Obligaţie de a face. Sentința nr. 12/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 8661/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
Operator cu date cu caracter personal nr. 8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 12 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A.
Grefier M. D.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect „obligație de a face”, privind pe reclamanta U.A.T. . M. I. N., în contradictoriu cu pârâta ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.12.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria, având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 12.12.2014 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată :
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului G., sub numărul_, reclamanta U.A.T. . a solicitat obligarea pârâtei .. la plata sumei de_,34 lei, reprezentând_ lei taxă de concesionare teren,_ lei majorări de întârziere aferente taxei de concesionare, calculate până la data de 08.07.2013,_ lei taxă teren extravilan, 4759 lei majorări de întârziere aferente taxei pe teren extravilan, calculate până la data de 08.07.2013 și plata majorărilor de întârziere aferente taxei de concesionare și taxei pe teren extravilan, în continuare, de la data de 08.07.2013 și până la achitarea integrală a sumelor datorate.
În motivarea cererii de chemare în judecat reclamanta a arătat că, între părți a intervenit Contractul de concesiune nr.6369/19.10.2010 având ca obiect cedare, respectiv preluarea în concesiune a suprafeței de teren formată din 38 parcele de pășune comunală situate în localitatea Frumușița, în suprafață totală de 397,28 ha, conform detaliului din Anexa 1 la contract. Potrivit art.4.1 din contract, prețul concesiunii, a fost stabilită la nivelul sumei de 74 euro/ha/an.
S-a mai învederat că la cererea pârâtei a fost încheiat actul adițional nr.2626/19.04.2011 la Contractul nr.6369/19.10.2010, suprafețele de teren fiind prezentate în Anexa nr.3. Potrivit art. 6.0 din contract redevența se achita anual, până la finele lunii ianuarie a fiecărui an, în echivalent lei la cursul BNR.
S-a argumentat că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile decât în parte, achitând suma de_ lei cu OP nr.1/23.12.2010 și OP nr.1/28.03.2011 și a fost înștiințată în mai multe rânduri prin înștiințările de plată a sumelor restante însă a rămas în pasivitate.
Prin Referatul nr.213/25.02.2013 s-a constatat de către inspectorul de specialitate rezilierea de drept a contractului, în aplicarea dispozițiilor art.6.1 din contract, reziliere ce a fost confirmată prin HCL nr.26/29.08.2013.
În drept au fost invocate Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, OUG nr.54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică.
Reclamanta a solicitat judecarea în lipsă, potrivit art.411 alin.(2) din Cod proc. civ.
Reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată.
În dovedirea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea este scutită de taxă de timbru potrivit art.229 din O.G. nr.92/2003 și 30 din OUG nr.80/2013.
Prin întâmpinarea, depusă la data de 05.02.2014, pârâta .. a invocat excepția neexecutării obligațiilor contractuale și, pe cale de consecință, respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Pârâta a arătat că la sfârșitul anului 2010 și în primul trimestru al anului 2011 au fost achitate sumele solicitate de reclamantă. În vederea realizării proiectului au fost solicitate și obținute autorizații și avize, în momentul în care sa încercat obținerea autorizației de construire s-a constatat că reclamanta a acordat drepturi de servitute unor alți investitori din domeniul energiei, drepturi de servitute terestră și de survol aerian, care blocau dezvoltarea proiectului de parc eolian întrucât, pentru a obține autorizația, terenul trebuia să fie liber de sarcini.
Pârâta a învederat că nu a avut cunoștință de sarcinile terenului înscrise la OCPI, în momentul în care a participat la licitația publică, iar existența unor terenuri libere de sarcini era o condiție esențială pentru amenajarea unui parc eolian iar în conformitate cu caietul de sarcini terenurile cedate în concesiune trebuiau să fie libere de sarcini.
Pârâta a mai argumentat că reclamanta a încheiat convenții autentificate cu S.C. EOLIAN EXPERT S.R.L. și cu .., precum și cu alte societăți, și a afectat mai bine de jumătatea din suprafața concesionată cu servituți. Având în vedere faptul că la data organizării licitației și implicit a încheierii contractului de concesiune, terenul supus concesionării era liber de sarcini, acesta fiind unul din elementele determinante pentru pârâtă, de a se înscrie la licitație.
S-a mai arătat că potrivit art.5.1 din contract „condițiile concrete de exploatare a terenului care face obiectul prezentului contract și obligațiile reciproce ale părților sunt prevăzute în caietul de sarcini”, iar reclamanta nu a asigurat condițiile adecvate pentru dezvoltarea caietului de sarcini ce face parte integrantă din contract.
Pârâta a considerat că prevederile contractuale încălcate de către reclamantă sunt art.6.2, 6.3 și 6.5 din contract.
În drept au fost invocat dispozițiile Cartea a V-a – Titlul V – Executarea Obligațiilor cod civil din 1864.
În dovedirea susținerilor s-a solicitat proba cu înscrisuri și expertiza de specialitate.
Prin răspunsul la întâmpinare, depus la data de 17.03.2014, reclamanta a arătat că excepția de neexecutare nu este fondată, invocând art.1566 NCC, legiuitorul a reținut criteriul măsurii, deoarece neexecutare trebuie să fie importantă, însă terenul a fost grevat de sarcini prin art.5.5 și 5.9 din contract, încă de la data contractului de concesiune. Faptul că, ulterior, și alte persoane au beneficiat de dreptul de servitute de trecere nu poate conduce la concluzia că pârâta a fost împiedicată să-și realizeze proiectul din acest motiv.
S-a mai arătat că servituțile au fost acordate și în favoarea S.C. EOLIAN EXPERT S.R.L. cu care pârâta urma să susțină proiectul, iar pârâta a știut exact momentul la care servituțile de trecere au fost acordate.
S-a argumentat că este notorie împrejurarea că parcurile eoliene au fost construite fără ca terenurile să fie, decât în mică parte, afectate, terenurile rămânând în continuare în folosință agricolă sau pentru pășunat. Ocuparea permanentă a terenurilor este, de regulă, de max 10% din suprafața de teren alocată proiectului de parc eolian.
S-a învederat că deși pârâta a susținut că s-a lovit de impedimentul servituților de trecere aceasta nu a făcut dovada și nici nu a depus la dosar proiectul de parc eolian. În continuare se arată că de fapt, din motive care exced cadrul procesual, pârâta nu a continuat demersurile sale, iar problema servituților nu reprezintă o problemă reală, ci doar un mod de se sustrage de la obligațiile sale.
Prin Sentința Civilă nr.1037/29.05.2014 pronunțată de Tribunalul G., în dosar nr._, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului G. și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G..
Procedura înaintea Judecătoriei G.:
Prin Încheierea din 07.11.2014 instanța a luat act că pârâta a renunțat la proba cu expertiză tehnică.
Prin Încheierea din 14.11.2014 instanța a invocat excepția lipsei de interes în ce privește capătul de cerere privind taxa pe teren intravilan și penalitățile acesteia, în temeiul art.256-260 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
La termenul din 12.12.2015 instanța a pus în discuția părților excepția, a unit-o cu fondul și a acordat cuvântul în dezbateri.
În ședința publică din 07.11.2014, instanța a încuviințat pentru reclamantă și pârâtă proba cu înscrisuri constând în: Hotărârea nr.26 din 29.08.2013 (fila 7), Expunere de motive (fila 8), Raport de specialitate (fila 9), Referat (fila 10), Situația de debite . (fila 11), Raport de avizare din 29.08.2013 (fila 12), Titlu executoriu nr.1403 (fila 13), Somație (fila 14), Titlu executoriu nr.1402 (fila 15), Somație (fila 16), Înștiințare de plată (fila 17), Titluri executorii, Somații, Înștiințări (file 18-30, 40-44), Situație patrimoniu (fila 31), Decizie de impunere din 08.02.2012 (fila 32), Adrese către A. (fila 36, 39), Adresă A. (fila 45), Act Adițional nr.2626/19.04.2011 (file 46-48), Contract de concesiune (file 54-64), Adresă APMG (fila 78), Adresă SRI București (fila 79), Aviz de amplasament favorabil nr._/28.02.2011 S.C. ELECTRICA S.A. (file 80-81), Aviz favorabil ROMTELECOM SA (fila 82), Aviz tehnic de racordare TRANSELECTRICA (file 83-84), Adresă TRANSELECTRICA (fila 94), Certificat de Urbanism (fila 95-98), Anunț Public ARPM G. (fila 99), Decizia etapei de Evaluare inițială ARPM G. (fila 100), Adresă TRANSELECTRICA (fila 102), Factură Transelectrica (fila 103), Notificare DSPJ G. (fila 104), Plângere A. (file 105-108), Răspuns Primăria Frumușița (file 109-110), Adrese (file 111-113), Extrase de carte funciară (file 121-132), Convenție SMARTBREEZE SRL (file 134-135), Caiet de Sarcini (file 30-35).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți s-a încheiat, potrivit art.1411 Cod Civil din 1864, un contract de închiriere terenuri, intitulat de părți „contract de concesiune” nr.6369 din data de 19.10.2010 (file 54-58) care a fost modificat prin Actul adițional nr.2626 din data de 19.04.2011 (file 46-48).
Instanța, pentru simplificarea terminologiei, stabilește că, contractul de închiriere astfel cum a fost modificat, în concret contract de concesiune nr.6369 din 19.10.2010 (file 54-58) și Actul Adițional nr.2626 din 19.04.2011 (file 46-48), va fi denumit, în continuare,„Contractul”.
Potrivit contractului, părțile au convenit ca pârâta să intre în folosința, în calitate de chiriaș, a terenului ce totalizează 397,22 ha pășune, 10,34 ha neproductiv și 41,29 ha pășune, în schimbul unei chirii (redevențe) de 74euro/ha/an, în favoarea reclamantei. Scopul contractului de închiriere, potrivit dispozițiilor contractuale dintre părți, a fost stabilit ca fiind „Amenajare de Parc Eolian, căi de acces, drumuri de exploatație agricolă care se încadrează în profilul planificat de activitate a parcului eolian. Asigurarea condițiilor adecvate pentru dezvoltarea durabilă a activităților pentru domeniile eligibile – parcul eolian”, potrivit art.V alin.5.1. din contract raportat la CAP.2, aliniatul 3 „Destinațiile și condițiile prevăzute pentru parcelele de teren” din Caietul de Sarcini (file 55, 30).
După încheierea contractului, .. a intrat în folosința terenului total de 448,90 ha pentru amenajarea unui parc eolian.
În drept, contractul a fost încheiat la data de 19.10.2010, astfel că, potrivit art.6 alin.(2) Cod civ., îi sunt aplicabile prevederile Codului civil din 1864.
Potrivit art.969 alin.(1) Cod civ. 1864, care consacră principiul pacta sunt servanda (forța obligatorie a contractului), „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, art.970 Cod Civ. 1864 „Convențiile trebuie executate cu bună-credință”, „ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa”.
Prevederile aplicabile contractului sunt normele juridice prevăzute de Codul Civil 1864 pentru contractul de închiriere, potrivit art.1 și 3 din OUG nr.54/2006 care stabilește că „prezenta ordonanță de urgență reglementează regimul juridic al contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică” și că fac obiectul contractului de concesiune bunurile care sunt proprietate publică. Obiectul concesiunii îl poate face numai un bun proprietate publică iar bunurile asupra cărora s-a contractat și care fac obiectul cauzei sunt bunuri proprietate privată, astfel cum reiese, cu titlu de exemplu din Extrasul de Carte funciară nr._/24.11.2010 și_ din 19.05.2011 (file 126-128).
Contractul de închiriere este reglementat de art.1410-1445 Cod Civil.
Instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei de interes, invocată de instanță din oficiu, în ce privește taxa de teren intravilan și penalitățile pentru această taxă.
Potrivit art.256 alin.(2) din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal „Pentru terenurile proprietate privată a unităților administrativ-teritoriale, închiriate, se stabilește taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a locatarilor, în condiții similare impozitului pe teren.”
Astfel impozitul datorat pe teren este în sarcina locatarului terenului, acest impozit se stabilește prin Decizie de impunere, potrivit art.85 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură fiscală. Potrivit art.110 alin.(3) lit.a) din Codul de proc. fisc., titlul de creanță este actul prin care se stabilește creanța fiscală, ce poate fi o decizie de impunere.
Instanța reține că, potrivit art.141 Cod proc. fisc., executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu, iar, alin.(2), titlul de creanță (n.n. Decizia de impunere) devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit art.33 Cod proc. civ. „Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual” iar potrivit art.633 Cod proc. civ. hotărârile judecătorești sunt executorii.
Instanța constată că, prin cererea sa reclamanta a solicitat darea unei hotărâri judecătorești, titlu executoriu, prin care să fie obligată pârâta la plata taxei pe teren. Cu toate acestea, dispozițiile legale din Codul de procedură fiscală, menționate anterior, dau dreptul organului fiscal să perceapă de la persoana stabilită la art.256 alin.(2) Legea nr.571/2003, impozitul pe teren în baza Deciziei de impunere de stabilire a creanței, în baza căreia, în caz de neplată, se emite de autoritatea publică un titlu executoriu, în baza căruia se poate efectua executarea silită.
Astfel că, reclamanta, prin confundarea calităților sale de subiect de drept civil, în contractul de închiriere, și de subiect fiscal învestit cu putere publică, în raportul juridic fiscal de percepere a taxei pe teren, a solicitat emiterea unui titlu executoriu prin intermediul instanțelor judecătorești și cu privire la taxa de teren.
Instanța reține că cele două calități nu se pot confunda, iar autoritatea publică percepe taxa pe teren în condițiile dreptului fiscal, respectiv prin emiterea unei decizii de impunere și a titlului executoriu.
În aceste condiții, instanța nu poate, prin hotărâre judecătorească, să stabilească dreptul privind taxa pe teren și penalitățile la aceasta, deoarece ar însemna să emită un al doilea titlu executoriu, în cazul admiterii, sau să dea un hotărâre executorie, în final, și contrară titlului executoriu, întemeiat pe Decizia de impunere, în cazul respingerii, deși titlul executoriu și decizia de impunere nu au fost anulate în condițiile stabilite prin lege specială, potrivit contenciosului administrativ.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va reține că interesul reclamantei nu este născut atât timp cât aceasta deține sau poate emite un titlu de creanță și, în temeiul puterii publice (fiscale) cu care este învestită, să emită titlul executoriu pentru creanța constând în impozitul/taxa pe teren precum și penalitățile calculate acesteia, și va admite excepția lipsei de interes, respingând cererea de pronunțare a unei hotărâri judecătorești atât pentru plata taxei cât și pentru penalitățile calculate la aceasta, ca fiind lipsite de interes.
Asupra fondului, instanța nu poate reține exceptio non adimpleti contractus (excepția neexecutării contractului), întemeiată pe principiul reciprocității și interdependenței obligațiilor, astfel cum acesta transpare din Capitolul V – Titlul V – executare Obligațiilor și art.1410-1445 Cod civil 1864.
I. Pentru invocarea cu succes a excepției de neexecutare este necesar ca partea care solicită executare să nu își fi îndeplinit ea însăși obligațiile contractuale, în așa măsură încât, obligația principală nu poate fi executată sau nu mai poate fi executată, în forma stabilită inițial prin contract.
Așadar, neexecutarea trebuie să fie esențială, nefiind suficientă o neexecutare parțială și lipsită de însemnătate sau o neexecutare parțială și, deși importantă, nu duce la modificarea obligației principale care s-a executat, însă cu crearea unui prejudiciu. În această situație din urmă, existând posibilitatea reducerii ori despăgubirii persoanei căreia i s-a creat disconfortul, predarea treptată și la alte termene decât cele stabilite ar fi putut fi o astfel de executare deficitară.
Instanța reține că din Anexa IV – Proces Verbal de predare-primire a parcelelor din cadrul amenajării parcului eolian (fila 64), s-a transmis de către reclamantă pârâtei suprafața de_ mp identificată în planul de situație nr.1 anexat la contractul de concesiune nr.6369/19.10.2010. Potrivit solicitării pârâtei, admise de către reclamantă, pârâtei i-au mai fost atribuite în folosință și suprafața de_ mp (51,6258 ha) teren pășune și neproductiv (fila 45), încheindu-se în acest sens Actul Adițional nr.2626/19.04.2011 la contractul inițial, în Anexa 3 la actul adițional s-a prevăzut darea în folosință a suprafeței suplimentare, în aceleași condiții ca și cele prevăzute în contractul inițial (file 46-48).
La punctul 5.5. din contract s-a prevăzut obligația concesionarului de a permite accesul locuitorilor comunei la pășunea comunală și al punctul 5.9. s-a prevăzut obligația concesionarului de a lăsa libere căile de acces la terenul ce face obiectul contractului și de a nu exercita nici un act prin care să afecteze deplasarea la pășunea comunală. Totodată potrivit punctului 6.3 și 6.2. concedentul se obliga să pună la dispoziția concesionarului, la data începerii concesiunii, inventarul complet, liber de orice sarcini și să răscumpere plusurile valorice care apar la încetarea concesiunii, conform prevederilor din caietul de sarcini și concedentul era obligat să nu îl tulbure pe concesionar în exercițiul drepturilor rezultate din contract.
Pârâtul a arătat că, după primirea în folosință a terenului, reclamanta a încheiat mai multe drepturi de servitute de trecere, conform extraselor de carte funciară (servituți de trecere terestră și aeriană, survol, file 123, 126, 128, 131) și nu a putut continua proiectul datorită acestor servituți.
Reclamanta a arătat că cel puțin una dintre beneficiarele servituților, respectiv ., este o parteneră a pârâtei și că, împreună cu aceasta, pârâta urma să demareze proiectul său de parc eolian.
Instanța reține că, într-adevăr, au exista servituți care au fost încheiate de către reclamantă fără acordul pârâtei.
Asupra incompatibilității servituților cu obiectul contractului convenit de părți, amenajare parc eolian, instanța constată că, reclamanta nu a fost singura dezvoltatoare a unui parc eolian. În zona închiriată existând și alte societăți cu același scop care au obținut, separat și pe alte terenuri, dreptul de folosință în scopul amenajării unui parc eolian. Așadar, proiectul final era compus din parcul eolian al reclamantei și din celelalte parcuri eoliene, toate urmând să fie construite ori în curs de construire.
Instanța reține că pârâta și-a propus să amenajeze un parc eolian de 50 de turbine eoliene a câte 3 MW, pe suprafața folosită de 448,8458 hectare (file 78,80, 95).
Așadar, calculând distanța la care puteau fi amplasate toate turbinele pe suprafața folosită, instanța reține că o turbină eoliană putea fi plasată la o distanță de 8,97 ha față de următoarea.
Rezultă că, fiecare turbină eoliană beneficia de propriul spațiu de 8,97 ha.
Instanța constată că turbinele eoliene nu ar fi putut fi afectate de către servituțile create de către reclamantă, deoarece fiecare turbină beneficia de 8,97 ha, iar o turbină industrială eoliană, are în medie 20x20x3 m, amplasament terestru.
Instanța constată că, potrivit contractului pârâta era obligată să respecte să permită accesul la pășunea comunală și concedentul era obligat să nu îl tulbure în exercițiul drepturilor.
Reclamantul prin instituirea servituților terestre și de survol nu ar fi putut aduce atingere drepturilor pârâtei atât timp cât, aceasta beneficia de un teren suficient în care să își amplaseze turbinele eoliene.
Instanța mai reține că, din datele aflate la dosar, respectiv Adresă APMG (fila 78), Adresă SRI București (fila 79), Aviz de amplasament favorabil nr._/28.02.2011 S.C. ELECTRICA S.A. (file 80-81), Aviz favorabil ROMTELECOM SA (fila 82), Aviz tehnic de racordare TRANSELECTRICA (file 83-84), Adresă TRANSELECTRICA (fila 94), Certificat de Urbanism (fila 95-98), Anunț Public ARPM G. (fila 99), Decizia etapei de Evaluare inițială ARPM G. (fila 100), Notificare DSPJ G. (fila 104), rezultă că servituțile stabilite nu au impietat asupra demersurilor pârâtei de a amenaja parcul eolian.
Din datele menționate, rezultă că în desfășurarea activităților de amenajare a parcului eolian pârâta a primit avize favorabile și certificat de urbanism, urmând să achite contravaloarea operațiunilor în continuare și să primească autorizația de construire a parcului eolian.
Cu toate acestea, prin Adresa nr._/24.10.2012 . 102) a sesizat pârâta cu privire la neachitarea tranșelor de bani convenite cu aceasta și s-a dispus încetarea contractului de racordare datorită neefectuării plății. Această împrejurare fiind imputabilă exclusiv pârâtei, care nu și-a îndeplinit obligațiile de plată către terțul ce i-a emis Acordul tehnic de racordare.
În aceleași condiții, de pasivitate ale pârâtei, au expirat și avizele favorabile precum și certificatul de urbanism emise către pârâtă, în vederea continuării amenajării parcului eolian.
Mai mult, niciuna dintre autoritățile sau persoanele juridice abilitatea nu i-a imputat pârâtei împrejurarea că nu îndeplinește condițiile sale datorită existenței servituților invocate de către pârâtă, ci i-au fost emise numai avize, acorduri, alte acte favorabile.
Având în vedere aceste considerente, instanța nu poate reține apărarea neexecutării contractului invocată de către pârâtă, atât timp cât aceasta a manifestat pasivitate față de terțele persoane, fie prin neachitarea obligațiilor de plată (fila 102), fie prin lăsarea termenului de valabilitate să se împlinească (fila 98).
II. Potrivit pacta sunt servanda (principiul forței obligatorii a contractului), consacrat prin art.969 Cod civ. din 1864 „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, potrivit art.1073 „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare”, art.1079 alin.(2) pct.3 „debitorul este de drept în întârziere când obligația nu putea fi îndeplinită decât în un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă”.
Din aceste dispoziții legale rezultă că pentru răspunderea contractuală sunt necesare îndeplinirea următoarelor condiții: să existe un contract, să existe o faptă ilicită ce constă în nerespectarea unei obligații contractuale, să existe un prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, să existe vinovăția celui care săvârșește fapta, debitorul să fie în întârziere.
1. Instanța reține că între părți s-a încheiat, potrivit art.1411 Cod Civil din 1864, un contract de închiriere terenuri, intitulat de părți „contract de concesiune” nr.6369 din data de 19.10.2010 (file 54-58) care a fost modificat prin Actul adițional nr.2626 din data de 19.04.2011 (file 46-48).
2. Potrivit contractului, părțile au convenit ca pârâta să intre în folosința, în calitate de chiriaș, a terenului ce totalizează 397,22 ha pășune, 10,34 ha neproductiv și 41,29 ha pășune, în schimbul unei chirii (redevențe) de 74euro/ha/an, în favoarea reclamantei.
3. Pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată, astfel cum reiese din recunoașterile acesteia făcute prin întâmpinare și din împrejurarea că nu a achitat suma solicitată de_ lei redevență. Cu toate acestea pârâta a beneficiat de folosința terenului de 448 ha în vederea desfășurării activității sale economice.
4. Prejudiciul patrimonial produs reclamantei constă în lipsirea acesteia de suma de bani pe care o datora.
5. Raportul de cauzalitate rezultă din neîndeplinirea obligației contractuale ce a creat prejudiciul în patrimoniul reclamantei.
6. Vinovăția este prezumată de art.1080 alin.(1) Cod civ. din 1864 „diligența ce trebuie să se pună în îndeplinirea unei obligații este totdeauna aceea a unui bun proprietar”, rezultă că și cea mai ușoară culpă în neîndeplinirea obligației de a achitare a sumei de bani este imputabilă pârâtei.
7. Instanța reține că potrivit art.4.3 din contract raportat la cap.10. pct.4. din caietul de sarcini (fila 31 verso), redevența se achită anual până la finele lunii ianuarie a fiecărui an, astfel că pârâta era de drept în întârziere la sfârșitul fiecărei lunii de ianuarie pentru fiecare an.
Astfel, în cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da o sumă de bani debitorul acesteia are întotdeauna posibilitatea de a o executa. Cuantumul sumei este cunoscut și stabilit de părți la suma de 72 euro/ha/an, și rezultă din contract și din caietul de sarcini încheiate între părți (file 30-35).
III. În ce privește 0,1 % pe zi de întârziere, instanța reține că s-a demonstrat, anterior, răspunderea contractuală a pârâtei și nu mai este necesară o nouă analiză prin care să se reitereze argumentele privind răspunderea civilă contractuală.
Însă pentru acordarea daunelor moratorii (despăgubiri pentru neexecutarea la termen a obligațiilor) este necesar ca, suplimentar, să fie respectate și celelalte norme juridice aplicabile. În cauză, raportat la data contractului și art.6 Cod Civil, este aplicabilă OG nr.9/2000.
Potrivit dispozițiilor legale art.1 din OG nr.9/2000 „părțile sunt libere să stabilească în convenții rata dobânzii pentru întârziere în plata unei obligații bănești”, art.2 „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală”.
Potrivit datelor aflate la dosar, părțile au stabilit prin Caietul de sarcini atât curgerea unor dobânzi pentru întârziere în plata sumelor datorate cu titlu de redevență, și că această dobândă a fost stabilită la procentul de 0,1 pe zi de întârziere, precum și termenul de la care se percep dobânzile respectiv sfârșitul lunii ianuarie a fiecărui an. Cap.10 pct.4 din Caietul de sarcini stabilind expres că „Redevența (inclusiv cota legală de TVA), se achită anual până la finele lunii ianuarie a fiecărui an, suma datorată în Euro echivalându-se la cursul BNR de la data emiterii facturii. Pentru fiecare zi de întârziere se va percepe o penalizare de 0,1 % / zi, din valoarea redevenței neachitate”.
Obligația de plată a redevenței nefiind îndeplinită la data precizată prin acordul părților, pe cale de consecință, instanța va acorda și dobânzile contractuale la suma solicitată.
IV. În ce privește cheltuielile de judecată, solicitate de petente, în cuantum de 2000 lei (file 17, ds. inst.), reprezentând onorariu avocat, instanța a constatat că:
1. Cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte, numai cu privire la redevența datorată în baza contractului, respingând ca lipsită de interes taxa pentru teren intravilan, ca atare, suma se va diminua proporțional cu 500 lei, deoarece reclamanta nu a câștigat întreg procesul. Instanța apreciind eforturile juridice efectuate în acest ciclu procesual, urmează să dispună admiterea, în parte, a restituirii cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei, reprezentând onorariu și să respingă cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată pentru rest.
Pentru aceste considerente, va admite excepția lipsei de interes a capătului de cerere privind obligarea la plata taxei teren extravilan și majorări de întârziere aferente taxei, invocată de instanță din oficiu, va respinge capătul de cerere privind obligarea la plata taxei de teren extravilan și majorări de întârziere aferente taxei formulată de reclamanta U. . cu pârâta .., ca fiind lipsită de interes, va admite cererea de chemare în judecată privind achitarea taxei de concesionare (chirie) și a majorărilor de întârziere aferente, formulată de reclamanta U.A.T. . cu pârâta .., va obliga pârâta .., către reclamantă, la plata sumei de 93.414 lei, reprezentând 57.859 lei chirie teren și 35.555 lei majorări de întârziere aferente chiriei până la data de 08.07.2013 și la plata dobânzilor penalizatoare de 0,1% pe zi de întârziere la suma de 57.859 lei, de la data 09.07.2013 până la achitarea integrală, va admite, în parte, cererea de cheltuieli de judecată și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei de interes a capătului de cerere privind obligarea la plata taxei teren extravilan și majorări de întârziere aferente taxei, invocată de instanță din oficiu.
Respinge capătul de cerere privind obligarea la plata taxei de teren extravilan și majorări de întârziere aferente taxei formulată de reclamanta U. . cu pârâta .., ca fiind lipsită de interes.
Admite cererea de chemare în judecată privind achitarea taxei de concesionare (chirie) și a majorărilor de întârziere aferente, formulată de reclamanta U.A.T. .._, cu sediul în ., în contradictoriu cu pârâta .., CUI_, cu sediul în G., ., J. G..
Obligă pârâta .., către reclamantă, la plata sumei de 93.414 lei, reprezentând 57.859 lei chirie teren și 35.555 lei majorări de întârziere aferente chiriei până la data de 08.07.2013 și la plata dobânzilor penalizatoare de 0,1% pe zi de întârziere la suma de 57.859 lei, de la data 09.07.2013 până la achitarea integrală.
Admite, în parte, cererea de cheltuieli de judecată.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică azi, 12.12.2014.
Președinte, Grefier,
M. A. M. D.
Red.M.A. /Tehnodact. M.D./4 ex /02.02.2015
.>
| ← Anulare act. Sentința nr. 9115/2014. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 4239/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
