Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 19689/233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SENTINȚĂ CIVILĂ NR._/2014
Ședința din Camera de Consiliu din data de 28.11.2014
PREȘEDINTE -C. N. V.
GREFIER -L. L. B.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu au lipsit părțile. Procedura legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că s-a dispus soluționarea cauzei fără citarea părților, dosarul se află la primul termen de judecată, după care; Instanța, în baza art. 131 Cod procedură civilă verificându-și din oficiu competenta, constată că este competentă general, material si teritorial cu judecarea cauzei si prin raportare la art. 94 Cod procedură civilă. Instanța în baza art. 255 alin 1 Cod procedură civilă coroborat cu art. 258 alin 1 Cod procedură civilă încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar apreciind-o ca fiind pertinentă concludentă si utilă cauzei si retine cauza în pronunțare asupra cererii de renunțare la judecată. |
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de ridicat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 25.09.2014, sub dosar nr._/233/2014, reclamanta . G. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta V. D., în procedura specială a cererilor cu valoare redusă reglementată de art. 1025 – 1032 C.proc.civ., obligarea pârâtei la plata sumei de 2.713,72 lei din care suma de 2151,36 lei reprezentând debit restant pentru perioada 31.05._14 și suma de 562,36 lei penalități de întârziere pentru perioada mai 2011- aprilie 2014. Reclamanta a solicitat și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că a prestat servicii de alimentare cu apă și de canalizare în favoarea pârâtei, ce nu au fost achitate la timp de acesta, fiind calculate penalități de întârziere.
În drept au fost invocate prevederile art. 1270C.civ., ale Legii nr. 51/2006, Ordinul nr, 88/2007, Legea nr. 241/2006 și art. 1025 - 1032 C.proc.civ..
Reclamanta a precizat că nu solicită dezbateri orale.
În dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri sens în care a depus în copie notificarea nr._/03.09.2014, componență sold la data de 03.06.2014, centralizator majorări de întârziere, facturi fiscale neachitate, Contract de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr._/17.03.2008.
Pârâta a fost legal informată, potrivit dispozițiilor art. 1029 alin. 3 C.proc.civ., despre cererea îndreptată împotriva sa însă, nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentat în instanță.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, în baza art. 6 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (fila 28).
În ședința din camera de consiliu din data de 12.12.2014 instanța a încuviințat și a administrat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 17.03.2008, între reclamanta A. Canal SA și pârâtă s-a încheiat Contract de branșare/racordare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare pe raza județului G. nr._, contractul fiind încheiat pe durată nedeterminată (filele 35-37).
În perioada 31.05._14, pârâta nu a mai plătit contravaloarea facturilor emise de către reclamantă, facturi ce reprezentau contravaloarea serviciilor de furnizare a apei și de canalizare și evacuare ape uzate. Debitul restant este în cuantum de 2.151,36 lei, conform fișei de cont (f. 8).
Conform clauzelor contractuale – art. 16 pct. 1, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței, atrage după sine calcularea penalităților de întârziere. Întrucât pârâta nu a achitat facturile scadente, reclamanta a perceput majorări de întârziere calculate conform facturilor emise în perioada mai 2011-aprilie 2014, în valoare totală de 562,36 lei (f. 9-10).
În drept, instanța va face aplicarea normelor Codului civil de la 1864, deoarece, potrivit art. 3 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Noului cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor, ori contractul în baza căruia au fost prestate serviciile a căror contravaloare se solicită în prezenta cauză a fost încheiat sub imperiul Codului civil de la 1864.
Potrivit art. 969 alin. 1 C.civ. de la 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să își îndeplinească obligațiile asumate.
Potrivit art. 1073 din același act normativ, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție iar, dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă că nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Din analiza probelor aflate la dosarul cauzei, instanța constată că cererea reclamantei este întemeiată.
Instanța reține că, deși a beneficiat de serviciile reclamantei, pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a achita contravaloarea acestora, înregistrând sold de 2.151,36 lei reprezentând contravaloare facturi fiscale prestare servicii de furnizare apă și canalizare neachitate.
Potrivit clauzelor contractuale, respectiv art. 16.1, rezultă că obligația de plată a contravalorii serviciilor trebuia executată în termenul de 30 de zile de la data scadenței, înscrisă pe fiecare factură fiscală. Or, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, obligațiile contractuale nu au fost respectate.
Facturile emise de reclamantă – în baza contractului – se bucură de forța obligatorie prevăzută de lege, potrivit dispozițiilor art. 969 C.civ..
Pârâta nu a făcut proba plății datoriei acumulate, deși îi revenea această obligație, astfel încât instanța apreciază că s-a făcut dovada, de către reclamantă, a existenței unui creanțe certe, lichide și exigibile împotriva pârâtei, în cuantum total de 2.151,36 lei, reprezentând prețul serviciilor prestate cu titlu de servicii.
De asemenea, calculul debitului reprezentat de penalitățile de întârziere în cuantum de 562,36 lei a fost detaliat de către creditoare în centralizatorul privind majorările de întârziere (f. 11-33) care evidențiază factura emisă, data scadentă, suma neachitată din aceasta, numărul de zile de întârziere, coeficientul de majorare pe zi și suma acestor majorări pentru fiecare factură în parte.
Existența creanței rezultă din clauzele contractului de prestări servicii încheiat între părți, care reprezintă un act de creanță, precum și din facturile emise de către reclamantă. De asemenea, creanța este lichidă întrucât cuantumul acesteia este determinat în facturile fiscale emise de reclamantă. Creanța este și exigibilă, întrucât pârâta avea obligația de a achita contravaloarea serviciilor de care a beneficiat în cursul fiecărei luni, cel mai târziu până la scadenței fiecărei facturi, termenul de plată fiind prevăzut pe fiecare factură în parte și fiind îndeplinit în cauză.
În concluzie, pentru considerentele expuse, instanța va admite cererea formulată de reclamantă și va obliga pârâta la plata sumei de 2.713,72 lei din care suma de 2151,36 lei reprezentând debit restant pentru perioada 31.05._14 și suma de 562,36 lei penalități de întârziere pentru perioada mai 2011- aprilie 2014.
În baza art. 1031 C.proc.civ., instanța va dispune obligarea pârâtului, ca parte căzută în pretenții, la plata, către reclamantă, a cheltuielilor de judecată, astfel cum au fost solicitate, în cuantum de 200 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta . cu sediul în SECTOR 1, București, . în contradictoriu cu pârâta T. A. SRL cu sediul în G., .. 34, .. G..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.028,72 lei reprezentând contravaloare facturi neachitate și a sumei de 63,33 lei reprezentând dobândă legală calculată de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 2.06.2014 precum și a dobânzii legale de la data de 2.06.2014 și până la lata efectivă a debitului.
În temeiul art. 1031 Cod procedură civilă obligă pârâta la plata sumei de 58 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în terme de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria G..
Cercetată în cameră de consiliu, pronunțată în ședință publică, azi, 28.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. N.V.C 12.01.2015/ dact. LB 4 ex /12.01.2015/ .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 28/2014. Judecătoria... → |
|---|
