Acţiune în constatare. Sentința nr. 3421/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3421/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 21664/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
operator de date cu caracter personal nr. 8637
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3421/2014
Ședința publică de la 04 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Grefier E. B.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei Civil privind pe reclamant M. G. PRIN REPREZENTANT M. S., PRIMARUL MUNICIPIULUI G. și pe pârât G. I., pârât G. R. S., pârât G. M., pârât G. C., având ca obiect acțiune în constatare
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 14.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.03.2014, apoi la data de 28.03.2014 și la data de 04.04.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.11.2012, sub dosar nr._, reclamantul M. G. prin Primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții G. I., G. R.-S., G. E., C. Critsina și G. M., rezilierea Contractului de închiriere nr._/24.11.2010, evacuarea pârâților și a bunurilor acestora din imobilul situat în G., . nr. 6, . sumei de_ lei reprezentând contravaloare lipsă folosință. Totodată reclamantul a solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că, la data de 24.11.2010, pârâtul G. I. a devenit beneficiar al Contractului de închiriere nr._ pentru spațiul situat în G., . nr. 6, ., dar a acumulat restanțe la plata chiriei. În imobil locuiesc membrii familiei G. indicați ca pârâți care au solicitat reclamantei clarificarea situației locative, dar nu s-a perfectat încheierea unui nou contract de închiriere din cauza restanțelor acumulate la plata chiriei.
A precizat reclamantul că potrivit prevederilor legale nu poate fi obligat să închirieze unor persoane nesolvabile și a apreciat prejudiciul creat de pârâți pentru folosirea fără drept a spațiului care putea fi închiriat altor persoane, cu suma de_ lei.
În opinia reclamantului, în sarcina pârâților sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112-114 C.proc.civ., ale art. 34 lit. b și art. 25 din Legea nr.114/1996, OUG nr. 40/1999 și ale art. 1075 și 1429 C.civ..
În susținerea cererii formulate, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Au fost atașate, la dosar, în copie, referatul nr._/08.10.2012 emis de Primăria Municipiului G., somații, situația contribuabilului la 08.10.2012, Contractul de închiriere nr._ din 24.11.2010 și anexele la acesta (filele 6-15).
În temeiul art. 242 C.proc.civ., reclamantul a solicitat judecata cauzei și în lipsa părților.
Deși legal citați toți pârâții, numai pârâții G. I. și Găvănesu R. S. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În Motivare,pârâții au arătat că locuiesc în imobilul reclamantei cu titlu de chiriași, împreună cu soția și fiicele pârâtului G. R. S., numitele G. R. M., G. V. și G. M. I. și recunosc acumularea datoriilor la plata cheltuielilor de întreținere către Asociația de proprietari, cheltuieli care le reveneau în calitate de chiriași, dar restanțele s-au acumulat din lipsa posibilităților financiare, iar nu a relei credințe, titularul contractului, G. I. fiind și grav bolnav.
Au mai învederat pârâții că parte din cei chemați în judecată în calitate de pârâți, respectiv Găvpnescu E., C. (actualmente G.) C. și G. M., nu mai locuiesc în imobil de timp îndelungat, locuind la late adrese,împreună cu familiile lor, după căsătorie.
Au susținut pârâții că doresc încheierea unui angajament de plată cu reclamanta, dar nu pot recunoaște pretențiile reclamantei în sumă de_ lei întrucât familia G. nu înregistrează restanțe la plata chiriei către reclamantă, iar valoarea utilităților restante către asociația de proprietari este de_ lei, incluzând și penalitățile de întârziere.
În drept au fost invocate prevederile art. 115 C.proc.civ.
În probatoriu s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a celei cu expertiza contabilă.
Ambele părți au mai depus pe parcursul judecății, în susținerea poziției lor, înscrisuri, în fotocopii.
Cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei pentru capătul de cerere privind evacuarea, capetele de cerere privind pretenții și reziliere contract fiind scutite de taxă de timbru în baza prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru (fila 2).
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, la solicitarea instanței fiind depuse și relații de la Asociația de Proprietari nr. 600.
La termenul de judecată din data de 14.03.2014, din oficiu, instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților G. E., G. M. și C. C., pe care a unit-o cu fondul cauzei, apreciind necesară administrarea probelor în vederea soluționării acesteia.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamantul M. G. prin Primar, în calitate de locator și pârâtul G. I., în calitate de locatar, s-au încheiat succesiv mai multe contracte de locațiune cu privire la imobilul situat în G., . nr. 6, .,. Contractul de închiriere nr._/24.11.2010 (filele 1-150). În fișa suprafeței locative închiriate au fost indicați ca locuind cu titularul și pârâții G. R. S., G. E., C. C. și G. M. (fila 11).
Contractul de închiriere nr._/24.11.2010 a expirat la data de 24,11,2011, dar parte din familia G. a continuat să locuiască în imobil.
Astfel cum rezultă din situația contribuabilului la data de 30.12.2013, pârâtul titular de contract înregistra suma de 635 lei restanță la plata chiriei (fila 56).
Potrivit actelor de stare civilă aflate la dosar și atașate cauzei, în imobilul proprietate a reclamantei nu mai locuiesc în prezent decât pârâții G. I. și Găăvnescu R. S., acesta din urmă împreună cu soția și cele două fiice, numitele G. R. M., G. V. și G. M. I..
De altfel, susținerile pârâților sub aspectul persoanelor care mai locuiesc în imobil sunt confirmate și de Asociația de Proprietari nr.600 din care face parte apartamentul (fila 79).
Tot din înscrisurile aflate la dosar rezultă că pârâții care locuiesc în imobil înregistrează restanțe la plata cheltuielilor de întreținere, în perioada ianuarie 2008-ianuaroe 2014 acumulându-se un debit de_ lei, cu titlu de cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere.
În drept, potrivit art. 137 instanța va analiza cu prioritate a excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților G. E., G. M. și C. C. invocată în cauză din oficiu, care ar face de prisos, în caz de admitere, cercetarea în fond a pricinii în privința părților față de care a fost invocată.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv (este obligat) al raportului juridic. Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice nu numai calitatea sa procesuală activă ci și calitatea procesuală pasivă a pârâtului.
Excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție absolută și peremptorie, este mijlocul juridic prin care se invocă lipsa identității dintre persoana pârâtului și cea a persoanei împotriva căreia se putea formula acțiunea.
Existența calității procesuale pasivă este o condiție obligatorie pentru promovarea unei acțiuni civile. În lipsa ei, acțiunea apare ca greșit îndreptată contra unei persoane lipsite de calitate.
În cauza de față, din înscrisurile aflate la dosar reiese că pârâții G. E., G. M. și C. C. nu mai locuiesc în imobilul proprietate al reclamantei de timp îndelungat, astfel că nu pot fi evacuați ori obligați la plata contravalorii lipsei de folosință pentru perioada indicată în acțiune.
În consecință, instanța va admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților G. E., G. M. și C. C., invocată din oficiu și va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța reține, referitor la capătul de cerere privind constatarea intervenirii rezilierii de drept a contractului de închiriere, că potrivit art. 969 C.civ. contractul reprezintă legea părților, iar conform art. 1452 C.civ coroborat cu art. 1437 C.civ., în cazul în care după expirarea termenul prevăzut pentru închiriere, locatarul continuă să rămână în imobil, fără vreo împotrivire din partea locatorului, se apreciază că a intervenit o tacită relocațiune, în aceleași condiții ca cele din contractul inițial, dar pentru o perioadă de timp nedeterminată, chiriașul neputând părăsi imobilul sau obligat să îl elibereze, înainte de notificarea, într-un termen determinat de obiceiul locului.
Instanța mai reține că rezilierea este o sancțiune pentru neexecutarea culpabilă a contractului sinalagmatic cu executare succesivă, constând în desființarea pentru viitor a acestuia.
Astfel, pentru a se putea dispune rezilierea contractului de închiriere nr._/24.11.2010 instanța trebuie să rețină culpa pârâților în neexecutarea obligațiilor asumate prin acest contract, referitoare la plata chiriei datorate reclamantului.
Pârâții prezenți la dezbateri au demonstrat faptul că nu datorează către reclamantă sume cu titlu de chirie restantă ci doar către Asociația de proprietari pentru utilități. De asemenea, din probatoriul administrat a rezultat că pârâții fac demersuri pentru achitarea debitelor restante, încheind contracte separate de furnizare utilități.
Cum în cauza de față după expirarea contractului de închiriere nr. nr._/24.11.2010, care nu interzicea expres tacita relocațiune, părțile au continuat să locuiască și respectiv să încaseze chiria, rezultă că a intervenit această tacită relocațiune, în condițiile vechiului contract. Pentru că pârâții nu au fost notificați să părăsească imobilul ci doar să asigure plata chiriei și utilităților, instanța apreciază că nu a intervenit încetarea contractului de închiriere sau rezilierea de drept a acestuia.
Față de probele dosarului și raportat la situația economică actuală, instanța apreciază că neexecutarea obligației asumate prin contract de a achita chiria și cheltuielile de întreținere nu se datorează relei – credințe, respectiv culpei pârâților locatari, aceștia achitând chiria la zi și încheind contract de prestare servicii cu furnizorul de agent termic, astfel că apreciază că nu se impune rezilierea contractului de închiriere, urmând a respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Pe cale de consecință, nici evacuarea persoanelor menționate în contractul de închiriere ca beneficiari ai unui drept locativ și a pârâților care deși netrecuți în fișa locativă sunt membrii ai familiei pârâtei titulare de contract, fiind subsecventă rezilierii contractului de închiriere, nu poate fi dispusă, și acest capăt de cerere urmând a fi respins ca neîntemeiat ca și petitiul privitor la constatarea rezilierii de drept a contractului de închiriere.
În argumentarea acestei soluții, instanța mai reține și faptul că art. 8 si 10 CEDO acordă o protecție deosebită dreptului la viață privată și domiciliu, ori astfel cum rezultă din actele de identitate de la dosar, pârâții G. I. și G. R. S. împreună cu soția și fiicele au domiciliul la adresa imobilului proprietate al reclamantei.
Astfel, în chiar jurisprudența CEDO (Cauza Cosic contra Croației) curtea europeană a arătat că măsura evacuării nu reprezintă o ingerință în respectarea dreptului la viață privată și la domiciliu, atunci când este analizată și apreciată proporționalitatea acestei măsuri raportat la scopul legitim urmărit prin acțiune.
Deși dreptul de proprietate se bucură la rândul său de o largă protecție juridică, instanța reține că în cauza de față, în condițiile în care pârâții încă dețin un titlu valabil și locuiesc într-un imobil cu destinație specială de locuință, pe care l-au ocupat timp îndelungat, achitând către reclamantă chiria, înregistrând restanțe doar la plata utilităților, reclamantul nu încearcă un grav prejudiciu, astfel cum a susținut prin cererea de chemare în judecată, nefiindu-i restrânse nici atributele dreptului de proprietate a spațiului.
Instanța apreciază că măsura evacuării pârâților nu urmărește un scop legitim și nu este proporțională scopului urmărit, acela al întregirii dreptului de proprietate, în condițiile în care chiar reclamanta a arătat că prejudiciul suferit e reprezentat d elipsa contravalorii chiriei, or așa cum a rezultat din probe aceasta a fost achitată în întregime, neexistând decât un debit de 635 lei.
În privința capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei cu titlu de contravaloare lipsă folosință spațiu, instanța reține că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate, din chiar fișa locativă și situația contribuabilului eliberate de reclamantă la solicitarea instanței rezultând că plata chiriei a fost efectuată la zi de către pârâți, cum de altfel s-a arătat și mai sus.
Or, în temeiul art. 1169 C.civ.cine face o susținere în fața judecății este dator de a o proba.
În concluzie, pentru considerentele expuse, pe fondul cauzei instanța va respinge prezenta acțiune având ca obiect „constatare reziliere contract, evacuare și pretenții” și pe cale de consecință și cererea accesorie privitoare la obligarea pârâților la suportarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților G. E., G. M. și C. C., invocată de instanță din oficiu.
Respinge capătul de cerere formulat de reclamantul M. G. prin Primar, în contradictoriu cu pârâții G. E., G. M. și C. C., ca fiind îndreptat împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul M. G. prin Primar, cu sediul în G., ., jud. G., în contradictoriu cu pârâții G. I. și G. R. S., ambii cu domiciliul în G., . nr. 6, ., jud. G., având ca obiect „constatare reziliere contract, evacuare și pretenții”.
Respinge ca nefondată cererea accesorie privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs, care se va depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. ManeaElena B.
RedAMM /tehored. E.B/8ex/07.08.2014/6ex .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 889/2014. Judecătoria GALAŢI | Validare poprire. Sentința nr. 21/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
