Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 14/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 19648/233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 14 Octombrie 2014
PREȘEDINTE O. B.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamanții D. M., P. N., H. N., P. C., N. S., E. M., M. E., P. C., S. I., C. M., G. O. I., MATFEI N., A. I., S. C., P. I., D. M., D. M., C. G., P. H. D., V. M., B. F., ARBANAS M., Ș. S., S. F., BADARAU D., I. M., M. I., M. I., C. I., N. M., P. A. și S. S., în contradictoriu cu pârâtul M. G. PRIN PRIMAR, având ca obiect ordonanță președințială - obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns reclamanții, prin avocat H. E., și pârâta, prin avocat M. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată, la dosarul cauzei s-a depus de către pârât, la data de 13.10.2014, întâmpinare, după care,
Reclamanții, prin avocat, arată că a studiat întâmpinarea depusă de pârâtă într-un exemplar la dosarul cauzei și nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de aceasta.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, în temeiul art. 997 raportat la art. 94 alin. 1 lit. h și art. 107 C.pr.civ.
În temeiul art. 254 C.pr.civ., instanța acordă părților cuvântul în probațiune.
Ambele părți, prin avocat, solicită proba cu înscrisurile aflate la dosar.
În temeiul art. 258 C.pr.civ., instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisuri, ca fiind concludentă, pertinentă și utilă cauzei.
Întrucât nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în baza art.392 C.pr.civ. instanța declară cercetarea judecătorească închisă, deschide dezbaterile și acordă părților cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanții, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul emiterii pe cale de ordonanță președințială a unei hotărâri cu privire la obligarea pârâtei fără somație, să sisteze demolarea sau desființarea garajelor, proprietatea reclamanților. Sunt îndeplinite cele trei condiții ale ordonanței președințiale, respectiv urgența, temeinicia și neprejudecarea fondului. Față de situația expusă, aparența dreptului este în favoarea reclamanților. Arată că, deși s-au adresat pârâtului, acesta a încălcat principiul simetriei și dispozițiile art.969 din cod civil 1864 cu privire la forța obligatorie a contractelor, în sensul că nu este de bună credință. Arată că nu au primit niciun răspuns cu privire la motivarea deciziei pârâtei, în sensul de a comunica planul de restructurare urbană care să vizeze această locație de garaje din Micro 17, nu s-a făcut dovada la acest moment că pârâta ar fi proprietar pentru a dispune ceva. Au existat niște contracte de închiriere, iar reclamanții au plătit permanent impozit și chirie, pe acest teren, stabilit de ambele părți, conform contractelor de închiriere. Nu se poate trece în mod unilateral pe o poziție de forță fără emiterea unei dispoziții, a unui act administrativ în sensul de a dispune demolarea garajelor. Cu privire la urgență, este evident că în acest termen de douăzeci de zile, este imposibil fizic să dărâmi o construcție, pentru că, cel puțin din privința Legii nr. 50, privind construcțiile, trebuie obligatoriu să obții o autorizație de desființare/demolare, ori aceasta nu se eliberează imediat. Constrângerea într-un termen extrem de mic nu poate reprezenta un termen rezonabil. Evident că reclamanții au fost notificați cu adrese emise în data de 09.09.2014 și le-au primit pe data de 11.09.2014 iar începând cu data de 01.10.2014 trebuiau să demoleze garajele. Dacă în aceste douăzeci de zile dacă se va trece la demolare, la desființarea acestor construcții, evident că în situația în care vor avea hotărâre favorabilă pe fondul cauzei prejudiciul este ireparabil. Măsura care se cere este vremelnică și provizorie, există un dosar pe fond, iar cu privire la faptul că nu prejudecă fondul, evident că doar luarea unei măsuri vremelnice în considerarea aparenței dreptului sunt suficiente. Cu cheltuieli pe cale separată.
Pârâtul, prin avocat, solicită respingerea cererii privind emiterea unei ordonanțe președințiale pentru considerentele detaliate în întâmpinare. În opinia sa, reprezentantul reclamanților solicită să fie prejudiciat fondul, în sensul de a da o dezlegare raporturilor locative ivite între părți. Într-adevăr există o . contracte de închiriere între reclamanți și pârât, contracte ce au fost reînnoite ca urmare a tacitei relocațiuni, li se aplică condițiile privind contractele de locațiune fără termen. Orice parte poate solicita unilateral încetarea contractului, astfel încât din această perspectivă nu se poate reține că ar fi o poziție abuzivă a pârâtului. Pârâtul nu a făcut altceva decât să își exprime intenția de a nu mai continua această legătură contractuală, fiind evident că nici un contract nu poate să dăinuie la nesfârșit. Arată că nu există nici aparența dreptului, nefiind îndeplinită nici condiția prejudecării fondului. La întâmpinare au fost atașate o . hotărâri judecătorești, aceeași problemă a fost tranșată în fața altor instanțe. Având în vedere că este vorba de aceeași chestiune de drept, aceeași problemă dezlegată de o instanță, o eventuală soluție opusă celei deja pronunțată și menținută la instanța de apel ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice și s-ar situa în contradicție cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cheltuieli de judecată pe cale separată.
Reclamanții, prin avocat, arată că, în fapt contractele sunt înnoite anual și sunt în vigoare până la 31 decembrie, fiind plătite de către reclamanți impozitele și chiria.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 01.10.2014, sub dosar nr._, reclamanții D. M., P. N., H. N., P. C., N. S., E. M., M. E., P. C., S. I., C. M., G. O. I., MATFEI N., A. I., S. C., P. I., D. M., D. M., C. G., P. H. D., V. M., B. F., ARBANAS M., Ș. S., S. F., BADARAU D., I. M., M. I., M. I., C. I., N. M., P. A. și S. S., toți în contradictoriu cu pârâtul M. G. PRIN PRIMAR, au solicitat ca pe cale de ordonanță președințială să se sisteze măsurile dispuse prin notificările transmise acestora, respectiv sistarea lucrărilor de desființare/demolare a garajelor proprietatea lor, fără somație și fără trecerea vreunui termen și fără citarea părților, în regim de urgență, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/23/2014 aflat pe rolul Judecătoriei G..
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că pe rolul Judecătoriei G. se află dosarul nr._/233/2014 ce se poartă între aceleași părți, având ca obiect obligarea pârâtei de a nu începe lucrările de desființare/demolare garaje și de a se constata caracterul nelegal al rezilierii unilaterale contractelor de închiriere încheiate între reclamanți și pârâtă.
Reclamanții au arătat că au construit garaje pe terenul închiriat de la pârâtă în baza unor autorizații legal emise, terenul fiind și în prezent ocupat ca urmare a încheierii de contracte de închiriere, pentru care pârâta a perceput chirie lunară conform clauzelor contractuale, reclamanții fiind la zi cu plata chiriei.
Au invocat că la data de 11.09.2014 le-au fost comunicat notificările de reziliere a contractelor de închiriere, pârâta urmând a proceda la ridicarea forțată a garajelor edificate pe aceste terenuri. La data de 23.09.2014, reclamanții au comunicat pârâtei că nu sunt de acord cu rezilierea contractelor de închiriere și au solicitat sistarea lucrărilor de demolare/desființare a garajelor, dar nu au primit nici un răspuns.
Cu privire la admisibilitatea cererii lor, reclamanții au invocat că există urgența, pârâta amenințând cu demolarea garajelor în termen de 20 de zile de la primirea notificărilor, mai precis în 20 de zile din 11.09.2014. Au invocat și faptul că solicitarea lor are un caracter provizoriu, respectiv până la judecarea dosarului nr._/233/2014 al Judecătoriei G. și că nu se tinde la prejudecarea fondului din acel dosar, scopul fiind luarea unor măsuri vremelnice în considerarea aparenței dreptului.
În drept, au invocat dispozițiile art. 996, art. 194 și urm., art. 107, art. 30 NCPC
La acțiune au fost atașate cererea de chemare în judecată privind fondul, notificări, contracte de închiriere, relevee, acte identitate, autorizații executări lucrări, contracte de vânzare-cumpărare garaje, (filele 9-157).
Legal citat, pârâtul M. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de ordonanță președințială apreciind că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale.
Astfel, a invocat în primul rând că prin acțiunea reclamanților se tinde la prejudecarea fondului, instanța urmând a pune în oglindă prezenta cerere de ordonanță președințială și acțiunea ce face obiectul dosarului nr._/233/2014.
A invocat pârâta faptul că în ambele cereri se invocă caracterul abuziv al rezilierii/denunțării unilaterale a contractelor de închiriere încheiate de pârâtă cu reclamanții, singura diferență reprezentând că acțiunea de fond este mai amplu motivată, conținând și argumentele pentru care se apreciază că atitudinea pârâtei este abuzivă.
A apreciat pârâta că prin admiterea prezentei cereri, instanța ar dezlega aspecte ce țin de raporturile locative dintre părți, motiv pentru care în esență s-ar prejudeca fondul pricinii.
Cu privire la aparența de drept, pârâta a afirmat că este proprietară a terenurilor de sub garaje, acesta fiind construcții provizorii pe care locatarii le-au edificat cunoscând caracterul lor provizoriu. Pârâta și-a exprimat opțiunea de denunțare unilaterală a contractelor prin notificările remise reclamanților solicitându-le acestora și aducerea terenului la starea inițială. A invocat pârâta că în speță sunt incidente prevederile art. 1437 Cod Civil referitoare la locațiunea fără termen, oricare dintre părți având posibilitatea de a denunța contractul prin notificare în condițiile art. 1436 alin. 2 Cod Civil 1864, respectiv art. 1816 alin. 1 NCC.
Se mai arată că rezilierea contractelor de închiriere teren amplasament garaje a fost dispusă în condițiile contractuale din care rezultă și obligația reclamanților foști chiriași de a aduce terenul în situația de la momentul predării.
În opinia pârâtei între părți operează dispozițiile contractelor de închiriere teren încheiate cu acestea, conform cărora la data expirării contractului sau în caz de interes public după o notificare, în termen de 20 de zile, chiriașul va aduce terenul pe propria cheltuială în situația în care a fost predat.
A mai invocat și faptul că în cauze similare s-a statuat cu caracter irevocabil că se impune respingerea unor astfel de cereri, motiv pentru care se impune și respingerea cererii reclamanților pentru a nu se încălca principiul securității raporturilor juridice.
Pârâta a invocat, în drept, prevederile art. 1436,1437, 1073, 1077 Cod civil 186, art. 1810, 1816, 1516, 1528 NCC, art. 996 C., art. 6 CEDO.
În susținerea poziției sale, a depus la dosar practică judecătorească (filele 466-175).
La primul termen de judecată cu părțile legal citate, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator existent la dosar, instanța reține că cererea reclamanților de ordonanță președințială nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, pârâta a încheiat cu reclamanții contracte de închiriere pentru diferite suprafețe de teren situate în cartierul Micro 17, blocurile D8A, D9A, B19A, E12, D4, D1, D6, terenuri pe care reclamanții și-au construit garaje, în baza unor autorizații emise de pârâtă. Contractele de închiriere au fost încheiate pentru perioade de 1 an, fiind ulterior prelungite tacit, prin folosirea de către reclamanți a terenului și achitarea contravalorii chiriei agreate.
La data de 09.09.2014 pârâta a emis către fiecare reclamant adresa nr._/09.09.2014 prin care le-a adus tuturor la cunoștință notificarea încetării contractului de închiriere în termen de 20 de zile de la comunicare, pentru restructurare urbană și solicitarea de desființare necondiționată a garajului, construcție provizorie, amplasat pe terenul proprietatea Municipiului G., cu aducerea terenului la starea inițială.
Prin prezenta acțiune, reclamanții solicită sistarea lucrărilor de demolare a garajelor până la soluționarea acțiunii care face obiectul dosarului nr._/233/2014 al Judecătoriei G..
În drept, conform dispozițiilor art. 996 alin. 1 NCC instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Ca atare, în cazul unei cereri de ordonanță președințială, pe lângă condițiile generale ce trebuie să existe în cazul oricărei forme concrete care intră în conținutul acțiunii civile (formularea unei pretenții, interesul, capacitatea procesuală și calitatea procesuală), admisibilitatea ordonanței președințiale presupune și îndeplinirea anumitor condiții speciale, respectiv aparența dreptului în favoarea reclamantului, urgența, neprejudecarea fondului și caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale, aceste ultime două condiții fiind în mod expres stipulate la art. 996 alin. 5 NCPC.
Când soluționează o cerere de ordonanță președințială, instanța nu poate cerceta fondul dreptului discutat între părți, dar, pentru ca soluția să nu fie arbitrară, este obligată să cerceteze aparența acestui drept în favoarea reclamantului. Instanța face un examen sumar al cauzei, legea dându-i dreptul să „pipăie fondul”, pentru a vedea de partea cui este aparența dreptului. Împrejurarea că dreptul subiectiv este litigios nu împiedică pronunțarea ordonanței președințiale, întrucât aparența de drept este suficientă pentru ca instanța să ordone o măsură urgentă și vremelnică, urmând ca problema existenței sau inexistenței dreptului subiectiv să se rezolve pe calea procedurii de drept comun, în cadrul unei judecăți care vizează fondul.
Instanța constată că, în cauza de față, aceste condiții nu sunt îndeplinite în mod cumulativ.
Astfel, instanța apreciază că în cauză este justificată urgența prin prisma desființării garajelor reclamanților oricând după epuizarea celor 20 de zile de la comunicarea notificării. Apare ca îndeplinită și condiția caracterului vremelnic al măsurii dispuse în condițiile în care se solicită suspendarea demolării garajelor până la soluționarea definitivă a cauzei care face obiectul unui alt dosar al Judecătoriei G., însă nu este îndeplinită cerința neprejudecării fondului și aparenței de drept..
Prin intermediul ordonanței președințiale instanța nu poate prejudeca fondul, putând să se bazeze numai pe aparența dreptului. Or, în prezenta cauză instanța apreciază că raporturile locative dintre părți nu pot fi soluționate decât în cadrul unei acțiuni de drept comun, întrucât împrejurările speței nu sunt de natură să stabilească de partea cui este aparența dreptului.
Pârâta este proprietara terenurilor pe care sunt edificate garajele, aspect necontestat de părți, în timp ce reclamanții sunt proprietarii construcțiilor edificate pe acestea.
Susținerile părților referitoare la caracterul provizoriu-temporar ori permanent al construcției garaj țin de asemenea de fondul dreptului și urmează a fi analizate de instanța învestită cu soluționarea acestuia. Tot astfel, țin de fondul dreptului aprecierile referitoare la caracterul abuziv sau nu al deciziei pârâtei de denunțare unilaterală a contractelor încheiate cu reclamanții.
Examinând cele două cereri formulate de reclamanți, respectiv cererea de ordonanță președințială și acțiunea ce face obiectul dosarului nr._/233/2014, se observă că în fapt cele două au același obiect, tinzându-se în esență la anularea efectelor manifestării de voință a pârâtei din notificările comunicate reclamanților la 11.09.2014.
Ca atare, orice considerație a instanței cu privire la temeinicia or netemeinicia măsurii luate de pârâtă în raport cu contractele de închiriere încheiate cu reclamanții ar echivala cu o prejudecare a fondului raporturilor dintre părți.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că acțiunea formulată de reclamanți nu îndeplinește în mod cumulativ cerințele impuse de art. 996 NCPC, ca atare va fi respinsă ca neîntemeiată.
Instanța observă că pârâta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, în condițiile art. 453 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții D. M., P. N., H. N., P. C., N. S., E. M., M. E., P. C., S. I., C. M., G. O. I., MATFEI N., A. I., S. C., P. I., D. M., D. M., C. G., P. H. D., V. M., B. F., ARBANAS M., Ș. S., S. F., BADARAU D., I. M., M. I., M. I., C. I., N. M., P. A. și S. S., toți cu domiciliul ales la CIA H. E., în G., ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul M. G. PRIN PRIMAR, cu sediul în G., ., jud. G. și cu sediul ales la SCPA D. & Asociații în G., ., ., jud. G., având ca obiect cerere ordonanță președințială.
Cu drept de apel în 5 zile de la pronunțare, care se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. B. M. D.
RED.OB/TEH.MD/35ex/21.10.2014/.>Acest
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9085/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 11/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
