Anulare act. Sentința nr. 9115/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9115/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 22-09-2014 în dosarul nr. 7856/233/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9115
Ședința publică din data de 22.09.2014
Instanța constituită din:
Președinte – A. B.
Grefier – S.-M. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulate de reclamantul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD – EST G. în contradictoriu cu pârâta P. B. ROMÂNIA SA G., intervenienți în nume propriu F. I. și F. S. M. având ca obiect „anulare act”.
Din actele și lucrările dosarului, precum și din susținerile părților consemnate în încheierea de ședință din data de 08.09.2014, Instanța în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Analizând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor G. a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să fie constatat faptul că în conținutul contractelor utilizate de P. B. România S.A. au fost introduse clauze abuzive, cu obligarea la modificarea sau excluderea acestora și aplicarea sancțiunilor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 193/2000.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 12, art. 13 și ale art. 16 din Legea 193/2000.
În probațiune au fost depuse înscrisuri.
Prin cererea de intervenție în interese propriu, formulată la data de 16.11.2012, F. I. și F. S.-M., au solicitat anularea contractului de împrumut pentru refinanțarea unui credit de consum nr. 180102J_/14.05.2008 și a actelor adiționale nr. 1/24.06.2009, nr. 2/19.02.2010, nr. 3/01.09.2010 și nr. 4/14.11.2011, obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani, solicitate și încasate, în mod abuziv, actualizate cu indicele de inflație, în franci elvețieni, obligarea pârâtei la plata dobânzii aferente acestor sume, la elaborarea unui nou grafic de rambursare a creditului, la recalcularea legală a valorii ratelor viitoare în funcție de veniturile împrumutaților și la asigurarea creditului în caz de deces sau de handicap, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că intervenienții sunt titularii contractului, nefiind indicate sau invocate alte aspecte.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 49-56, ale art. 112, art. 152 și art. 242 C.proc.civ.
În probațiune a fost solicitată încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.
Prin precizările formulate la data de 07.02.2013 intervenienții au arătat că, pe lângă concluziile petentului Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor G. solicită anularea celor patru acte adiționale la contractul de împrumut, revenirea la forma inițială a contractului cu valoarea marjei de 7,95%, înlăturarea prevederii „conform deciziei băncii” și transformarea sumei contractate inițial în franci elvețieni în moneda națională.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, în motivare invocând netemeinicia constatărilor din procesul-verbal de control, întocmit la data de 04.05.2012, referitoare la prevederile art. 3.2 din contract întrucât la acea dată cuprinsul acestuia fusese modificat prin eliminarea prevederii „conform deciziei băncii” odată cu alinierea contractului la dispozițiile OUG nr. 50/2010.
În motivare a invocat dispozițiile art. 9.3 și 13.14 din contract, în ceea ce privește poziția intervenienților față de bancă, precum și dispozițiile art. 78 din Legea nr. 296/2004 coroborate cu cele ale art. 4 din Legea nr. 193/2000, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile pentru considerarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale.
Întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 155 și urm. C.proc.civ.
În probațiune a fost solicitată încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.
Prin încheierea de ședință din data de 22.04.2013 a fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de F. I. și F. S.-M., fiind solicitate acestora lămuriri cu privire la obiectul cererii formulate.
Pentru termenul din data de 27.05.2013 aceștia au arătat, în plus față de explicațiile anterioare, că înțeleg să solicite constatarea caracterului abuziv a clauzei prevăzute la art. 3.2 din contract, în sensul înlăturării prevederii „conform deciziei băncii” și plafonarea dobânzii penalizatoare, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. 3 din OUG nr. 50/2010.
Prin întâmpinarea formulată la cererea de intervenție intimata a apreciat necesară recalificarea cererii, aceasta întrunind condițiile unei cereri de intervenție accesorie, a invocat aceleași argumente aduse împotriva cererii principale, solicitând respingerea intervenției. În ceea ce privește capătul de cerere vizând anularea contractului de împrumut și a actelor adiționale precum și capătul de cerere având ca obiect transformarea monedei creditului, intimata a invocat excepția netimbrării, respinsă de instanță prin încheierea de la termenul din data de 23.09.2013.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri și cu expertiză specialitatea contabilă.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între P. B. România S.A., în calitate de împrumutător și F. I. și F. S.-M., în calitate de împrumutați, a fost încheiat contractul nr. 180102J_/14.05.2008, modificat succesiv prin 4 acte adiționale
La data de 19.02.2010, între aceleași părți, a fost semnat actul adițional nr. 2 prin care părțile contractante au convenit majorarea marjei, element al calculului dobânzii.
Ca urmare a sesizării formulate de către împrumutați, ANPC G. a procedat la efectuarea unui control finalizat prin întocmirea procesului-verbal . nr. nr._/04.05.2012.
În cuprinsul acestuia s-a reținut că prevederea din convenție prin care „dobânda se poate modifica în funcție de variația indicelui de referință și a marjei, conform deciziei băncii” este abuzivă, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 193/2000, întrucât dă dreptul băncii să modifice, unilateral, cuantumul dobânzii fără un motiv întemeiat și specificat în contract, fără a circumstanția elemente sau criterii obiective în funcție de care să se facă modificarea, aspecte ce fac ca decizia băncii să fie discreționară și imposibil de controlat de către împrumutat. Această clauză nu a fost negociată direct cu consumatorul, a fost stabilită fără a da posibilitate acestuia să influențeze natura ei (fiind un contract standard preformulat) și a produs efecte numai în favoarea băncii.
Deși a fost recunoscut dreptul băncii de a modifica nivelul dobânzii, agentul constatator a apreciat că se impun a fi avute în vedere pe de o parte condiția achiesării consumatorului la noul nivel al dobânzii stabilit de bancă, la care se adaugă necesitatea identificării unor motive întemeiate pentru aplicarea modificării.
Instanța apreciază constatările ca fiind lipsite de temei având în vedere faptul că manifestarea acordului de voință al părților sub forma contractului standard preformulat reprezintă cadrul în care banca își prezintă serviciile. În acest context banca nu a impus conținutul contractului beneficiarul având libertatea de a alege modalitatea în care serviciile oferite de bancă se pot concretiza. Astfel întreaga motivație cuprinsă în procesul-verbal este infirmată de semnarea actului adițional la contract nr. 2 care, pe lângă acordarea unei perioade de grație impune mărirea marjei și a perioadei de creditare.
Variația marjei în funcție de decizia băncii nu încalcă prevederile art. 1 din Legea nr. 193/2000 constituind o expresie a principiului previzibilității, grefată pe imperativul bunei-credințe.
În drept, controlul respectării dispozițiilor Legii nr. 193/2000 se face de reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, precum și de specialiști autorizați ai altor organe ale administrației publice, potrivit competențelor. Organele de control abilitate încheie procese-verbale prin care se consemnează faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute, precum și articolele din lege încălcate de comerciant. Procesul-verbal se transmite, după caz, la judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârșit fapta sau în a cărei rază teritorială contravenientul își are domiciliul sau, după caz, sediul. Instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, aplică sancțiunea contravențională conform art. 16 și dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă, sau desființarea acelui contract, cu daune-interese, după caz, în caz contrar, instanța anulând procesul-verbal întocmit.
Conform dispozițiilor art. 11 Legea nr. 193/2000 republicată, organele de control abilitate încheie procese-verbale prin care se consemnează faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute în temeiul acestui act normativ, precum și articolele din lege încălcate de comerciant.
Procesul-verbal se transmite, după caz, la judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârșit fapta sau în a cărei rază teritorială contravenientul își are domiciliul sau, după caz, sediul (art. 12).
Instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, aplică sancțiunea contravențională conform art. 16 din Lege și dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă, sau desființarea acelui contract, cu daune-interese, după caz. În caz contrar, instanța va anula procesul-verbal întocmit.
Potrivit art. 1 alin. 3 Legea nr. 193/2000 republicată, se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Potrivit art. 4 alin. 1 și 2 din aceeași Lege, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Potrivit alin. 1 din Lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive aprobată prin Anexa nr. 1 a Legii nr. 193/2000, republicată, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract sau p) prevăd că prețul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a crește prețurile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care prețul final este prea mare în raport cu prețul convenit la momentul încheierii contractului;
Prevederile lit. a nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Prevederile acestei litere nu se opun, de asemenea, clauzelor prin care comerciantul își rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată, în condițiile în care comerciantul are obligația de a-l informa pe consumator, printr-o notificare prealabilă transmisă în termen rezonabil, pentru ca acesta din urmă să aibă libertatea de a rezilia contractul.
Prevederile lit. p nu se opun clauzelor de indexare a prețurilor, atât timp cât sunt legale, cu condiția ca metoda prin care prețurile variază să fie descrisă în mod explicit.
Conform art. 10 lit. b OG 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, consumatorii au dreptul de a beneficia de o redactare clară și precisă a clauzelor contractuale, indicarea exactă a prețurilor și tarifelor și, după caz, a condițiilor de garanție.
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 și 2 Legea nr. 193/2000 republicată, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului (alin. 2).
Astfel, în convenție există mențiuni cu privire la suma împrumutată și durata împrumutului, care sunt introduse la cererea împrumutatului și se înscriu în anumite limite minime și maxime stabilite a priori de bancă. Împrumutatul nu realizează o veritabilă personalizare a produsului bancar, ci alege numai suma de care are nevoie, durata contractului și tipul de contract dintre produsele disponibile, restul condițiilor (inclusiv rata dobânzii) fiind impuse de bancă.
Potrivit art. 4 alin. 6 Legea nr. 193/2000 republicată, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Instanța apreciază că textul de lege limitează intervenția instanței în definirea noțiunilor de obiect al contractului, de preț al contractului și de plată, însă nu interzice instanței să evalueze modul cum se calculează o parte din prețul contractului, în cazul în care criteriile de calcul sunt vagi și dificil de înțeles. Pentru exemplificare, instanța reține că nu ar putea examina caracterul abuziv al clauzei prin care s-a stabilit valoarea sumei împrumutate, însă ar putea examina modul de stabilire și de calcul al dobânzii.
În examinarea caracterului abuziv al clauzelor din contract, instanța va avea în vedere echilibrul care trebuie să existe între interesele economice ale împrumutaților, de o parte, și cele ale băncii, de cealaltă parte, înțelegând că scopul urmărit de fiecare parte este obținerea unui folos patrimonial maxim, fie prin obținerea de condiții de creditare cât mai puțin oneroase, fie prin asigurarea unei garantări cât mai bune a executării contractului și a unui profit cât mai ridicat. Echilibrul intereselor este unul aproximativ, fiind imposibilă realizarea unei egalități perfecte între pozițiile celor două părți.
În ce privește clauza prev. de art. 5.1 din contractul de credit, instanța reține că aceasta nu este abuzivă, începând cu data de 19.02.2010 clauzele privind dobânda fiind negociate între părți.
O asemenea clauză nu este ea însăși în detrimentul consumatorului, care se vede pus la adăpost de orice fluctuație a pieței bancare în privința costurilor pe care le suportă banca, aceasta sumându-și riscul unor fluctuații financiare mari pe perioada celor 30 de ani a derulării contractului. Totodată consumatorul, așa cum au stabilit părțile de la început, suportă la rândul său riscul creșterii, dar și beneficiul scăderii ratei dobânzii pe plan internațional pentru CHF (francul elvețian) materializat prin cursul LIBOR.
Mai mult clauza privind dobânda nu a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în cuprinsul procesului-verbal fiind reținut chiar aspectul scăderii cuantumului ratei după modificarea marjei
Totodată modul de calcul al dobânzii, așa cum a fost stabilit prin actul adițional, respectă chiar și dispozițiile OG 50/2010, dispoziții legale intrate în vigoare ulterior modificării contratului.
Ca urmare, așa cum s-a arătat mai sus, clauzele contractuale privind dobânda nu pot fi considerate abuzive atât din punct de vedere a naturii acestei cauze (este prețul contractului), cât și din perspectiva art. 4 din legea 193/200 privind protecția consumatorului.
În aceste condiții, clauzele contractuale nefiind abuzive, instanța apreciază că nu se impune modificarea lor.
Pentru aceste motive, instanța va respinge cererea principală și, în temeiul dispozițiilor art. 13 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, va anula procesul-verbal nr._ întocmit la data de 04.05.2012 de CJPC G..
În ceea ce privește cererea de intervenție, instanța reține faptul că nu au fost indicate motive de fapt sau de drept ce pot forma convingerea că există cauze de nulitate a contractului de împrumut cât și a actelor adiționale, motiv pentru care va respinge, pe fond, cererea de intervenție.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea principală formulată de reclamantul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD – EST G. cu sediul în G., ., ., ._ în contradictoriu cu pârâta P. B. ROMÂNIA SA G., CUI_, J_, cu sediul în G., Mazepa, ., ._ intervenienți în nume propriu F. I. – CNP_ și F. S. M. – CNP_ domiciliați în ., având ca obiect „anulare act”.
În temeiul dispozițiilor art. 13 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 anulează procesul-verbal nr._ întocmit la data de 04.05.2012 de CJPC G..
Respinge cererea de intervenție.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.09.2014.
Președinte Grefier
Judecător A. B. S.-M. B.
Red AB./ Dact. S.M.B. /6 ex /21.11.2014
.>
.
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 23/2014. Judecătoria GALAŢI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 12/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
