Acţiune în constatare. Sentința nr. 4598/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4598/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 18466/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
operator de date cu caracter personal nr. 8637
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4598
Ședința publică de la 07 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Grefier E. B.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei Civil privind pe reclamant I. E. și pe pârât BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 11.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de la data de 17.04.2014, la data de 24.04.2014, apoi la data de 30.04.2014 și la data de 07.05.2014 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 16.10.2013, sub dosar nr._, reclamanta E. I., în contradictoriu cu pârâta B. C. Română SA (BCR SA), a solicitat constatarea nulității absolute a clauzei contractuale privitoare la comisionul de urmărire riscuri din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.40715din 20.06.2007, obligarea pârâtei la eliminarea acestei clauze din contract, obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de2016lei reprezentând comision de risc încasat în perioadei septembrie 2010 – septembrie 2013 în baza respectivei clauze și a sumei de 2128 lei reprezentând comision de risc încasat în perioada iunie 2007-septembrie 2010.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de credit bancar nr._ din 20.06.2007, pentru suma de_ lei și o perioadă de rambursare de 120 de luni. La punctul 9 lit. f din contract s-a prevăzut plata unui comision de urmărire riscuri de 56 lei lunar, reprezentând 0,28% din valoarea creditului acordat.
A mai susținut reclamanta că toate clauzele contractului au fost prestabilite de bancă, fără posibilitatea reclamantei de modificare sau înlăturare a vreunei clauze, contractul nefiind astfel unul negociat de părți.
A mai apreciat reclamanta că respectiva clauză contractuală este abuzivă în condițiile Legii nr. 193/2000 întrucât nu este precizat riscul acoperit iar sumele achitate cu acest titlu nu se restituie la achitarea integrală a creditului.
În opinia reclamantei respectivul comision este excesiv și creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților afectând grav patrimoniul împrumutatului și nu se referă la obiectul principal al contractului sau la prețul acestuia.
A susținut reclamanta că sumele plătite cu acest titlu reprezintă o plată nedatorată și trebuiesc restituite, obligația de plată fiind lovită de nulitatea absolută a clauzei abuzive prin care sunt prevăzute.
A mai arătat reclamanta că dorește derularea în continuare a creditului, cu înlăturarea clauzei abuzive privitoare la comisionul de administrare riscuri.
În motivarea în drept a acțiunii au fost invocate prevederile art. 192.194 C.proc.civ., Legea nr. 193/2000, OG nr. 21/1992și practica judiciară în materie.
În susținerea acțiunii, la aceasta au fost atașate înscrisuri (filele 4-10).
Reclamanta a solicitat și soluționarea cauzei în lipsa părților.
La data de 11.11.2013 reclamanta și-a completat motivele acțiunii arătând că solicită restituirea sumelor de 56 lei achitate atât cu titlu de comision de risc cât și cu titlu de comision de administrare începând cu data de 11.07.2012, dat fiind că ulterior acestei date cele două comisioane au fost încasate cumulat. La cererea completatoare au fost atașate înscrisuri (filele 13-15).
Legal informată asupra acțiunii îndreptate împotriva sa, pârâta B. C. Română SA (BCR), a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului de a solicita anularea clauzei prevăzute de art. 9 din contract, motivat de faptul că acțiunea este una prescriptibilă în condițiile art. 3 alin. 1 și art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescripție începând să curgă de la data semnării contractului de credit.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în motivare a susținut că toate clauzele contractuale au fost agreate de reclamanta care și-a exprimat consimțământul liber exprimat și neviciat la încheierea contractului, cunoscând toate componentele acestuia și întregul cost al creditului.
Mai susține pârâta că respectivul comision face parte din prețul contractului iar instanței nu îi este permis a-l stabili.
A mai invocat pârâta că respectivul comision face parte din costul total al creditului și respectiv D., conform art. 6 din contract, iar convenția s-a derulat fără incidente între părți timp de 6 ani și 3 luni,până la introducerea acțiunii.
Pârâta a mai arătat că deși a propus reclamantei un act adițional acesta nu a fost semnat, neintervenind modificări pe parcursul creditului privitoare la costurile sau comisioanele percepute, sumele a cără restituire o pretinde reclamanta fiind corect încasate, în aplicarea contractului inițial al părților.
A mai invocat pârâta aspecte ale practicii internaționale și comunitare din domeniul clauzelor abuzive, făcând și o analiză a comisionului contestat de reclamantă, apreciind în esență, că acesta este necesar, proporțional și adecvat față de pericolul potențial repertoriat pe piață și fundamentat diferit de operațiunile prestate de bancă în contul comisionului de administrare.
Prin întâmpinare s-a mai susținut că anularea clauzelor contractuale ar conduce la nerespectarea dreptului băncii la proprietate privată și la libertatea economică, iar admiterea acțiunii ar fi de natură să încalce principiul obligativității actelor juridice legal încheiate.
Îndrept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 193/2000, ale Directivei 93/13/CEE, ale Legii nr. 296/2004, Legii nr.289/2004Decretului nr. 167/1958 și ale art. 969 C.civ..
În susținerea poziției sale pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a celei cu interogatoriu reclamantei.
La întâmpinare au fost atașate înscrisuri (filele 37-38).
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea tuturor susținerilor pârâtei.
Pe parcursul judecății, ambele părți au mai depus la dosar înscrisuri.
Conform art. 29 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, prezenta acțiune este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
În ședința publică din data de 11.04.2014 pârâta a renunțat la invocarea excepțiilor din întâmpinare, instanța luând act de acest aspect. La același termen de judecată, a fost încuviințată și administrată pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată următoarele:
În fapt, potrivit contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr._/20.06.2007, încheiat între BCR SA, în calitate de împrumutător și reclamanta E. I., în calitate de împrumutat, pârâta a acordat un credit în cuantum de_ lei cu destinația contravaloare nevoi personale, rambursabil în 120 luni, cu o dobândă de 10,95% pe an revizuibilă semestrial, comision de administrare de 10 lei lunar, reprezentând 0,05% din valoarea creditului și comision de urmărire riscuri de 56 lei lunar, reprezentând 0,28% din valoarea creditului contractat. Cuantumul și modalitatea de calcul a comisionului de administrare și comisionului de urmărire riscuri au fost stabilit prin art. 9 lit. c și respectiv d din condițiile speciale ale contractului de credit (filele 4-10).
Potrivit art. 3.8 din Condițiile Generale existente în cadrul contractului de creditare, comisionul de urmărire riscuri se calculează flat, prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului contractat, procent care rămâne fix pe toată perioada de rambursare. Clientul achită comisionul de urmărire riscuri lunar, odată cu rata de credit și dobânda și se percepe integral, inclusiv pentru fracțiunile de lună.
Art. 3.9 din aceleași condiții generale definește comisionul de administrare ca fiind în sumă fixă și calculabil prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului, procent care rămâne fix pe toată durata de rambursare a creditului și care se achită lunar, odată cu rata de credit și dobânda, fiind perceput integral, inclusiv pentru fracțiunile de lună.
Astfel cum rezultă din extrasul de cont aflat la dosar (atașat), pe parcursul derulării convenției de credit, reclamanta a achitat, în perioada 20.06.2007 – 16.10.2013 suma de 760 lei cu titlu de comision de administrare și suma de 4256 lei cu titlu de comision de urmărire riscuri.
Odată cu încheierea contractului de credit banca a pus la dispoziția reclamantei un grafic de rambursare în care cele două comisioane erau evidențiate separat (filele 9-10), iar la data de 11.07.2012 a înmânat clientei un nou grafic de rambursare în care cele două comisioane nu mai apar distinct ci valoarea lor însumată, de 66 lei, se prevede sub titulatura de comision de administrare (filele 13-15).
În drept, potrivit art. 1 alin. 3 Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive republicată, se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/20.06.2007, intră sub incidența Legii nr. 193/2000 dată fiind calitatea împrumutatului de consumator și calitatea băncii de comerciant, potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000.
În sensul art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Conform art. 10 lit. b OG 21/1992,consumatorii au dreptul de a beneficia de o redactare clară și precisă a clauzelor contractuale, indicarea exactă a prețurilor și tarifelor și, după caz, a condițiilor de garanție.
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 și 2 Legea nr. 193/2000 republicată, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului (alin. 2).
Așadar, pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesară îndeplinirea cumulată a următoarelor condiții: clauza să nu fi fost negociată direct și să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe.
Procedând la analiza îndeplinirii acestor condiții prin raportare la contractul de credit nr._/20.06.2007, instanța apreciază că cele două clauze referitoare la comisioanele de administrare și de urmărire riscuri, nu au fost direct negociate de părți, ci reprezintă clauze standard, preformulate, care nu reprezintă expresia tratativelor purtate între părți ci doar aderarea împrumutatului la condițiile oferite de bancă.
Mai reține instanța că singurele prevederi contractuale personalizate, în funcție de nevoile și cerințele fiecărui client în parte sunt cele referitoare la suma împrumutată, durata contractului și, eventual, tipul de contract dintre produsele disponibile. Mai mult, clauzele speciale ale contractului referitoare la dobândă și comisioane nu par a face parte dintre cele susceptibile a fi negociate, ci, mai degrabă dintre cele care țin de personalizarea contractului.
Negocierea unei clauze implică posibilitatea consumatorului de a influența natura clauzei contractuale, iar, în cauză, nu au fost dovedite eventuale discuții referitoare la modificarea efectivă a clauzelor contestate.
Instanța reține că inserarea clauzelor privind comisionul de administrare și comisionul de urmărire riscuri, nu putea fi influențată de consumatori, clauzele având un caracter standard și regăsindu-se în contractele de credit încheiate de bancă cu diverși consumatori.
În consecință, în lipsa unor dovezi contrare, instanța apreciază că toate clauzele contractului de credit indicat de reclamantă au natura unor clauze preformulate, nenegociate liber de părți.
Potrivit art. 4 alin. 6 Legea nr. 193/2000 republicată, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Pârâta interpretează această dispoziție legală, care o transpune pe cea din Directiva Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 95 din 21 aprilie 1993, în sensul că cele două comisioane la care a făcut referire reclamanta prin acțiune, fac parte din prețul contractului și, în consecință, nu sunt susceptibile de a fi examinate prin prisma dispozițiilor acestui act normativ.
Instanța apreciază că textul de lege limitează intervenția instanței în definirea noțiunilor de obiect al contractului, de preț al contractului și de plată, însă nu interzice instanței să evalueze modul cum se calculează o parte din prețul contractului.
În examinarea caracterului abuziv al clauzelor din contract, instanța va avea în vedere echilibrul care trebuie să existe între interesele economice ale împrumutaților, de o parte, și cele ale băncii, de cealaltă parte, înțelegând că scopul urmărit de fiecare parte este obținerea unui folos patrimonial maxim, fie prin obținerea de condiții de creditare cât mai puțin oneroase, fie prin asigurarea unei garantări cât mai bune a executării contractului și a unui profit cât mai ridicat. Echilibrul intereselor este unul aproximativ, fiind imposibilă realizarea unei egalități perfecte între pozițiile celor două părți.
În ceea ce privește cerința dezechilibrului semnificativ între drepturile și obligațiilor părților, instituită prin clauzele contractului de credit nr._/20.06.2007, aspect care în opinia reclamantei este îndeplinit, instanța reține că raportat la valoarea comisionului de urmărire riscuri care pe parcursul duratei împrumutului de 120 de luni este de 6720 lei, acesta apare ca o sumă excesivă, împovărătoare pentru împrumutat prin comparare cu suma împrumutată, de_ lei, reprezentând aproximativ 34% din valoarea acestuia. Este de necontestat faptul că banca nu poate acorda împrumutul decât contra unui cost, acest aspect fiind de esența activității derulate de bancă, în calitatea sa de comerciant care urmărește realizarea unui profit maximal, în condițiile unei economii de piață libere, dirijată de cerere și ofertă.
Însă în ce privește comisionul de urmărire riscuri, instanța constată că în contract nu se precizează care este riscul acoperit prin instituirea acestuia.
Totodată, reține că există un dezechilibru semnificativ între prestațiile celor două părți, dat fiind cuantumul comisionului față de valoarea creditului în condițiile în care comisionul nu este definit în cuprinsul convenției, nu se precizează dacă este vorba de costul unui serviciu prestat, care ar fi acest serviciu sau dacă reprezintă contravaloarea unui prejudiciu suportat de pârâtă ca urmare a unei fapte a consumatorului. Mai mult, nu se precizează, în cuprinsul convenției dacă există sau nu posibilitatea de restituire a comisionului plătit odată cu fiecare rată în cazul în care un astfel de eveniment nu se produce.
Chiar în situația în care am reține, în plus față de dispozițiile contractuale, definiția riscului de credit în sensul art. 3 lit. g din Normele BNR nr. 17/18.12.2003, respectiv riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor preconizate, ca urmare a neîndeplinirii de către clienți a obligațiilor contractuale constând în rambursarea creditului și a costurilor aferente acestuia, instanța apreciază că a fost încălcat echilibrul contractual în lipsa unei prestații care să justifice perceperea comisionului în cauză.
Astfel, în acest context, reține că, în fapt, potrivit convenției, comisionul de urmărire riscuri se calculează lunar, spre deosebire de dobândă care se calculează anual, sau alte comisioane care s-au perceput flat la încheierea convenției.
Echilibrul contractual este afectat nu doar având în vedere cuantumul ridicat al comisionului prin raportare la valoarea sumei împrumutate și la prețul total al contractului, ci și prin încasarea sumelor cu titlu de comision de risc fără ca, în situația în care, la sfârșitul perioadei de creditare, riscul avut în vedere nu s-a produs, să fie prevăzută obligația sau posibilitatea restituirii sumelor încasate cu acest titlu.
Totodată, reclamanta consumator a acționat, la momentul încheierii contractului de credit, de pe o poziție inegală în raport cu profesionistul BCR SA, acesta din urmă având obligația de informare asupra tuturor produselor oferite de bancă, asupra costului total al creditului, dar și asupra semnificației unor comisioane, cum este și comisionul de urmărire riscuri, respectiv asupra modalității de calcul al acestor comisioane precum și asupra condițiilor de declarare a scadenței anticipate. Or, în cauză nu au fost administrate probe referitoare la modalitatea de informare a reclamanților asupra condițiilor de creditare în sensul menționat mai sus.
Un argument în plus față de cele reținute, în aprecierea caracterului abuziv al comisionului de urmărire riscuri, este și măsura luată de bancă începând cu luna octombrie 2010 (conform graficelor de rambursare emise ulterior aceste date, la 29.09.2011 și respectiv 11.07.2012 - filele 13, 14), când în încercarea de a da o aparență de legalitate comisionului de urmărire riscuri în contextul modificărilor impuse de noul cadru legislativ creat de OUG nr. 50/2010, banca a adaptat structura de comisioane astfel încât să se încadreze în enumerarea limitativ prevăzută de art. 36 din cuprinsul OUG nr. 50/2010 menținând valoarea aferentă comisionului de urmărire riscuri de 56 lei dar înglobând-o în suma percepută cu titlu de comision de administrare, care inițial era de 10 lei iar apoi a fost mărită la 66 lei.
În ceea ce privește comisionul de administrare lunar, de 10 lei în speța de față, prin prisma prevederilor OUG nr. 50/2010, instanța reține că un astfel de comision este legal perceput, art. 14 lit. k din actul normativ indicat, justificându-l în principal prin operațiunile determinate de plata și tragerile creditului.
Astfel, pentru argumentele dezvoltate mai sus, instanța, va constata caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de urmărire riscuri, prevăzut de art. 9 lit. f și art. 3.8 din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/20.06.2007 privind comisionul de urmărire riscuri și va anula aceste clauze, eliminându-le din contractul de credit.
Referitor capătul de cerere privind pretențiile bănești ale reclamantei, instanța reține că principiul restabilirii situației anterioare este unul dintre principiile care guvernează efectele nulității actului juridic civil și presupune că tot ceea ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat.
În fapt, potrivit extraselor de cont aflate la dosar și susținerilor părților necontestate, reclamanta a achitat în derularea contractului de credit, în perioada iunie 2007-septembrie 2013, suma de 4144 lei cu titlu de comision de urmărire riscuri, comision care a fost perceput și achitat și în continuare în timpul judecății.
Pe cale de consecință, apreciind ca abuzive clauzele contractuale referitoare la acest comision, instanța va obliga pârâta la restituirea, către reclamantă, a sumei de 4144 lei încasată cu titlu de „comision de urmărire riscuri” începând cu luna iunie 2007 până în luna septembrie 2013 și începând cu luna octombrie 2010 cu titlu de „comision de administrare”.
Constatând că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamantă, instanța va lua act de acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta E. I., CNP_, cu domiciliul procesual ales la C. G., în G., . nr. 1, ., ., în contradictoriu cu pârâta . SA, CUI_, J_, cu sediul procesual ales la SCA N. D. Kingston Petersen, în București, .. 1A, Complex Bucharest Business Park, ., având ca obiect principal „acțiune în constatare”.
Constată caracterul abuziv al clauzelor prevăzute de art. 9 lit. f și art. 3.8 din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/20.06.2007 privind comisionul de urmărire riscuri.
Anulează clauzele prevăzute de art. 9 lit. f și art. 3.8 din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/20.06.2007.
Obligă pârâta la restituirea către reclamanți a sumei de 4144 lei încasate cu titlu de „comision de urmărire riscuri” începând cu luna iunie 2007 până în luna septembrie 2013, comision încasat începând cu luna octombrie 2010 cu titlu de „comision de administrare”.
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, care se va depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. ManeaElena B.
RedAMM /tehored. E.B/4ex/12,09.2014/2ex .>
| ← Atribuire beneficiu contract de închiriere Legea nr.114/1996.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria... → |
|---|
