Obligaţie de a face. Sentința nr. 683/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 683/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 22707/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 683
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2014
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect obligație de a face formulată de reclamantul H. P. în contradictoriu cu pârâtul C. G..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria,având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 21.01.2014 și apoi la 28.01.2014 când a dat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 12.11.2012 sub nr._, reclamantul H. P. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul C. G., să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâtul să retracteze și să-și ceară scuze, în condiții similare la afirmațiile nedovedite, jignitoare și calomnioase ce aduc atingere demnității reclamantului și să plătească suma de 500.000 lei daune morale reprezentând reparație patrimonială pentru prejudiciul de imagine adus, precum și să se facă aplicarea art. 253 alin. b NCC.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în emisiunea „Punctual” difuzată la postul de televiziune RTV din G.-B. de 6 ori în perioada 11.10.2012 – 21.10.2012 la diferite ore ale zilei, pârâtul C. G. a făcut o . afirmații neadevărate, ce aduc reclamantului grave prejudicii, îl stigmatizează și îl expun oprobiului public. Astfel, a afirmat reclamantul că pârâtul ar fi făcut mai multe referiri la persoana sa pe parcursul emisiunii mai sus menționate:
Partea I
- min. 07,38 – „Am inceput afacerea Horitgal si nimeni n-a vrut sa audă Adica da. Au vrut sa audă cei din grupul infracțional H. – eu îl numesc GIH – la care au aderat șefi ai multor instituții ale statului, în special Finanțele Publice din P. și aici mă refer si la P. Tribunalului si la P. de pe lângă Înalta Curte, respectiv DNA Structura teritorială G. și la judcătorii sindici.
- min. 09.21 – Dacă DNA sau șeful său, G. I., care va rămâne până la 07 noiembrie șef, ar fi intervenit și și-ar fi făcut datoria și nu era complice cu grupul infracțional, ținându-le în lucrare acest dosar, nu și-ar mai fi permis grupul infracțional să facă astfel de mizerii sau, dacă vreți, să aglomereze instanțele inutil pe bani publici și ei să-și permită să-mi pretindă mie, colegilor mei și editorului și săptămânalului Impact Est peste 50 miliarde lei, crezând că la Impact Est și la Echidistant Prss - la editor și la jurnaliști – banii circulă cu saltelele, cum circulă la ei, saltele pe care ei le transferă sigur la șefii instituțiilor abilitate care treuie să-i bage la pușcărie pe acești indivizi. Ei, nu. Ei îi consiliază în inginerii financiare.
Min. 10.47 – cu aceste noi documente, puse cap la cap, ne-am dat seama de felul în care au construit acest tun, această mare, mare excrocherie
- min. 11.24 – Tot grupul infracțional H. mereu a fost sprijinit, susținut de partidele politice, de toate până la ultimul are afost la putere pentru că toți s-au dedat la banii proveniți din furt și când dai bani din furat îți permiți să dai jumătate
- min. 18.11 – Grupul infracțional H. la care au aderat și judecători, procurori și funcționari din Direcția Finanțelor Publice și din ADS și din Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară G.
- min. 30.43 – Mi-am rupt mașina de la Baldovinești de unde este nativă doamna P. P. care se numea înainte de căsătorie Papazacris.
- min. 31.09 - Am văzut pe geamul consignației din curtea familiei Papazacris, părinților Papazacris, bunuri și produse cu marca Galacta, Galmopan - lactate și produse Galmopan cu etichetele de rigoare.
- min. 31.31 – Soțul doamnei judecător este foarte activ la drumul mare pentru că dumnealui taie, a tăiat ceă nu mai are ce tăia. Ba da, taie Galacta acum. Taie la greu fierul vechi de unde a lichidat, a făcut praf și pulbere, pârjol din partea de economie a Județului Galași grupul infracțional H..
Partea II
- min, 05.46 – Toate biletele la ordin sunt semnate de săgeata I. P., care e nehotărât așa. Ba e avocat, ba e notar de Frumușița.
- min. 10.27 – E clar că aici e vorba de un parandarat, iar domnul G. I. l-a trecut prin multe dosare. Știe ce este acesta.
- min. 46,39 – Pe mine m-au obosit toate ingineriile financiare ale grupului infracțional H.
- min. 47.30 – Astea sunt lovituri, atentate la siguranța națională
- min. 50.14 – Duminica în familia infractorilor.
A invocat reclamantul că susținerile de mai sus sunt de natură să-i facă imposibilă activitatea în condiții normale, persoane fizice și societăți comerciale având rețineri în colaborarea mea cu societăți din grupul Galmopan.
A invocat în drept, prevederile art. 30 și 31 din Constituția României, art. 10 CEDO, Codul Deontologic al Ziaristului, art. 252 și urm. NCC.
În probațiune, a solicitat înscrisuri și orice altă probă ar rezulta din dezbateri, însă nu a depus la dosar niciun înscris.
Cererea a fost legal timbrată cu 8 lei pentru petitul de obligație de a face.
Pentru termenul din 16.07.2013, reclamantul a depus la dosar precizări prin care a arătat că suma de 500.000 lei reprezintă daune morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a difuzării afirmațiilor calominoase ale pârâtului în calitatea sa de invitat în cadrul emisiunii Punctual din 11.10.2012, orele 20.00 – 22.00.
Și-a precizat de asemenea temeiul de drept al cererii, invocând prevederile art. 1357 NCC, privind răspunderea civilă delictuală și 252 NCC. A invocat faptul că pârâtul, alături de moderatorul S. A. și celălalt invitat, B. C., au abuzat de dreptul la libertatea de exprimare, depășind cu mult limitele admise de art. 10 CEDO, respectiv art. 14 și 15 NCC
A precizat reclamantul că în opinia sa sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, în sensul că există o faptă ilicită a pârâtului, constând în aceea că în cadrul emisiunii sus menționate, a făcut afirmații ce nu corespund realității faptice, defăimând, insultând, calomniind, și deteriorând demnitatea, credibilitatea, prestigiul și imaginea reclamantului Hersăcu P.. Prin afirmațiile sale, pârâtul a încălcat prevederile art. 30 alin. 6 din Constituția României și art. 10 CEDO, fiind lezat dreptul subiectiv al reclamantului la onoare, demnitate și propria imagine.
Reclamantul a menționat și faptul că pârâtul a mai fost anterior obligat să-i plătească daune morale pentru afirmațiile făcute în unele articole din presă, astfel că fapta pârâtului din 11.10.2012 are caracter de continuitate.
Cu privire la prejudiciul suferit, reclamantul a arătat că acesta este evaluat provizoriu la suma de 500.000 lei, în funcție de poziția reclamantului în societate dar și ca om de afaceri, acționar și asociat la grupul de firme Galmopan. Această sumă de bani este menită să stabilească un program de reparare a imaginii deteriorate prin afirmațiile din emisiunea sus menționată.
A invocat reclamantul că dovedirea prejudiciului nu este necesară, acesta fiind prezumat, conform practicii instanțelor naționale și CEDO.
A precizat că este evidentă și legătura de cauzalitate, care poate fi dovedită cu o expertiză calitativă de imagine cu privire la impactul emisiunii Punctual din 11.10.2012, pârâtul acționând cu vinovăție pentru a aduce atingere drepturilor reclamantului, mai ales în condițiile în care acesta are calitatea de jurnalist de profesie.
A menționat și faptul că a sesizat Consiliul Național al Audiovizualului cu privirel a emisiunea din 11.10.2012, postul de televiziune RTV Partener Media fiind amendat cu 5000 lei prin decizi nr. 21/15.01.2013, întrucât nu a respectat dreptul la replică al persoanelor cărora li s-au adus diferite acuzații în cadrul acestei emisiuni.
O dată cu aceste precizări, reclamantul a depus la dosar un CD conținând înregistrarea integrală a emisiunii Punctual din 11.10.2012, transcrierea unei selecții a discuțiilor purtate cu acea ocazie, decizia civilă nr. 49/R/31.01.2013, pronunțată de Curtea de Apel G. în dosar nr._, decizia nr. 51/15,01,2013 a CNA, cazierul judiciar și cazierul fiscal al reclamantului (filele 22-37).
La termenul din 17.09.2013, instanța a încuviințat înscrisurile depuse în probațiune la dosarul cauzei și a lăsat cauza în pronunțare, reclamantul formulând cerere de repunere pe rol în vederea completării probațiunii.
Cauza a fost repusă pe rol, iar pentru primul termen de judecată fixat în cauză ulterior acestui moment, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În primul rând pârâtul a invocat reaua creadință a reclamantului care, pentru primul termen de judecată și-a precizat pretențiile ca fiind de natură nepatrimonială cu unicul scop de a fi scutit de la plata taxei de timbru, încălcând prevederile art. 723 C..
A invocat pârâtul că în emisiunea Punctual menționată de reclamant, subiectul discuției l-a constituit falimentul . activitatea DNA – Serviciul Teritorial G., persoana numitului H. P. nefiind menționată. A invocat pârâtul că în cadrul acestei emisiuni s-au făcut comentarii pe marginea documentelor existente, emise de parchet, instanță, primărie și lichidatorul judiciar, fără a fi existat atenționări din partea moderatorului, astfel că prestația pârâtului s-ar fi încadrat în prevederile art. 30 și 31 din Constituția României, respectiv art. 10 CEDO. A menționat că pe parcursul întregii emisiuni, nu s-a referit niciodată în mod explicit la H. P. și nu a proferat invective sau calomnii la adresa acestuia, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile de atragere a răspunderii civile delictuale în ceea ce-l privește.
Cu privire la expertiza tehnică solicitată de reclamant, pârâtul a arătat faptul că o astfel de expertiză nu se regăsește în nomenclatorul specializărilor de expertize tehnice judiciare, astfel că nu poate fi primită ca și probă,
A mai arătat faptul că sancțiunea aplicată de CNA postului de televiziune care a difuzat emisiunea nu reprezintă de fapt o sancționare a sa ca persoană fizică.
A solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.000 lei.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
O dată cu această întâmpinare, pârâtul a depus la dosar un înscris conținând un răspuns la interogatoriul formulat de reclamant și depus la dosarul cauzei o dată cu concluziile scrise precum și o solicitare de amendare a reclamantului în temeiul art. 108 1 alin. 10 pct. 1 lit a C., pentru formularea unei cereri vădit netemeinice, în mod abuziv, repetat și cu rea credință.
A apreciat pârâtul că acțiunea reclamantului se înscrie în această categorie, a cererilor vădit nefondate, formulate cu rea credință întrucât a solicitat obligarea pârâtului să prezinte scuze și să retracteze afirmațiile jignitoare pe care acesta afirmă că nu le-a făcut, pentru că și-a modificat cererea până la primul termen de judecată în scopul evitării achitării unei taxe de timbru deși a formulat pretenții pecuniare într-un cuantum însemnat și pentru că a solicitat efectuarea unei expertize de imagine deși simpla vizionare a emisiunii relevă neadevărurile proferate de reclamant.
În susținerea acestei cereri, pârâtul a depus la dosar decizia civilă nr. 462/19.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosar nr._ /a9, prin care s-a admis recursul împotriva sentinței judecătorului sindic de închidere a procedurii falimentului debitoarei . consecința rejudecării dosarului de faliment (filele 82-90) precum și un extras cu nomenclatorul domeniilor și specializărilor programelor de studii universitare (filele 91-104), respectiv un nomenclator al specializărilor expertizei tehnice judiciare (filele 105-107), un articol de ziar privind dosarul de insolvență al .>
La termenul din 12.11.2013, reprezentantul reclamantului a făcut dovada absenței justificate de la termenul anterior de judecată, iar instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse de părți la dosarul cauzei, respingând motivat proba cu interogatoriul pârâtului.
Pentru termenul din 14.01.2014, reclamantul a depus la dosar transcrierea integrală a emisiunii „Punctual” din 11.10.2012 (filele 128-147).
La termenul din 14.01.2014 instanța a respins motivat proba cu expertiza tehnică de imagine și a dat cuvântul părților pe fondul cererii reclamantului și pe cererea pârâtului de amendare a reclamantului pentru formularea cu rea credință a unei cereri vădit neîntemeiate.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține că cererea reclamantului nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, la data de 27.09.2012, postul de televiziune RTV galați a difuzat, începând cu ora 20 o ediție a emisiunii Punctual, moderată de numitul A. S., în studio participând în calitate de invitați C. A. Bologoa, inginer, și G. C., ziarist, subiectul acestei emisiuni reprezentându-l falimentul . neregulile de natură economică și juridică din dosarul de faliment.
Tema discuțiilor a fost reluată și în emisiunea din 11.10.2012, la care au participat aceleași persoane, aceste persoane aducând mai multe acuze inclusiv de natură penală la adresa mai multor persoane, nominalizate fiind d-l procuror G. I. din cadrul serviciului DNA G., d-na judecător sindic P. P., d-na judecător sindic V. V., lichidatorul judiciar G. M., notarul public I. P. și o structură din care nu s-a precizat ce persoane fizice fac parte denumită general “grupul infracțional H.”.
Au fost de asemenea menționate societățile comerciale . și . raportare la implicarea lor în preluarea activelor .>
Discuția a avut ca punct de plecare decizia civilă nr. 462/19.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosar nr._ /a9, prin care s-a admis recursul împotriva sentinței judecătorului sindic de închidere a procedurii falimentului debitoarei . consecința rejudecării dosarului de faliment, mai precis a procedurii de valorificare a bunurilor acestei debitoare în vederea acoperirii creanțelor sale. În cadrul emisiunii, cei trei au analizat toate neregulile identificate de judecătorii Curții de Apel în dosarul de faliment, nereguli care au atras casarea sentinței de închidere a procedurii și trimiterea dosarului spre rejudecare.
Reclamantul a suspus analizei instanței de judecată cea de-a doua emisiune din . cea din 11.10.2012, care a fost ulterior reluată în datele de 12.10.2012, 14.10.2012, 18.10.2012, 19.10.2012 și 21.10.2012, la diverse ore din zi.
În drept, potrivit prevederilor art. 1349 alin.1 NCC, „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane ”, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol ”cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.
Pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală în sarcina unei persoane, este necesar a fi îndeplinite mai multe cerințe: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între acestea, existența vinovăției celui care a determinat producerea prejudiciului.
Raportat la specificul cauzei deduse judecății, aceste cerințe trebuie analizate în concordanță cu prevederile tratatelor internaționale la care România este parte, în special ale art. 10 din Convenția Europenă a Drepturilor Omului (denumită în continuare Convenția).
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 20 din Constituția României, în materia drepturilor fundamentale ale omului, nu numai textul legilor interne, inclusiv ale Constituției României, trebuie să respecte convențiile internaționale la care România este parte, dar si interpretarea si aplicarea acestora trebuie sa fie conformă acestora.
Totodată, art. 70-77 NCC impun obligatoriu instanței o verificare în lumina Convenției. Art. 70 alin. 2 NCC care enunță dreptul la exprimare arată că acesta nu poate fi limitat decât în condițiile art. 75 care fac trimitere expresă la convențiile și pactele internaționale la care România este parte. De asemenea, art. 75 alin.2 NCC prevede expres că exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și tratatelor internaționale nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune.
Mai mult, conform art. 30 din Constituția României, ... libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine, răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștință publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condițiile legii.
Potrivit art. 10 din Convenție, ratificată de România prin Legea nr.30/1994,... orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei, fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
Din normele legale menționate se deduce fără dubiu că pentru soluționarea litigiilor cu privire la încălcarea drepturilor fundamentale nepatrimoniale, cum este și cel la viață privată și propria imagine, instanțele sunt obligate să realizeze o analiză a libertății de exprimare în primul rând în lumina jurisprudenței CEDO, în virtutea faptului că aceasta face parte din dreptul intern, în temeiul art. 20 din Constituție.
Libertatea de exprimare este un drept cu valoare intrinsecă, dar și o parte componentă a altor drepturi consacrate în Convenție, așa cum este libertatea de asociere. În același timp, libertatea de exprimare poate veni în contradicție cu alte drepturi garantate de Convenție, printre care dreptul la un proces echitabil, la respectarea vieții private, la libertatea de conștiință și religie. În eventualitatea unor astfel de conflicte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (denumită în continuare CEDO) impune stabilirea unui echilibru în scopul determinării preeminenței unui drept asupra altuia. Echilibrul intereselor contradictorii, dintre care unul este libertatea de exprimare, evidențiază și importanța celui din urmă.
În acest sens, CEDO a declarat în repetate rânduri că „Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, una din condițile primordiale ale progresului său și ale dezvoltării fiecărui individ” (Lingens v. Austria, 1986, Sener v. Turcia, 2000; T. v. Luxembourg, 2001; Maronek v. Slovacia, 2001; Dichand și Alții v. Austria 2002, etc) precum și „presa joacă un rol predominant într-un stat de drept” (Castells v. Spania, 1992, Prager și Oberschlick v. Austria, 1995).
Protecția libertății de exprimare este o condiție esențială pentru garantarea unui regim politic democratic și pentru dezvoltarea fiecărei persoane. În pricipiu, protecția oferită de Articolul 10 se extinde asupra tuturor tipurilor de exprimare indiferent de contextul acestora, care sunt diseminate de către un individ, grup sau mass-media. Unica restricție cu privire la conținut, care a fost aplicată de către CEDO, viza răspândirea ideilor, care promovau rasismul și ideologia nazistă și instigau la ură și discriminare rasială
Libertatea de exprimare poate fi supusă însă unor ingerințe, în condițiile alineatului 2 al articolului 10 din Convenție, care trebuie însă să îndeplinească trei exigențe: să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim ( dintre cele enumerate limitativ în alineatul menționat), iar măsura luată să fie necesară într-o societate democratică, cu o privire specială asupra proporționalității ingerinței cu scopul legitim urmărit.
Spectrul ingerințelor posibile (formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni) în exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast și nu conține nici o limitare stabilită în prealabil. Asfel de ingerințe ar putea consta din: condamnare penală (care presupune plata unei amenzi sau privarea de libertate), obligația de a plăti despăgubiri civile, înterzicerea publicării sau înterdicția publicării unei imagini în ziar, confiscarea publicațiilor sau a oricărui alt mijloc, prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informație, refuzarea acordării unei autorizații de difuzare, înterzicerea exercității profesiei de ziarist, hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești sau de alte autorități publice.
Întrucât rolul primar al articolului 10 este de a proteja libertatea de exprimare a fiecărei persoane, CEDO a stabilit norme de strictă interpretare a posibilelor restricții prevăzute în paragraful 2, libertatea individuală trebuind să fie balansată în mod favorabil împotriva invocării de către Stat a unui interes major într-un caz limitat. Dacă toate cele trei exigențe sunt satisfăcute, amestecul Statului va fi considerat legitim, sarcina de a aduce dovezi privind îndeplinirea celor trei condiții revenind Statului.
Libertatea de exprimare nu trebuie însă să afecteze reputația și drepturile altei persoane, excepție făcând cazurile în care ziaristul acționează cu bună-credință în scopul informării corecte și judicioase, cu privire la subiecte de interes general. Întrucât, potrivit jurisprudenței Curții, pentru a asigura buna funcționare a unei societăți democratice se impune protejarea libertății de exprimare, Curtea a acordat o poziție privilegiată liberei discutări a subiectelor de interes general și, în particular, a discursului politic, atunci când aceasta intra în conflict cu alte valori pe care statul le poate proteja.
Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atât a informațiilor cât și a ideilor, distincția trasată de către CEDO devine relevantă la această etapă incipientă. Determinând distincția clară între informații (fapte) și opinii (judecăți de valoare) CEDO a declarat că „existența faptelor poate fi demonstrată, în timp ce adevărul judecăților de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit. În cazul judecăților de valoare, proba veridicității este imposibilă, iar exigența administrării ei afectează esența libertății de opinie, care constituie unul din elementele fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenție.” (Lignes, 1986; Jerusalem v. Austria, 2001; Dichand și Alții v. Austria, 2002).
În timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declarații personale asupra unui eveniment sau situații și nu sunt susceptibile de probațiune, faptele, adevărate sau false, în baza cărora se formează o opinie, s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false. În egală măsură, în speța D. v. România, 1999, CEDO a declarat inacceptabilă idea „că un ziarist ar trebui împiedicat să exprime judecăți de valoare critice, cu condiția că el sau ea să poată dovedi adevărul.”
În cauza Cauza Lingens c.Austriei, Hotărârea din 1986, CEDO face o distincție între fapte și judecăți de valoare, întrucât existența faptelor poate fi demonstrată, în timp ce adevărul judecăților de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit.
Rezultă că analiza unui caz privind libertatea presei, este determinată de calificarea discursului ca referindu-se la fapte sau la judecăți de valoare, precum și, de atitudinea subiectivă a autorului, în momentul comiterii faptei.
Prin cauza De Haes și Gijsels v. Belgiei, din 1997 și Harlanova v. Letoniei din 2003, Curtea a stabilit că în cazul în care materialitatea faptelor se poate dovedi, judecățile de valoare nu se pretează unei demonstrații a corectitudinii lor. Totuși, în cauza Jerusalem v. Austriei, 2001, Curtea a statuat că o judecată de valoare se poate adeveri excesivă dacă este total lipsită de temei faptic.
În cauza BladetTromso și Stensaas c. Norvegiei, din 1999 și Radio France și alții împotriva Franței, nr._/00 din 2004, CEDO a statuat că un rol important în stabilirea răspunderii ziariștilor îl are buna sau reaua-credință, cu care aceștia au acționat, în stabilirea acesteia un rol important fiind deținut de cercetările întreprinse în vederea scrierii articolelor în cauză, trebuind să existe motive particulare care să permită înlăturarea obligației care incumbă de regulă unui ziar de a verifica declarațiile faptice calomnioase pentru particulari (chiar atunci când acestea sunt preluate de la terți), în acest sens, fiind avute în vedere mai ales natura și gradul calomniei în cauză, precum și chestiunea de a știi, până la ce punct ziarul putea în mod rezonabil să considere sursele respective, ca fiind credibile pentru aceste declarații.
Prin urmare, deopotrivă cu informațiile sau datele care pot fi verificate, criticile sau speculațiile, care nu pot fi supuse probei veridicității sunt, de asemenea, protejate de articolul 10. În plus, judecățile de valoare, în special cele exprimate asupra problemelor dezbătute în arena politică, se bucură de o protecție specială în conformitate cu exigența pluralismului opiniilor, care este crucial într-o societate democratică.
Mai mult, în ceea ce privește faptele, CEDO a recunoscut apărarea bunei credințe în scopul acordării mijloacelor de informare în masă „a unui spațiu rezervat pentru eroare”. Spre exemplu, în speța D. v României, CEDO a remarcat că „nu s-au adus dovezi că faptele descrise în articole erau în totalitate false și că serveau alimentării unei campanii de defăimare a lui G.S...”
În fond, apărarea bazată pe buna credință substituie proba veridicității. În cazul când un ziarist sau un organ de presă urmărește un scop legitim, iar chestiunea în cauză se circumscrie unui interes public și au fost depuse eforturi rezonabile în vederea verificării faptelor, presa nu trebuie să poarte responsabilitate, chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false. Oricum, o bază faptică suficientă trebuie să sprijine judecățile de valoare. După cum a subliniat CEDO „chiar și în cazurile în care o declarație constituie o judecată de valoare, proporționalitatea unei ingerințe poate depinde de existența unei baze faptice suficiente pentru afirmația contestată, în timp ce chiar și o judecată de valoare fără o bază faptică poate fi excesivă”
Cererea reclamantului ce face obiectul prezentului dosar, echivalentă cu o solicitare de ingerință în libertatea de exprimare a ziaristului din partea instanței, urmează a fi analizată pe baza a trei aspecte fundamentale:
- dacă discuțiile ce au avut loc în cadrul emisiunii Punctual din 11.10.2012 au vizat persoana reclamantului, respectiv dacă pârâtul a făcut afirmații despre acesta, afirmații care să fie ulterior analizate de instanță prin prisma tuturor elementelor mai sus identificate
- dacă în cadrul acestei emisiuni, pârâtul s-a raportat la o situație de fapt reală, sau a emis judecăți de valoare total lipsite de temei faptic, care dau dreptul persoanei lezate la despăgubiri;
- în ce măsură acesta a acționat cu bună credință, în scopul informării corecte și judicioase a publicului, în cadrul unei discuții libere privind subiecte de interes general.
Aceste elemente sunt esențiale pentru a verifica în ce măsură sunt îndeplinite în speță elementele răspunderii civile delictuale în persoana pârâtului G. C., respectiv în ce măsură s-a încălcat art. 10 din Convenție și instanța poate interveni pentru sancționarea acestei încălcări.
Astfel, instanța va avea în primul rând în vedere faptul că . ca obiect principal producția și comercializarea de legume și fructe, a fost una din societățile comerciale care constituit baza funcționării economiei județului atât înainte de 1989 cât și ulterior, până în cursul anului 2002, când au început problemele sale de natură financiară, astfel că abordarea subiectului falimentului acestei societăți reprezintă un subiect de interes general, fiind firească informarea publicului local cu privire la neregulile identificate de Curtea de Apel G. în dosarul de faliment. Pârâtul, alături de ceilalți participanți la emisiunea Punctual, a analizat din punct de vedere jurnalistic aceste nereguli identificate de Curtea de Apel G. și menționate în conținutul deciziei civile nr. 462/19.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosar nr._ /a9, pornind de la starea de fapt reținută în această hotărâre judecătorescă.
Este real că atât pârâtul cât și ceilalți participanți la emisiune au adus mai multe acuze la adresa a diverse persoane fizice, aflate în poziții importante în orașul G., folosind termeni duri și exagerați, de natură a leza demnitatea și onoarea acestor persoane, însă instanța va reține că numele reclamantului nu se regăsește între aceste persoane fizice, vizate de discursul pârâtului.
Procedând la lecturarea transcrierii integrale a emisiunii supuse analizei, au putut fi identificate mai multe acuze nedovedite la adresa d-l procuror G. I. din cadrul serviciului DNA G., a doamnei judecător sindic P. P., a lichidatorului judiciar G. M., a notarului public I. P., însă nu și la adresa reclamantului.
Simpla menționare a sintagmei „grupul infracțional H.” nu este în opinia instanței, de natură a forma convingerea că pârâtul a stabilit în relatările sale o legătură clară și directă între H. P., reclamantul din prezenta cauză și persoanele care fac parte din componența acestui grup, stigmatizat ca fiind un grup infracțional, coincidența numelor fiind cel mult de natură a genera o anumită confuzie.
Se observă și faptul că multe din afirmațiile evidențiate de reclamant ca aparținând pârâtului au fost scoase din context, astfel încât să se creeze impresia că-l vizează pe H. P., deși ele se refereau la alte persoane.
Reclamantul a formulat prezenta cerere atât ca persoană fizică, precum și ca asociat al grupului de firme Galmopan. Afirmațiile pârâtului referitoare la activitate . circumscriu domeniului de protecție al articolului 10 din Convenție, putând fi încadrate în categoria informațiilor și opiniilor exprimate de un individ, prin termeni care șochează majoritatea. În acest sens, CEDO a declarat că libertatea de exprimare garantată de art.10 se aplică nu numai ”informațiilor sau ideilor care sunt primite în mod favorabil sau considerate inofensive sau indiferente, dar și acelora care jignesc, șochează sau deranjează; acestea sunt cerințele acestui pluralism, acelei toleranțe și acelor vederi largi, fără de care nu există o societate democratică” (Handyside v. Regatul Unit, Ligens v. Austria, Oberschlick v. Austria, D. v. România, Thorgeirson v. Islanda, Arslan v. Turcia, T. v. Luxemburg, Jerusalem v. Austria, Dichand și alții v. Austria).
Instanța reține că buna credință a jurnalistului C. G. este prezumată, fiind în sarcina reclamantului să răstoarne această prezumție relativă, ceea ce în cauză nu s-a probat. Nu echivalează cu reaua credință simplul fapt că ziaristul a emis mai multe judecăți de valoare pe baza unui înscris real, respectiv decizia civilă nr. 462/19.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosar nr._ /a9.
Astfel, atât timp cât pârâtul a făcut cel puțin în parte dovada veridicității afirmațiilor sale, instanța nu va putea reține că a acționat cu rea-credință și cu intenția vădită de a prejudicia imaginea reclamantului, cu atât mai mult cu cât numele reclamantului nu a fost nici măcar menționat.
Cu privire la conținutul deciziei nr. 21/15.01.2013 a Consiliului Național al Audiovizualului privind amendarea . SRL, postul de televiziune care a difuzat această emisiune, instanța constată că, deși toate aspectele menționate în această decizie corespund adevărului, ele nu pot fi reținute ca și probă în favoarea reclamantului. Așa cum am arătat mai sus, reclamantul nu a fost una din persoanele vizate de acuzele celor trei participanți la emisiunea din 11.10.2012, acuze cu privire la care s-a constatat de către CNA că pot aduce atingere demnității umane, dreptului persoanei la propria imagine, ori vieții private.
În concluzie, instanța reține că afirmațiile pârâtului, exprimate în emisiunea ”Punctual” difuzată la postul de televiziune RTV G. în data de 11.10.2012 și analizate anterior, nu îl vizează în mod direct pe reclamant, iar cele care fac referire la grupul de firme în care reclamantul este asociat, respectiv . sub protecția art.10 din Convenție, care apără libertatea de exprimare.
Fiind vorba despre exercitarea unui drept recunoscut de CEDO în jurisprudența sa, precum și de prevederile Constituției României, instanța reține că nu sunt întrunite condițiile de existență ale unui delict civil. În lipsa acestuia, nu este îndeplinită condiția faptei ilicite prevăzute de art.1349 Cod Civil, astfel că nu se poate angaja răspunderea civilă delictuală a pârâtului G. C. pentru aceste afirmații.
Cu privire la solicitarea pârâtului de amendare a reclamantului pentru formularea unor cereri vădit neîntemeiate, instanța apreciază că în speță nu sunt incidente prevederile art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. a C., în ceea ce privește atitudinea reclamantului, în contextul în care pârâtul a făcut mai multe afirmații cu privire la grupul de firme în care acesta este acționar, grupul Galmopan.
De altfel, reclamantul a invocat încă de la formularea acțiunii, aprecierea sa că prin afirmațiile pârâtului i-a fost lezat dreptul la imagine, solicitând în acest sens daune, astfel că precizarea depusă pentru primul termen de judecată nu a presupus o schimbare a temeiului de drept, cum a invocat pârâtul.
Pe de altă parte, solicitarea de administrare a unor probe, chiar și cea cu expertiza de imagine, reprezintă o prerogativă a părților, garantată de principiul disponibilității procesului civil, în condițiile art. 129 și 167 și urm. C..
Ca atare, nu se poate reține că formularea de către reclamant a prezentei acțiuni reprezintă un abuz de drept susceptibil de sancționare în condițiile art. 723 C. raportat la art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. a C., motiv pentru care instanța va respinge cererea pârâtului de amendare a reclamantului.
Instanța observă că pârâtul a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată însă nu a făcut dovada suportării acestor cheltuieli în legătură cu prezentul litigiu, motiv pentru care, în temeiul art. 274 alin. 1 și 2 C., va respinge ca neîntemeiată cererea sa de acordare cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul H. P., cu domiciliul în G., ., nr. 3, jud. G., în contradictoriu cu pârâtul C. G., cu domiciliul în G., ., ., jud. G..
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului de amendare a reclamantului în temeiul 108 1 C. raportat la art. 723 alin. 1 C..
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.01.2014
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. BRUMĂElena B.
RED.OB/TEH.EB/4EX/10.03.2014 .>
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 27/2014. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 2396/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
