii trei ani de zile;
d) istoricul de violență al părinților asupra copilului sau asupra altor persoane;
e) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate;
f) distanța dintre locuințele fiecărui părinte și unitatea de învățământ;
g) concluziile raportului de anchetă psiho-socială emis de către autoritatea tutelară.
Instanța va avea în vedere solicitarea reclamantului de a stabili un program de vizitare a minorei de către tată.
Dreptul părintelui de a avea legături cu copilul său, încredințat celuilalt părinte, trebuie să se realizeze efectiv și real, prin stabilirea unui program de vizitare extins, pe cat posibil, și care să țină cont de interesul superior al copilului.
La stabilirea modalitatii concrete a exercitiului dreptului de a avea legaturi personale cu minorul se are in vedere interesul superior al acestuia, apreciat in raport de un complex de factori: varsta minorului, mediul in care locuieste, raporturile dintre cei doi parinti, localitatile de domiciliu ale acestora, asigurarea unui mediu stabil si coerent si pentru o normala dezvoltare psiho-sociala.
Este de notorietate faptul ca parintii salariati au in principiu finalul de saptamana liber, asa incat, ar fi injust, atat pentru minor cat si pentru parintele caruia copilul i-a fost incredintat, sa nu beneficieze de prezenta reciproca si pe durata sfarsitului de saptamana.
In conditiile in care parintele caruia i-a fost incredintat minorul isi rezuma relatia doar pe durata saptamanii lucratoare, aceasta ar putea avea drept consecinta conturarea lui in persoana care il coordoneaza si care implicit il restrictioneaza in diverse activitati, cu severitatea sau exigenta normala a unui parinte, ambele motivate si impuse de ratiuni benefice, iar celalalt parinte devine prin comparatie, deosebit de concesiv ori, mai tolerant, finalul saptamanii lucratoare fiind asociat cu repaosul si relaxarea ce urmeaza unei perioade active.
O atare fractionare a timpului intre cei doi parinti este susceptibila a afecta echilibrul si stabilitatea minorului prin diminuarea drastica a posibilitatii de a beneficia si de continuitate in familia actuala, conditie indispensabila unei dezvoltari normale.
S-a aratat in mod constant in jurisprudenta CEDO faptul ca un element fundamental al vietii familiale il constituie posibilitatea copilului si a parintelui de a fi impreuna, iar, orice limitare a acestui drept, ce apartine deopotriva, atat parintelui cat si copilului trebuie sa fie temeinic justificata, proportionala cu scopul urmarit, care consta in prezenta cauza in protejarea interesului major al minorului.
In orice caz, Curtea precizeaza ca o astfel de cerere, care are ca obiect stabilirea legaturilor intre parinte si copilul sau, se impune a fi analizata atat prin prisma dreptului parintelui caruia nu i s-a incredintat copilul, de a avea legaturi personale cu acesta, cat si din perspectiva dreptului copilului de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii si alte persoane fata de care au dezvoltat legaturi de atasament, drept consacrat expres prin art. 14 si 15 din Legea 272/2004, iar restrangerea acestor drepturi nu se poate dispune decat in cazuri justificate.
Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor, potrivit disp. art. 2 alin. 2 din Legea 272/2004, altfel spus acestora le revine in mod corelativ obligatia de a respecta dreptul copilului de a avea nestingherit legaturi personale cu tatal sau si cu alti membri ai familiei, sau alte persoane fata de care a dezvoltat relatii de atasament, cata vreme acest lucru nu contravine interesului lui superior.
Totodata, Curtea reaminteste ambilor parinti ca drepturile parintesti trebuie exercitate cu buna credinta si faptul ca orice modificare intervenita in situatia de fapt retinuta in aceasta cauza, analizata prin prisma interesului superior al copilului, este de natura sa conduca la modificarea programului de vizitare stabilit in prezent.
Din materialul probator aflat la dosarul cauzei, nu se poate aprecia si nu reiese ca reclamantul ar fi un parinte cu o moralitate indoielnica, la acest moment.
Instanta trebuie sa se asigure ca drepturile parintilor prevazute de lege si nu in ultimul de morala si echitate, sunt respectate, in schimb maniera in care acestia inteleg sa procedeze in armonizarea relatiei cu minorul, nu poate fi stabilita in mod ferm, depinzand de parinti cum inteleg sa gestioneze aceasta situatie, astfel incat drepturile ambelor parti sa fie respectate iar minora sa nu fie supusă unor schimbari bruste de situatii si cu consecinte ireversibile pentru viitor.
Asadar, pentru a stabili un program de vizitare minorei, este necesar a se cunoaste nevoile copilului la aceasta varsta, pentru ca cel putin, probabilistic, programul sa fie adaptat stadiului de varsta si necesitatilor acestuia.
F. de toate aceste considerente, instanta va obliga pârâta să permită reclamantului să aibă legături personale cu minora după următorul program: în primul și al treilea week-end al fiecărei luni, de vineri ora 18 până duminică ora 18, o lună în timpul vacanței de vară, respectiv luna iulie, ultima săptămână din vacanța de iarnă, trei ore de ziua de naștere a minorei (față de solicitarea reclamantului de a petrece cinci ore de ziua de naștere a minori, instanța aprciază că este o durată prea mare de timp, astfel încât, pentru ca minora să petreacă timp și cu celălalt părinte și eventual cu prietenii de joacă ai acesteia, instanța va reduce acest program la trei ore), doua zi de P. și a doua zi de C., la domiciliul reclamantului.
În consecință, instanța va admite cererea formulată de reclamantul Ș. V. în contradictoriu cu pârâta U. A. M..
Totodată, în temeiul art.274 alin.1 și 3 C.pr.civ, instanța va reduce onorariul cuvenit apărătorului reclamantului, având în vedere gradul de complexitate a cauzei și va obliga pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 512 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul Ș. V., domiciliat în G., ., nr.14, ..4, jud. G., în contradictoriu cu pârâta U. A. M., domiciliată în G., ., ., jud. G..
Dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorei Ș. Brianna A., născută la data de 11.11.2009, să se exercite în comun de părinți, iar domiciliul minorei să fie stabilit la domiciliul pârâtei.
Obligă pârâta să permită reclamantului să aibă legături personale cu minora Ș. Brianna A. după următorul program de vizitare: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri ora 18 până duminică ora 18, cu posibilitatea luării minorei la domiciliul reclamantului, o lună în timpul vacanței de vară, respectiv luna iulie, ultima săptămână din vacanța de iarnă, trei ore de ziua de naștere a minorei, a doua zi de P. și a doua zi de C..
Obligă pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 512 lei, reprezentând onorariu avocat și taxă judiciară de timbru.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2013.
PREȘEDINTE Grefier
Red VM/tehnored CNL/4ex/02.12.2013
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 7541/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
