Plângere contravenţională. Sentința nr. 3562/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3562/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 8801/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR.3562
Ședința Publică din data de 10.04. 2014
Președinte – N. V. C.
Grefier – M. O.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulate de petentul P. S. G., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.04.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 10.04.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 04.04.2013 sub nr._ petentul P. G. S. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R S.A anularea procesului verbal de contravenție . nr._/09.04.2013.
În motivarea plângerii petentul a arătat că a fost sancționat contravențional pentru că auto_ a fost surprins în trafic fără a deține rovinietă valabilă, însă în fapt autoturismul a fost înstrăinat prin contract de vânzare numitului Bahnu G. în luna august 2006.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri sens în care a depus în copie contractul de vânzare cumpărare și procesul verbal contestat.
Plângerea contravențională a fost comunicată intimatei care în termenul prevăzut de disp. art. 201 alin 1 Cod procedură civilă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare intimata a arătat că la data de 14.03.2013 pe DN 65 km9+200 m pe raza localității Pielești, vehiculul cu nr de înmatriculare_ aparținând petentului a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă sens în care la data de 9.04.2013 a fost întocmit procesul verbal . nr._.
A susținut intimata că obligația de plată a rovinietei revine proprietarului sau utilizatorului care este menționat în cartea de identitate a autovehiculului iar contractul de vânzare cumpărare este opozabil doar părților.
S-a mai susținut că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/9.04.2013 îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG 15/2002 coroborat cu OG 2/2001.
În drept a invocat dispozițiile OG 2/2001, OG 15/2002, Legea 455/2001 și OMTI 769/2010.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri sens în care a depus în copie planșa foto, autorizația de control a agentului constatator și certificatul calificat pentru semnătura electronică.
Intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsă potrivit normelor procedurale în vigoare.
În ședința publică din data de 4.04.2014 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/9.04.2013 încheiat de un agent constatator din cadrul intimatei CNADNR, s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 250 lei pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de disp. art. 8 alin 1 din OG nr.15/2002 și sancționată de art. 8 alin 2 din același act normativ.
S-a reținut că la data de 14.03.2013 la ora 17:39, vehiculul categoria A cu numărul de înmatriculare aparținând petentului a circulat pe DN 65Km 9+200 m fără a deține rovinietă valabilă.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v.Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr.2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În drept,conform art.8 din OG 15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă iar potrivit disp. art. 7 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
În sensul art.1 alin. 1 litera b) din OG 15/2001 utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.
Din interpretarea dispozițiilor mai sus enunțate, instanța reține ca pentru a deține calitatea de utilizator orice persoană trebuie să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare și să dețină în proprietate sau să folosească în baza unui drept legal un autoturism înmatriculat în România.
Susținerile petentului că ar fi vândut autoturismul nu pot conduce la exonerarea acestuia de răspundere contravențională. Contractul de vânzare cumpărare produce efecte doar față de părțile care l-au încheiat, neputând fi opus terților. Orice schimbare a proprietarului/ utilizatorului autoturismului în cauză devine opozabilă terților doar după transcrierea dreptului de proprietate în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor competent.
În cauza de față, petentul nu a făcut dovada radierii autoturismului din evidențele fiscale anterior constatării contravenției și nici nu a depus la dosar vreun înscris din care să rezulte că în certificatul de înmatriculare al autoturismului figurează înscrisă o altă persoană decât petentul.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că auto Dacia, cu nr. de înmatriculare_ a fost vândută numitului B. G. la data de 10.08.2006 și radiată din evidențele fiscale ale Mun G. la data de 22.10.2013. (f.19) Instanța constată că petentul a făcut demersurile în vederea radierii autoturismului din evidențele fiscale după primirea procesului verbal de contravenție contestat pe calea prezentei plângeri și nu în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Având în vedere că la momentul efectuării controlului, petentul nu a putut face dovada achitării taxei de utilizare a rețelei de drumuri naționale pentru vehiculul utilizat, instanța constată că s-a săvârșit contravenția reținută prin actul contestat.
În condițiile în care sancțiunea amenzii a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, organul constatator orientându-se spre minimul instituit prin actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, respectând și celelalte criterii prevăzute de art. 21, alin 3, din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că amenda dispusă prin actul sancționator este legală și temeinică.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul P. S. G., domiciliat în G. . . . cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., cu sediul în București ..401A sector 6.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică azi, 10.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. N.V.C. / Dact. M.O. / 5 ex /29.05.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 03/2014. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
