Plângere contravenţională. Sentința nr. 3023/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3023/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 13447/233/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înreg. nr.8637
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3023
Ședința publică de la 27.03. 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Grefier E. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta S.C. P. E. S.R.L. în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCĂ IAȘI, împotriva procesului verbal . nr._ din data de 28.06.2013.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.03.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului și pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.03.2014, apoi la data de 27.03.2014, dată la care a pronunțat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., la data de 16.07.2013, petenta S.C. P. E. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Iași, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 28.06.2013 solicitând să se dispună anularea procesului-verbal contestat.
În motivarea plângerii contravenționale, petenta a arătat că a fost sancționată cu suma de 20.000 lei amendă contravențională pentru fapta de a fi primit la lucru un număr de 2 persoane fără a avea încheiate contracte individuale de muncă în formă scrisă anterior începerii raporturilor de muncă, faptă prevăzută de art.276 alin.(1) lit.e) Codul Muncii, dar că respectivele persoane nu erau angajați permanenți ai societății la acel moment, ci zilieri.
Totodată, petenta a invocat nulitatea procesului verbal cu motivarea că în descrierea faptei nu se indică locul săvârșirii acesteia, nefiind indicată adresa completă a locului de muncă unde au fost găsite în timpul controlului cele două persoane.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ale Legii nr. 62/2011.
În susținerea cererii, petentul a depus, în copie, înscrisuri reprezentând procesul verbal . nr._ din data de 28.06.2013, proces verbal de control nr._/28.06.2013, anexa la proces-verbal nr._ din 28.06.2013, contract de prestări servicii nr. 30/14.05.2013, contract individual de muncă nr. 11/23.05.2012, contract de prestări servicii nr. 31/17.05.2013.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G., arătând că fapta contravențională a fost săvârșită în localitatea Vișani, unde cele două persoane prestau munca, localitate care este în raza de competență a Judecătoriei Iași.
Pe fond, intimata a solicitat respingere plângerii ca nefondată.
La termenul din data de 13.03.2014, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G..
Analizând materialul probator prin prisma excepției necompetenței teritoriale, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 28.06.2013, petenta S.C. P. E. S.R.L. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 20.000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.276 alin.(1) lit.e) Codul Muncii.
În temeiul art. 248 alin. 1 C. Proc. Civ, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei G., invocată din oficiu.
Potrivit art.32 alin.(2) din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.19 C.proc.civ., care prevăd posibilitatea părților de a alege instanța competentă în litigiile privitoare la bunuri, coroborate cu dispozițiile art.159 alin.(1) pct.3 C.proc.civ., conform cărora necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, de la care părțile nu pot deroga, se desprinde concluzia ca, în litigiile ce nu sunt referitoare la bunuri (cum este și cazul plângerilor contravenționale), competența teritorială este absolută.
Așadar, în materie contravențională, competența teritorială stabilită prin O.G. nr.2/2001 are un caracter exclusiv, în măsura în care printr-o normă specială nu se stabilește competența teritorială în favoarea altei instanțe, fără posibilitatea pentru părți de a stabili o altă instanță.
Contravenția în raport cu care se dispută competența teritorială este cea prevăzută de art.276 alin.(1) lit.e) din Codul muncii și constă în „primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă, potrivit art.16 alin.(1) din același Cod ".
Prin urmare, contravenția nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă în condițiile art.16 alin.(1) din Codul muncii, ci primirea la muncă, folosirea muncii, fără existența unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale constă în acțiunea imputată angajatorului, care folosește munca neangajată în condițiile legii, locul săvârșirii contravenției este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de lege.
A proceda altfel înseamnă a deplasa nepermis conținutul contravenției de la folosirea muncii fără contract de muncă la obligația încheierii contractului de muncă, obligație care privită în sine nu atrage nicio consecință juridică dacă nu are ca rezultat și folosirea muncii. De aici rezultă că legiuitorul nu a sancționat neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea muncii în aceste condiții, și, în consecință, contravenția se săvârșește, ca loc, acolo unde au fost identificate persoanele prestând o astfel de muncă.
În consecință, competența teritorială de soluționare a plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal de contravenție,, aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială se află punctul de lucru al angajatorului, conform art.32 alin.(2) din O.G. nr.2/2001.
În cauza de față, dat fiind faptul că persoanele au fost surprinse la punctul de lucru din localitatea Vișani, județul Iași, al angajatorului, ca desfășurând activități fără a avea contract de muncă, acesta este locul săvârșirii contravenției, cel unde persoanele au fost primite la muncă, adică locul desfășurării muncii fără forme legale așa cum dispune art.276 alin.(1) lit.e) din Codul muncii, motiv pentru care instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G., invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G. invocată din oficiu.
Declină în favoarea JUDECĂTORIEI IAȘI competența de soluționare a cauzei având ca obiect „plângere contravențională” formulată de petenta S.C. P. E. S.R.L. cu sediul în G., . în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCĂ IAȘI, ., nr. 31, jud. Iași, împotriva procesului verbal . nr._ din data de 28.06.2013.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.03.2014.
Președinte, Grefier,
Judecător A. B. M. E.
RED. A.B.
Dact.M.E./23.05.2014/2 ex
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 28/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6506/2014.... → |
|---|
