Plângere contravenţională. Sentința nr. 6506/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6506/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 16775/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR. 6506
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.06.2014
PREȘEDINTE – A. S.
GREFIER – G. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile având ca obiect „ plangere proces verbal ” formulata de petentul E. T. G. in contradictoriu cu intimatul I.P.J. Galati.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 05.06.2014, 11.06.2014, 16.06.2014 si apoi la 18.06.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.09.2013, sub nr._ petentul E. T. G., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G., a contestat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 26.08.2013.
În motivarea plângerii contravenționale s-a arătat că în mod netemeinic petentul a fost sancționat cu o amendă contravențională în cuantum de 2000 lei pentru că ar fi refuzat să se legitimeze.
Petentul a arătat că în data de 26.08.2013, în jurul orelor 03.00, se deplasa cu autoturismul proprietate personală cu nr. de înmatriculare_ pe bulevardul G. E. din mun. G., spre . autospecială a poliției i-a făcut semne luminoase cu farurile iar ulterior agentul de poliție i-a făcut semn cu brațul stâng pentru a opri. Petentul a susținut că a oprit autovehiculul și s-a adresat pe un ton respectos agentului de poliție întrebându-l despre motivul opririi însă agentul de poliție și-a declinat identitatea și i-a cerut pe un ton răstit să-i înmâneze toate documentele pe care le are asupra sa. Petentul a fost intrigat de comportamentul agentului și a solicitat în continuare lămuriri cu privire la motivul opririi, moment la care agentul de poliție a încercat să bage brațul pe geamul portierei autoturismului aparținând petentului.
A susținut petentul că această atitudine l-a neliniștit și chiar mai mult, l-a speriat. Ulterior agentul de poliție a solicitat prin stația din dotare prezența unui echipaj de poliție deoarece petentul refuză legitimarea. A mai arătat petentul că ulterior a prezentat agentului de poliție actul de identitate și apoi și celelalte documente. În final, la fața locului a venit o altă autospecială a poliției căruia petentul i-a înmânat documentele care au fost din nou verificate.
În drept, au fost invocate disp. art. 31 și 34 din O.G. 2/2001.
La plângere petentul a atașat, în copie, procesului verbal contestat (fila 7).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 de lei conform chitanței de la fila 17.
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză însă a depus la dosar raportul din data de 25.08.2013/26.08.2013 (f.25), dovada comunicării actului sancționator prin poștă, cu aviz dec primire (f. 26), raportul agentului constatator (f.27), raportul agentului de poliție Z. L. (f.28).
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ., fapta fiind săvârșită pe raza de competență a Judecătoriei G.. Plângerea este introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
În cauză instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depus la dosar, precum și proba testimonială, declarația martorei Bastea G. fiind consemnată și atașată la fila 35 a dosarului.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 26.08.2013, petentul a fost sancționat contravențional, cu amendă în cuantum de 200 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.
Potrivit celor consemnate în procesul verbal, la data de 26.08.2013, ora 03.10, petentul a refuzat să dea relații pentru stabilirea identității sale și a refuzat să se legitimeze la momentul la care a fost oprit în trafic pe bulevardul G. C. din G., în dreptul stației peco LUKOIL.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 26.08.2013 instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 61/1991 au drept scop garantarea siguranței publice, apărarea ordinii și prevenirea faptelor ilicite, protejarea sănătății sau a moralei ori protejarea drepturilor și libertăților altora.
Potrivit art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenție, dacă nu este comisă în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune, refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 61/1991 contravenția prevăzută de art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 se sancționează cu amendă de la 100 lei la 500 lei
Instanța constată că din probele administrate nu a rezultat o situație de fapt contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Astfel martora Bastea G. a arătat în declarația sa că a fost sunată de petent la momentul la care acesta a fost oprit de organele de poliție pentru a-i cere sfaturi cu privire la modul în care ar trebui să procedeze, martora având studii juridice (f. 35).
Depoziția martorei nu este însă relevantă pentru stabilirea întrunirii în cauză a elementelor constitutive al contravenției prev. de art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/1991, din declarația acesteia rezultând doar că pe petent l-a speriat faptul că a fost oprit de organele de poliție și că petentul nu cunoaște bine localitatea G..
Din raportul agentului constatator rezultă însă că petentul a fost oprit pentru a fi legitimat deoarece circula la o oră târzie într-o zonă în care au avut loc mai multe spargeri de locuințe, autorii faptelor folosind autoturisme (f.27). Prin urmare, în măsura în care, astfel cum însăși petentul arată, agentul de poliție s-a prezentat petentului și i-a solicitat documentul de identitate, instanța reține că petentul avea obligația de a înmâna cartea de identitate agentului de poliție.
Cu referire la susținerile petentului în sensul că agentul constatator a avut un comportament neadecvat, se constată că acestea nu au fost probate.
Având în vedere atât rapoartelor agenților de poliție din cadrul I. G. (f.27-28) în care se arată că inițial petentul a refuzat să se legitimeze, fiind astfel necesară stabilirea identității petentului în baza numărului de înmatricularea a autoturismului condus de acesta, cât și faptul că în plângerea contravențională chiar petentul arată că agentul constatator a solicitat prezența unui echipaj de poliție pentru că persoana oprită refuză să se legitimeze, se reține că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În acest sens, instanța apreciază că fapta contravențională s-a consumat la momentul refuzul repetat de a răspunde solicitărilor de a prezenta documentul de identitate, împrejurarea că ulterior petentul a prezentat documentul de identitate neavând relevanță decât sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale.
Față de cele anterior expuse, se reține că procesul verbal contestat a fost în mod legal întocmit.
Relativ la individualizarea sancțiunii aplicate de către intimat, instanța reține că art. 5 alin. 5 al O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța de judecată, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, administrează probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
La individualizarea sancțiunii contravenționale instanța va avea în vedere atât că refuzul de legitimare la solicitarea unei forțe de ordine prezintă un pericol social relativ ridica, cât și faptul că după numeroase ezitări petentul a înmânat organelor de poliție actul de identitate. De asemenea se va avea în vedere că, astfel cum rezultă din susținerile petentului, susțineri ce sunt confirmate prin declarația martorei audiate, refuzul de legitimare nu a avut scopul de a ascunde identitatea agențiilor de poliție în vederea evitării tragerii la răspundere ci a avut drept cauză temerile induse petentului de faptul că a fost oprit de poliție la o oră târzie, într-o zonă necunoscută.
Față de cele anterior reținute, se apreciază că aplicarea unei amenzi în cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția săvârșită, respectiv în sumă de 100 lei este o măsură suficientă atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru atenționarea petentului cu privire la conduita sa viitoare, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei contravenționale.
Pentru considerentele expuse și în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va modifica procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 26.08.2013, în sensul că reduce amenda aplicată de la suma de 200 lei la suma de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul E. T. G., cu domiciliul in Galati, .. 7, ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G., cu sediul in Galati, ..
Modifică în parte procesul verbal . nr._ încheiat la data de 26.08.2013, în sensul că reduce sancțiunea cu amendă aplicată, de la suma de 200 lei la suma de 100 lei.
Menține celelalte prevederi ale procesului verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria G..
Pronunțata în ședință publică, azi, 18.06.2013.
P.,GREFIER,
Pentru grefier aflat în CO
Red.A.S./Dact.P.D./6 ex./10.07.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3023/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8372/2014. Judecătoria... → |
|---|
