Contestaţie la executare. Sentința nr. 7824/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7824/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 18-07-2014 în dosarul nr. 1166/233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7824/2014
Ședința Publică din data de 18.07.2014
Președinte – E. L. D.
Grefier – D. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulate de contestatorul T. M. C. cu domiciliul ales la sediul Cabinet Individual de Avocatură S. D. situat în G., ., ., . în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR G. cu sediul în G., . bis, județ G., având ca obiect contestație la executare +suspendare executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.07.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 18.07.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.01.2014 sub nr._ contestatorul T. M. C. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata DSVSA G. solicitând anularea executării silite dispuse pentru suma de 1235 lei conform Graficului de eșalonare nr.624/10.01.2014 și întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare. A solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
În motivarea în fapt a cererii a arătat că la data de 10.01.2014 DSVSA G. a emis Graficul de eșalonare nr.624/10.01.2014 privind reținerea sumei de 1235 de lei reprezentând spor de stres acordat în mod nelegal în anul 2009, sumă care deja îi este reținută eșalonat din salariu începând din ianuarie 2014.
Apreciază că această creanță nu este certă, nerezultând dintr-un titlu executoriu care să determine perioada pentru care a fost calculată, modul de calcul sau temeiul juridic al acesteia.
Învederează că nu este nici lichidă sau exigibilă în sensul disp. art.662 Cod proc.civ.
Arată, de asemenea, că nu a fost înștiințat de pornirea executării silite, nu s-a obținut încuviințarea executării silite, astfel că actele de executare efectuate în lipsa unui titlu executoriu sunt nelegale.
În opinia contestatorului modalitatea de calcul a creanței este eronată, sporul fiindu-i acordat în mod legal în anul 2009 în baza Buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de muncă nr.279/22.07.2008, 450/19.12.2008 și 320/26.08.2009.
În drept a invocat disp. art.662, art.665 alin.5 pct.4, art.666-667, art.672-674, art.685, art.711 și urm. Cod proc.civ.
În susținerea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri. (filele 11-16)
Intimata DSVSA G. a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondată a cererii.
În motivare a arătat că prin Decizia nr.49/17.11.2010 emisă de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi G. s-a reținut că salariații Direcției Sanitar Veterinare G. au beneficiat necuvenit, în anul 2009, de plata sporului de stres în procent de 15% din salariul de bază. Mai arată că această decizie a fost contestată, dar respinsă în ceea ce privește sporul de stres, astfel că s-a procedat la punerea în executare a acesteia prin emiterea de decizii individuale de imputare.
Învederează că angajații au solicitat în contencios administrativ anularea deciziilor de imputare prin care s-a dispus recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de spor de stres, cererea făcând obiectul dosarului nr.8088/_, respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr.947/26.03.2013 a Tribunalului G..
Arată că, în acest mod, actul administrativ unilateral a devenit titlu executoriu, astfel că s-a procedat la punerea sa în executare prin determinarea prejudiciului pentru fiecare salariat în parte, emiterea graficului de eșalonare, care a fost adus la cunoștința salariaților, iar din ianuarie 2014 au fost inițiate reținerile salariale.
Apreciază că sunt îndeplinite condițiile privind certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței, aceasta decurgând din decizia de imputare care determină și cuantumul în concret, iar scadența este împlinită având în vedere că sumele de bani au fost acordate în anul 2009.
În drept a invocat disp. art.201 alin.1 și art.711 și urm. Cod proc.civ.
În susținerea cererii a depus la dosar, în copie, înscrisuri. (filele 24-63)
În ședința publică din data de 11.07.2014 instanța a pus în discuția părților, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G..
Analizând cu prioritate, în temeiul disp. art.248 Cod proc.civ., excepția necompetenței materiale a instanței, reține următoarele:
În fapt, prin Decizia nr.49/17.11.2010, la pct.7, Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi a Județului G., în urma efectuării auditului financiar la DSVSA G. pentru anul 2009, a constatat că instituția a procedat la plata sporului de stres de 15% din salariul de bază pentru toți salariații, în cursul anului 2009, fără a avea la bază buletine de determinare prin expertizarea locurilor de muncă, care se eliberează de compartimentele de specialitate din cadrul direcțiilor de sănătate publică și se avizează de inspectoratele teritoriale de muncă, contrar dispozițiilor legale în materie.
Prin aceeași decizie s-a dispus . stabilirea prejudiciului, inclusiv a foloaselor nerealizate prevăzute de actele normative în vigoare și aplicarea măsurilor legale pentru recuperarea acestuia, până la data de 31.01.2011.
Ca urmare a respingerii contestației formulate de DSVSA G. împotriva Deciziei nr.49/17.11.2010, instituția a procedat la emiterea de dispoziții de imputare pentru toți salariații acesteia, corespunzător sumelor acordate în cursul anului 2009 cu titlu de spor de stres.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. – Secția contencios administrativ și fiscal sub nr._ *, salariații DSVSA G., printre care și contestatorul din prezenta cauză, au solicitat anularea deciziilor de imputare, cererea fiind respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr.947/26.03.2013.
În ceea ce privește contestatorul T. M. C., intimata DSVSA a emis un grafic de eșalonare pentru reținerea din salariul acestuia a sumei de 35 de lei lunar în perioada decembrie 2013 – octombrie 2016, respectiv 10 lei în luna noiembrie 2016.
În drept, potrivit disp. art. 84 din Legea nr.188/1999 răspunderea civilă a funcționarului public se angajează (…) b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit, iar conform disp. art.85 din același act normativ, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată. Potrivit acelorași dispoziții legale, ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu.
Instanța reține că, în cauză, s-a procedat de către DSVSA G. la punerea în executare a titlului executoriu constând în Decizia de imputare nr.239/25.02.2011 prin reținerea sumelor încasate necuvenit de către contestator în anul 2009, din salariul de bază al acestuia, iar nu în cadrul unei proceduri propriu-zise de executare silită, astfel cum este reglementată de codul de procedură civilă ori Codul de procedură fiscală.
Potrivit disp. art. 623 Cod proc.civ., executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepția celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene și bugetului Comunității Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel.
În condițiile care titlul executoriu reprezentat de Decizia de imputare nr.239/25.02.2011 nu a fost pus în executare conform dispozițiilor legale indicate anterior instanța nu poate proceda la verificarea competenței materiale și teritoriale ca instanță de executare învestită cu soluționarea prezentei contestații, în temeiul disp. art.650 raportat la art.713 Cod proc.civ.
Având în vedere disp. art.109 din Legea nr.188/1999, conform cărora cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe, instanța va admite excepția invocată și va dispune declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului G. – secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G..
Declină competența de soluționare a cererii formulate de contestatorul T. M. C. cu domiciliul ales la sediul Cabinet Individual de Avocatură S. D. situat în G., ., ., . în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA S. VETERINARĂ și PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR G. cu sediul în G., . bis, județ G., în favoarea Tribunalului G. – secția contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.07.2014.
Președinte, Grefier,
Red. E.L.D./Dact. P.D./4 ex./22.09.2014
| ← Fond funciar. Sentința nr. 6045/2014. Judecătoria GALAŢI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7829/2014. Judecătoria... → |
|---|
