Acţiune în constatare. Sentința nr. 6802/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6802/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 9563/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6802/2014
Ședința Publică din data de 20.06.2014
Președinte – E. L. D.
Grefier – D. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulate de reclamantul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD-EST G. cu sediul în G., ., județ G. în contradictoriu cu pârâtul B. S.A. cu sediul în București, .. 6A, sector 2, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.05.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 30.05.2014, 06.06.2014, 11.06.2014, 13.06.2014, 18.06.2014 și apoi la data de 20.06.2014 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 13.05.2013 sub nr._, reclamanta Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . existenței clauzei abuzive prevăzută la art.4.3, cap. VII, art.7.2-7.13, art.8.2-8.10 din convenția de credit nr.184CSF_/30.05.2007, obligarea pârâtei la modificarea tuturor contractelor de adeziune în curs de derulare prin eliminarea clauzelor abuzive din contractele preformulate și aplicarea sancțiunii prevăzută la art. 16 din Legea 193/2000.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în conținutul Procesului verbal de constatare nr._/11.04.2013, pag. 3-8 au fost descrise în clar clauzele cu privire la care s-a apreciat caracterul abuziv.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 12, 13 și 16 din Legea 193/2000.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă potrivit dispozițiilor art. 223 alin 3 Cod procedură civilă.
În susținerea cererii sale a solicitat administrarea probei cu înscrisuri sens în care a depus în copie: Proces verbal . nr._/11.04.2013, Obiecțiuni la procesul verbal nr.1658/22.04.2013, Proces verbal de constatare . nr._/11.04.2013, reclamația nr. 15SF/03.04.2013, Certificat de căsătorie, Contract de credit de consum nr.184CSF_/30.05.2007, Plan de rambursare credit, Adrese emise de . cesiune de creanță.
Legal informată pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
În motivare, pârâta a arătat că a încheiat cu petentul G. I. un contract de credit cu dobândă variabilă, în sumă de 11.100 CHF, pe o perioadă de 12 luni, credit pentru care clientul băncii a optat din cadrul portofoliului de soluții de creditare oferite la vremea respectivă.
Precizează că prin semnarea contractului debitorii și-au însușit termenii și condițiile contractuale, iar modificarea dobânzii lunare s-a efectuat cu respectarea prevederilor art.4.3 din contract, nivelul dobânzii variabile, al taxelor și comisioanelor fiind stabilit prin corelare cu piețele interne, internaționale și politica comercială a băncii.
Apreciază că evoluția indicelui dobânzii reprezintă o consecință a caracterului variabil al dobânzii raportat la anumiți indici de referință, constând în aplicarea efectivă a clauzelor agreate de părți, iar nu în modificarea unilaterală a contractului.
Mai arată că utilizarea clauzelor privind dobânda variabilă este permisă de chiar Legea nr.193/2000 și nu creează un dezechilibru semnificativ între părțile contractante, odată ce dobânda poate fie să crească, fie să scadă.
Menționează că banca nu a fost de rea credință în ceea ce privește modul de redactare al clauzelor contractuale, aceasta respectând cadrul legal în vigoare la data încheierii contractului și practicile bancare generalizate în perioada de referință 2006-2008, când creditul a cunoscut în România o expansiune extraordinară.
În opinia pârâtei existența unor produse predefinite și a unor contracte standardizate nu afectează libertatea împrumutatului de a opta pentru un anumit tip de dobândă și nici nu poate duce la concluzia caracterului nenegociabil al clauzei, opțiunea clientului raportat și alte produse oferite de bancă fiind liber exprimată.
Învederează că la data de 06.10.2008 creanța decurgând din contractul de credit a fost cesionată către ERB NEW EUROPE FUNDING II BV, creditul a fost declarat scadent anticipat și s-a procedat la punerea în executare silită a titlului împotriva împrumutatului.
Referitor la comisionul de acordare al creditului (art.2.3 din contract), arată că acesta reprezintă costul suportat de bancă cu serviciile de analiză a bonității clientului și nu o garanție reținută de către bancă, fiind încasat o singură dată, la momentul acordării creditului.
Cu privire la costul de administrare al contului curent (art.2.4 din contract) arată că acesta reprezintă costul cu întreținerea și administrarea contului dedicat operațiunilor de plată și tragere a sumelor din credit, valoarea acestuia fiind în prezent de 2,5 lei pe lună.
În drept a invocat disp. art.205 Cod proc.civ.
În susținerea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În ședința publică din data de 27.03.2014 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt numitul G. I. a formulat reclamația nr. 15SF/03.04.2013 vizând existența unor clauze abuzive în contractul de credit nr. nr.184CSF_/30.05.2007 încheiat de acesta cu pârâta.
În urma controlului efectuat de reclamantă, aceasta a întocmit Procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/04.05.2012 prin care a semnalat că în convenția de credit, clauza cuprinsă în art. 4.3 este abuzivă și a sesizat instanța cu acțiunea ce face obiectul prezentului dosar.
Arată reclamanta că această clauză nu a fost negociată direct cu consumatorul, întrucât contractul este de tip preformulat în sensul disp. art.4 din Legea nr.193/2000, creează prin ea însăși și împreună cu alte prevederi din contract în detrimentul consumatorului, contrar bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
S-a reținut că această clauză permite băncii să modifice rata dobânzii și nivelul comisioanelor pe perioada derulării contractului de credit oricând, fiind obligată să notifice consumatorul în legătură cu aceste modificări, care pot fi refuzate, dar cu dreptul băncii, ca în această situație, să declare creditul scadent anticipat. Apreciază că o astfel de situație îl pune pe consumator, care a apelat la serviciile băncii tocmai pentru lipsa fondurilor bănești, în dificultate, fiind nevoit să accepte majorarea costurilor creditului, constatând că nu are o variantă mai bună.
Menționează reclamanta că în cuprinsul clauzei nu sunt precizate criteriile în funcție de care poate să fie modificată dobânda și comisioanele și nici obligația băncii de a justifica modificarea dobânzii sau a comisioanelor.
Precizează că banca nu a redus niciodată valoarea ratei dobânzii, ci a majorat-o în trei rânduri: la 29.04.2008 de la 7,95% la 8,95%; la 24.07.2008 de la 8,95% la 9,95% și la 09.10.2008 de la 9,95% la 10,95% motivat prin „schimbările semnificative din ultima perioadă pe piața financiară națională și internațională”.
Prin același proces verbal s-a constatat că și clauza prevăzută la art.4.1 din contract, referitor la comisionul de acordare credit de 2,5% din valoarea creditului este abuzivă, apreciind că acest comision reprezintă în fapt o dobândă mascată.
Conform art. 11 din Legea nr. 193/2000 republicată, organele de control abilitate încheie procese-verbale prin care se consemnează faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute în temeiul acestui act normativ, precum și articolele din lege încălcate de profesionist.
Instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, aplică sancțiunea contravențională conform art. 16 din Lege și dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă, sau desființarea acelui contract, cu daune-interese, după caz. În caz contrar, instanța va anula procesul-verbal întocmit.
Clauzele cu privire la care reclamanta invocă un caracter abuziv sunt următoarele:
- art. 4.1 din Contractul de credit de consum nr.184CSF_/30.05.2007: „clientul se obligă să plătească următoarele comisioane: comision de acordare credit de 2,5% din valoarea creditului (…)
- art.4.3 din Contractul de credit de consum nr.184CSF_/30.05.2007: pe parcursul derulării contractului banca își rezervă dreptul de a modifica dobânzile, comisioanele și taxele bancare. Înștiințarea împrumutatului privind modificarea dobânzii, comisioanelor și taxelor bancare se face de către banca prin afișare la sediul unității și prin notificare scrisă. În cazul modificării dobânzilor se modifică și graficul de rambursare. Împrumutatul poate accepta sau refuza modificarea. Neprecizarea punctului de vedere până la următoarea scadență a creditului de la data modificării dobânzii, comisioanelor și taxelor bancare se consideră acceptare tacită. În situația neacceptării de către împrumutat a modificării dobânzii, comisioanelor și taxelor bancare, banca are dreptul să declare creditul scadent și să treacă la recuperarea creditului și a dobânzii aferente.
Conform art. 10 lit. b din OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, consumatorii au dreptul de a beneficia de o redactare clară și precisă a clauzelor contractuale, indicarea exactă a prețurilor și tarifelor și, după caz, a condițiilor de garanție.
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 193/2000 republicată, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului (alin. 2).
Potrivit art. 4 alin. 1 și 2 din aceeași Lege, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Contractul preformulat a fost definit prin Ordinul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor nr. 92/2007 ca fiind acel tip de contract redactat in intregime sau aproape in intregime de catre operatorul economic prestator de servicii, consumatorii neputand modifica sau interveni asupra clauzelor contractuale, ci avand doar posibilitatea de a le accepta sau nu.
Prin urmare, lipsa negocierii directe cu consumatorul este echivalenta cu stabilirea clauzei in mod unilateral de catre comerciant si imposibilitatea consumatorului de a influenta natura clauzei. Cu alte cuvinte, legislatia protectiei consumatorilor instituie o prezumtie relativa de lipsa a negocierii directe a clauzelor contractuale, daca suntem in prezenta unor contracte preformulate si/sau a unor conditii generale de vanzare.
Instanța reține că, în contractul în cauză există mențiuni cu privire la suma împrumutată și durata împrumutului, care sunt introduse la cererea împrumutatului și se înscriu în anumite limite minime și maxime stabilite a priori de bancă. Împrumutatul nu realizează o veritabilă personalizare a produsului bancar, ci alege numai suma de care are nevoie, durata contractului și tipul de contract dintre produsele disponibile, restul condițiilor fiind impuse de bancă.
Instanța reține că potrivit art. 4 alin 3 teza finală din Legea 193/2000 dovada efectuării negocierii directe cu consumatorul a modului de operare a evoluției dobânzii variabile în perioada de derulare a contractului revenea pârâtei care nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Potrivit art. 4 alin. 6 Legea nr. 193/2000 republicată, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
În examinarea caracterului abuziv al clauzelor din contract, instanța va avea în vedere echilibrul care trebuie să existe între interesele economice ale împrumutaților, de o parte, și cele ale băncii, de cealaltă parte, înțelegând că scopul urmărit de fiecare parte este obținerea unui folos patrimonial maxim, fie prin obținerea de condiții de creditare cât mai puțin oneroase, fie prin asigurarea unei garantări cât mai bune a executării contractului și a unui profit cât mai ridicat. Echilibrul intereselor este unul aproximativ, fiind imposibilă realizarea unei egalități perfecte între pozițiile celor două părți.
În ce privește revizuirea dobânzii anuale conform prevederilor art.4.3 din contract, instanța reține că această clauză nu cuprinde nici un criteriu obiectiv funcție de care dobânda urmează a varia în perioada de derulare a contractului, neputându-se aprecia că s-a oferit consumatorului posibilitatea reală de contracta în cunoștință de cauză și de a evalua încă de la momentul încheierii contractului eficiența economică a produsului bancar ales în contextul modificărilor intervenite în mediul economic.
Conform disp. art. 1 lit.a teza a IIa din Anexa I la Legea nr.193/2000 prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Or, în cauză, clauza prevăzută la art.4.3 din contract nu numai că nu prevede motivele întemeiate funcție de care va evolua indicele de dobândă, dar acordă băncii și dreptul ca, în situația în care consumatorul s-ar opune la modificarea acesteia, să declare creditul scadent anticipat cu posibilitatea recuperării acestuia în procedura executării silite.
În condițiile în care în perioada 29.04._08 nivelul dobânzii contractuale a crescut considerabil de la un procent de 7,95% la 10,95%, funcție de criterii care nu au fost aduse la cunoștința consumatorului nici la încheierea contractului, nici ulterior, banca invocând în mod generic schimbări semnificative pe piața monetară, este evident că modalitatea în care s-a rezervat dreptul de a revizui dobânda este de natură a crea un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei credințe.
În ceea ce privește clauza prevăzută la art.4.1 din contract, instanța reține că pârâta nu a dovedit negocierea acestui comision cu împrumutatul, apreciind că întrunește exigențele disp. art.4 din Legea nr.193/2000, în condițiile în care comisionul de acordare credit a fost reținut de bancă direct din credit pentru un serviciu specific scopului principal pentru care a fost înființată.
Instanța va avea în vedere, deși nu aplicabile în speță, disp. art.36 din OUG nr.50/2010, care, referitor la comisionul de analiză dosar, impune ca acesta să fie uni și în sumă fixă pentru toți clienții băncii cu același tip de credit, fără a putea, așadar, să depindă de cuantumul creditului acordat.
Potrivit art. 16 alin. 1 Legea nr. 193/2000 republicată, constituie contravenție, în măsura în care fapta nu este săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune, încălcarea interdicției stipulate la art. 1 alin. 3 din Lege și se sancționează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei.
Instanța apreciază că reclamanta a dovedit existența acestei abateri contravenționale. Clauzele sunt abuzive și trebuie eliminate din contractul în cauză.
Constatând caracterul abuziv al clauzei prevăzută de art. 4.1 din Contractul de credit de consum nr.184CSF_/30.05.2007 în privința comisionului de acordare credit, respectiv art. 4.3 din Contractul de credit de consum nr.184CSF_/30.05.2007, instanța va dispune anularea acestora și sancționarea pârâtei, aplicând acesteia o amendă contravențională în sumă de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud Est G. cu sediul în G., ., județ G. în contradictoriu cu pârâta . sediul în București, .. 6A, sector 2.
Constată caracterul abuziv al clauzei cuprinse în art. 4.1 în ceea ce privește comisionul de acordare credit și al clauzei cuprinse în art. 4.3 din Contractul de credit de consum nr. 184CSF_/30.05.2007.
Anulează clauza cuprinsă în art. 4.1 în ceea ce privește comisionul de acordare credit și art. 4.3 din Contractul de credit de consum nr. 184CSF_/30.05.2007.
Menține procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 22.04.2013.
În baza dispozițiilor art. 13 din Legea 193/2000 aplică pârâtei amendă în cuantum de 500 lei.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică azi, 20.06.2014.
Președinte, Grefier,
Red. E.L.D./Dact. P.D./4 ex./23.09.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 8110/2014.... → |
|---|
