Ordin de protecţie. Sentința nr. 7968/2014. Judecătoria GALAŢI

Judecătoria GALAŢI - Sentințe și decizii civile / 2014

Sentința nr. 7968/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 28-07-2014 în dosarul nr. 11122/233/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA G.

SECȚIE CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7968/2014

Ședința din Camera de Consiliu de la 28 Iulie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. V.

Grefier E. C. V.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria G. reprezentat

de Procuror C. E. M.

Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant A. I., P. AV. P. L. și pe pârât T. V., având ca obiect „ordin de protecție”.

La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu a răspuns reclamanta personal, aceasta legitimându-se cu CI ., nr._, CNP_, și asistată de avocat ales, dl. P. L. cu delegație la dosar (fila 17), iar pentru pârât apărător din oficiu dl. Deliver C., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie ., nr. 3386 (fila 16), lipsă fiind pârâtul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință conform disp. art. 104 alin. 10 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești care învederează că prezenta cauză se află la al doilea termen de judecată, după care;

Instanța pune în vedere apărătorului reclamantei să depună la dosarul cauzei copie contractului locuinței și copiile actelor de naștere ale copiilor minori.

Fiind primul termen de judecată, față de prevederile art. 131 Cod proc.civ., instanța constată că este competentă general și material să judece prezenta cauză.

Instanța, potrivit disp. art. 238 al. 1 C.pr.civ., estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 4 termene de judecată.

Instanța, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, pune în discuție probele solicitate de părți conform art.254 Cod proc.civ.

Apărătorul reclamantei solicită proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și proba testimonială cu martora C. D., prezentă la acest termen de judecată.

Apărătorul pârâtului solicită proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, iar cu privire la proba testimonială, menționează că, în cazul în care, pârâtul va lua legătura cu dumnealui, va indica martorii în termen util.

Apărătorul reclamantei depune în ședință publică copia contractului locuinței și copiile certificatelor de naștere ale copiilor minori.

Instanța, analizând în temeiul art.254 Cod proc.civ. probele solicitate, constată că acestea sunt admisibile conform art.255 alin.1 Cod proc.civ., putând conduce la soluționarea procesului, și considerându-le concludente, față de dispozițiile art.237 alin.2 pct.7 corob. cu art.258 Cod proc.civ., încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și proba testimonială cu martora C. D., iar pentru pârât proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Potrivit prevederilor art. 318 și urm Cod proc.civ, instanța procedează la audierea martorei C. D. sub prestare de jurământ, a cărei declarație a fost consemnată în scris, citită de către aceasta, semnată și atașată la dosarul cauzei.

Instanța pune în discuție măsurile solicitate de către reclamantă prin emiterea ordinului de protecție.

Apărătorul reclamantei arată că măsurile solicitate sunt: evacuarea pârâtului din locuință, obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă față de victimă și față de copii minori, obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă față de unitatea de învățământ nr. 42, jud. G., precum și interzicerea contactelor telefonice, având în vedere că, față de situațiile anterioare, când pârâtul a intrat forțat în locuință, spărgând ușa, în momentul de față amenință reclamanta psihic, prin faptul că o urmărește pe aceasta în preajma locuinței, adresându-i cuvinte amenințătoare.

Instanța, constatând că nu mai sunt alte probe de administrat, în temeiul art.244 alin.1 Cod proc.civ. declară cercetarea procesului încheiată și în baza art.392 Cod proc.civ. acordă părților cuvântul pe fond în cadrul dezbaterilor.

Apărătorul reclamantei solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și emiterea ordinului de protecție pe o perioadă maximă de 6 luni de zile, întrucât pârâtul are un comportament extrem agresiv cu reclamanta și cu copii minori ai acestora, precum și cu membrii de familie ai reclamantei sau cu alte persoane care interacționează cu reclamanta.

Apărătorul reclamantei susține și confirmă ceea ce a spus și martora, cu privire la amenințările pe care pârâtul i le-a adresat reclamantei în fața Palatului de Justiție, acesta intervenind pentru reclamantă, întrucât pârâtul văzând-o pe reclamantă, a început să-i adreseze cuvinte jignitoare, fără să-i pese că se afla într-un loc public, ceea ce demonstrează încă o data comportamentul extrem de agresiv al pârâtului față de reclamantă.

Apărătorul reclamantei susține că pârâtul a fost condamnat de 4 ori, executând pedepse privative de libertate în Penitenciarul G., în prezent fiind condamnat la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare,

Apărătorul pârâtului apreciază că acțiunile pârâtului sunt justificate, întrucât acestuia i s-a interzis să intre în locuința bun comun, iar după expirarea ordinului de protecție anterior, ar fi fost normal, ca pârâtul să poată intra în locuința bun comun, având și custodie comună a copiilor.

Apărătorul pârâtului susține că faptele pârâtului din trecut, nu sunt în măsură să dovedească că ar prezenta o amenințare pentru viața, integritatea fizică și psihică a reclamantei.

De asemenea, apărătorul pârâtului susține că, în ceea ce privește condamnarea pârâtului, nu dovedește că are un comportament urât față de soție.

Apărătorul pârâtului solicită respingerea cererii și să nu se mai emită un nou ordin de protecție.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind îndeplinite condițiile pentru emiterea unui nou ordin de protecție, și solicită instanței să aibă în vedere disp. art. 23 alin. 3 din Legea privind violența în familie, articol potrivit căruia, instanța poate obliga pârâtul la urmarea unui curs de consiliere psihologică, având în vedere faptul că s-au mai emis anterior, ordine de protecție împotriva pârâtului, iar atitudinea acestuia a rămas neschimbată.

Reprezentantul Ministerului Public, aduce la cunoștința reclamante, ca în cazul în care se va emite un nou ordin de protecție, iar pârâtul va încălca dispozițiile emise prin acest ordin de protecție, are posibilitatea de a formula plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria G., întrucât nerespectarea măsurilor impuse prin ordinul de protecție reprezintă infracțiunea de „nerespectare a hotărârilor judecătorești” și se sancționează cu pedeapsa închisorii.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că sunt întrunite condițiile stabilite de lege și se impune emiterea unui ordin de protecție pe perioada maximă de 6 luni.

Instanța, considerându-se lămurită asupra soluționării cauzei, în conformitate cu prevederile art. 394 Cod proc. civ., declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, reclamanta A. I. a chemat în judecată pe pârâtul T. V., solicitând instanței să emită un ordin de protecție de 6 luni, prin care să dispună următoarele măsuri:

- evacuarea temporară a pârâtului din locuința familiei (G., ., .), chiar dacă acesta este coproprietar;

- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de victimă, față de copii și față de unitatea de învățământ a acestora (Școala nr.42 G.);

- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.

În fapt, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 09.05.1998, din căsătorie au rezultat minorii S. și R., iar prin ..02.2013 a Judecătoriei G., această căsătorie a fost desfăcută prin divorț. Reclamanta a susținut că anterior, a mai formulat plângeri împotriva pârâtului care a fost sancționat pentru violențele exercitate asupra sa, iar prin ..02.2013 a Judecătoriei G., împotriva acestuia a fost emis un ordin de protecție pentru o perioadă de 6 luni. În plus, pârâtul a fost condamnat de 4 ori la pedepse privative de libertate, și în prezent fiind condamnat prin SP nr.127/05.07.2013 a Curții de Apel G. împotriva căreia a formulat recurs.

Precizează reclamanta că împotriva pârâtului a mai fost emis un al doilea ordin de protecție prin Sentința civilă nr._/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria G., dar după expirarea duratei acestuia pârâtul a continuat să o urmărească, să o amenințe pe ea și pe cei doi copii, toate acestea generând o starea de teamă, cu atât mai mult cu cât minorul T. S. are de susținut în această perioadă exemenul de capacitate.

În drept, se întemeiază pe art.23 alin.1 lit. a, b, d, din Legea nr.217/2003 și solicită proba cu acte și martori.

La cerere, au fost anexate în copie, certificat de naștere . nr._, certificat de naștere . nr._,contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3042/1998 la BNP C. I. (filele 33-35).

Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu dar s-a prezentat la judecarea cauzei.

Pe parcursul judecății, s-a administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia a fost audiată martora C. D..

La termenul de judecată din data de 28.07.2014 apărătorul reclamantei a precizat că nu solicită și interzicerea pentru pârât de a se afla în anumite localități.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, prin ..02.2013 a Judecătoriei G., s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți din culpa exclusivă a pârâtului și s-a încuviințat reclamantei să exercite autoritatea părintească asupra minorilor T. S. și T. R., rezultați din căsătorie.

P. ..02.2013 a Judecătoriei G. și SC nr._/11.12.2013, s-a reținut că reclamanta a fost victimă a violenței în familie în sensul Legii nr.217/2003, motiv pentru care s-a emis un ordin de protecție împotriva pârâtului, dispunându-se următoarele măsuri:

- evacuarea pârâtului din imobilul situat în G., ., .> - reintegrarea reclamantei și a minorilor T. S., născut la data de 18.02.1999, și T. R., născut la data de 16.03.2005, în imobilul situat în G., ., .;

- pârâtul să păstreze o distanță minimă de 100 m față de reclamantă, față de copiii minori ai părților, T. S. și T. R., precum și față de locuința acestora situată în G., ., ., față de locul de muncă al reclamantei, respectiv . G., situat în ., ., și față de unitățile de învățământ ale copiilor minori, respectiv Școala nr.42 „Sfinții Împărați” G.;

- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta;

- autoritatea părintească asupra minorilor T. S., născut la data de 18.02.1999, și T. R., născut la data de 16.03.2005, să fie exercitată exclusiv de către reclamantă, stabilindu-se și domiciliul minorilor la reclamantă.

De asemenea, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3042/18.12.1998 la BNP C. I. (fila 32), părțile dețin în proprietate imobilul situat în G., ., . care au locuit reclamanta și minorii până la data de 13.11.2013.

Față de aceste împrejurări, a susținut reclamanta că după expirarea duratei primului ordin de protecție și a celui de al doilea ordin de protecție, pârâtul a reluat comportamentul violent, urmârind-o în permanență și amenințând-o atât pe ea, cât și pe cei doi minori.

Din probele administrate în prezenta cauză, instanța reține că într-adevăr, pârâtul a avut o conduită violentă, în condițiile în care a jignit-o pe reclamantă, a amenințat-o cu moartea și a provocat scandal de mai multe ori, uneori chiar și în prezența copiilor.

Astfel, din declarația martorei C. D., instanța reține faptul că pârâtul, după expirarea celui de al doilea ordin de protecție a început să o urmărească, pe reclamantă, să îi adreseze cuvinte jignitoare, să o amenințe că îi va lua viața sau că o va pune în cărucior.

Deși este adevărat că apartamentul în discuție este bun comun al părților, dobândit în timpul căsătoriei, iar ordinul de protecție anterior a expirat, instanța are în vedere faptul că simpla existență a unui drept de coproprietate (cu toate atributele sale, inclusiv dreptul de folosință) nu poate îndreptăți un coproprietar să treacă la exercitarea acestui drept cu forța, împotriva voinței celuilalt coproprietar, cu atât mai mult cu cât anterior, numai acesta a locuit în imobil.

Dimpotrivă, în măsura în care pârâtul dorea să-și exercite dreptul de coproprietate asupra imobilului, ar fi trebuit să încerce o înțelegere cu reclamanta, astfel încât să intre în imobil pe cale amiabilă, iar nu forțând calea de acces în lipsa acesteia. Mai mult, în măsura în care reclamanta în mod abuziv, l-ar fi împiedicat să-și exercite drepturile, pârâtul avea posibilitatea de a solicita concursul autorităților statului pentru sancționarea acestui comportament, nimeni nefiind îndreptățit să-și rezolve litigiile prin violență, fie și în condițiile existenței unui drept asupra bunului în cauză.

Instanța apreciază că în contextul în care anterior, pârâtul a avut un comportament deosebit de violent asupra reclamantei, motiv pentru care împotriva sa s-a emis un ordin de protecție pe durata maximă de 6 luni, acesta avea reprezentarea faptului că în mod rezonabil, conduita acestuia de a o amenința și urmări pe reclamantă este de natură să-i producă acesteia o temere serioasă, fiind în fapt un act de violență psihică îndreptat împotriva acesteia.

În drept, art.2 din Legea nr. 217/2003, definește noțiunea de „violență în familie” ca fiind „orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru al familiei împotriva unui alt membru al aceleiași familii, care provoacă sau poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu aceste acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”.

Violența în familie se poate manifesta sub mai multe forme, respectiv violența verbală, violența psihologică, violența fizică, violența sexuală, violența economică, violența socială, violența spirituală (art. 2 ind. 1 din actul legislativ anterior enunțat).

Conform art.4 lit.b din Legea nr.217/2003, violența psihologică este definită ca impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar.

În aplicarea acestor dispoziții legale, instanța constată că pârâtul prin comportamentul său, a creat o presiune psihică asupra fostei soții și asupra minorilor, urmărindu-i pe aceștia în mod constant și amenințându-i.

Astfel, aptitudinea comportamentului agresorului de a inspira teamă și de a crea la modul real suferințe psihice victimei trebuie analizate și prin raportare la persoana acesteia, existând în mod rezonabil presupunerea că o persoană anterior agresată fizic și psihic este mai predispusă de a dezvolta reacții de teamă, neliniște, nesiguranță chiar dacă noile violențe îndreptate împotriva sa nu au aceeași amploare.

De asemenea, seriozitatea amenințărilor trebuie raportate și la persoana agresorului, în cauza de față, o persoană în mod obișnuit violentă, împotriva căreia s-au mai emis două ordine de protecție și care nu a înțeles să-și corijeze comportamentul.

Astfel, instanța apreciază că menținerea acestui comportament o perioadă îndelungată de timp, chiar și după ce împotriva pârâtului s-a emis un ordin de protecție, este de natură să sporească periculozitatea acestuia, impunându-se luare unor măsuri de protecție în favoarea reclamantei.

Potrivit art. 26 din lege, „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:

a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;

b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;

c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;

d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;

e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic;

f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;

g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;

h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora”.

Analizând cererea formulată prin prisma textelor de lege anterior menționate, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, în condițiile în care se constată că reclamanta a fost victima unor violențe verbale și psihice din partea pârâtului, violențe care au afectat și cei doi minori rezultați din căsătoria părților.

Instanța apreciază că acest comportament al pârâtului este în măsură să creeze o stare de pericol pentru integritatea fizică și psihică atât a reclamantei cât și a minorilor, astfel încât se impune emiterea unui ordin de protecție, prin care pârâtul să fie obligat la păstrarea unei distanțe minime de 100m față de reclamantă, față de minori, precum și față de unitățile de învățământ ale copiilor minori, respectiv Școala nr.42 G.. De asemenea, urmează a se interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.

Practic, rațiunea Legii nr.217/2003 a fost tocmai aceea de a lua măsuri de protecție victimelor violenței în familie, măsuri temporare, care să înlăture pericolul asupra integrității fizice și psihice a acestora, motiv pentru care pe o durată limitată în timp, este posibilă sistarea contactului cu agresorul.

În ceea ce privește cererea de evacuare a pârâtului din locuința comună, instanța apreciază că este întemeiată, motiv pentru care urmează a fi admisă.

Deși este adevărat că și pârâtul are un drept de coproprietate asupra locuinței familiei, având în vedere că părțile nu pot conviețui în imobil, revine instanței de judecată să stabilească provizoriu, pe durata ordinului de protecție, cine justifică mai mult dreptul de a rămâne în locuință.

În aceste condiții, instanța apreciază că este în interesul superior al minorilor să aibă posibilitatea efectivă de a locui în casa în care au trăit până în prezent, ruperea lor de acest mediu putând acționa ca un nou factor de destabilizare, cu atât mai puternic cu cât aceștia sunt deja afectați de tensiunile din familie și comportamentul tatălui.

P. urmare, se impune evacuarea pârâtului din locuința familiei.

Față de toate aceste considerente, în scopul înlăturării oricărui risc, apreciază că se impune emiterea unui ordin de protecție pentru o perioadă de 6 (șase) luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, prin care va dispune următoarele măsuri:

- evacuarea pârâtului din imobilul situat în G., ., .;

- pârâtul să păstreze o distanță minimă de 100 m față de reclamantă, față de copiii minori ai părților, T. S. și T. R., precum față de unitățile de învățământ ale copiilor minori, respectiv Școala nr.42 „Sfinții Împărați” G.;

- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.

Instanța apreciază că se impune luarea măsurilor pe perioada maximă prevăzută de lege, respectiv 6 luni, având în vedere că atitudinea violentă a pârâtului datează de mai mult timp și deși împotriva sa a mai fost emis un ordin de protecție, nu a înțeles să își conformeze conduita normelor legale.

Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că se impune, în temeiul art.23 alin.3 din Legea nr.217/2003 ca pârâtul să fie obligat să urmeze un curs de consiliere psihologică.

În temeiul dispozițiilor art. 27 ind. 7 din Legea nr. 213/2003, instanța va dispune comunicarea hotărârii către IPJ G. – Secția 2 Poliție.

Având în vedere că pârâtul a beneficiat pe parcursul procesului de asistența juridică a unui apărător din oficiu, instanța va dispune decontarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului în cuantum de 200 de lei cuvenit domnului avocat Deliver C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea având ca obiect ordin de protecție, formulată de către reclamanta A. I., cu domiciliul ales în G., ., ., jud.G., în contradictoriu cu pârâtul T. V.,cu domiciliul în G., ., ., ..

Dispune evacuarea pârâtului din imobilul domiciliu comun situat în G., ., ., . perioadă de 6 luni de la data pronunțării prezentei hotărâri.

Dispune ca pârâtul:să păstreze o distanță minimă de 100 m față de reclamanta A. I., față de minorii T. R., născut la data de 16.03.2005 și T. S., născut la data de 18.02.1999 și față de unitatea de învățământ a acestora, respectiv Școala nr.42 din G. pentru o perioadă de șase luni de la data pronunțării prezentei hotărâri

Dispune interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic,prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta pentru o perioadă de șase luni de la data pronunțării prezentei hotărâri.

Dispune obligarea pârâtului la urmarea unei consilieri psihologice privind violența în familie.

Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului în cuantum de 200 lei cuvenit apărătorului din oficiu al pârâtului, avocat Deliver C..

Prezentul ordin de protecție se va comunica de îndată organelor Poliției Române în a cărei rază teritorială se află locuința reclamantei și a pârâtului, IPJ G.-Secția 4 Poliție.

Cu apel în 3 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28.07.2014.

Președinte, Grefier,

M. V. E. C. V.

Red. M.V./tehored. E.C.V/6 ex/01.08.2014/ ..08.2014