Plângere contravenţională. Sentința nr. 486/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 486/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 8805/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 486
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta . SRL în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria,având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 21.01.2014 când a dat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 24.04.2013, pe rolul Judecătoriei G. sub nr_, petenta . SRL în contradictoriu cu intimata POLIȚIA MUN. G. - Biroul Poliției Rutiere, a contestat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 04.04.2013.
În motivarea plângerii, petenta a solicitat constatarea nulității procesului verbal întrucât starea de fapt reținută în acesta nu corespunde realității. A arătat că pentru a executa lucrarea de extindere rețea, branșament de gaze naturale și post reglare măsură la Complexul produse de panificație, patiserie și cofetărie ., nu i s-a solicitat de către Primăria G. avizul din partea Poliției Rutiere, nici prin certificatul de urbanism nr. 2018/24.10.2012 nici prin autorizația de construire nr. 108/12.03.2013.
A invocat petenta faptul că singurul aviz care i s-a cerut și pe care l-a obținut a fost avizul Comisiei de siguranța circulației rutiere din cadrul Primăriei G., solicitându-i-se și acordul Serviciului reparații străzi, siguranța circulației și transport urban. A precizat petenta că a obținut toate avizele și toate acordurile care i-au fost solicitate, astfel că la data controlului, la 03.04.2013, nu efectua lucrări propriu-zise de branșament ci doar lucrări de sondaj pe traseul existent și preconizat al conductei de gaz, doar pe spațiul verde, fără a afecta carosabilul șoselei S.. A mai menționat că lucrarea propriu-zisă a demarat la 10.04.2013 după eliberarea avizului pentru lucrări edilitare nr. 86/09.04.2013 de către Serviciului reparații străzi, siguranța circulației și transport urban.
În drept, cererea a fost motivată pe prevederile art. 118 din OUG nr. 195/2002.
În dovedirea plângerii sale, petenta a depus la dosarul cauzei procesul verbal de contravenție și dovada comunicării acestuia, certificatul de urbanism, autorizația de construire, acordurile favorabile obținute, schița lucrării (filele 5-17).
În procedura prealabilă prevăzută de art. 201 NCPC, intimata nu a formulat întâmpinare dar pentru primul termen de judecată cu părțile legal citate, a depus raportul agentului constatator, dovada verificării metrologice a aparatului radar cu care a fost filmată contravenția și un CD care conținea filmarea realizată cu ocazia constatării contravenției. arătând că fapta săvârșită nu face parte din categoria celor care se constată în mod obligatoriu cu mijloace tehnice certificate și/sau verificat metrologic.
La primul termen cu părțile legal citate, petenta a precizat că înțelege să conteste ambele contravenții pentru care a fost sancționată și a solicitat proba cu înscrisuri..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu audierea în cameră de consiliu a CD-ului cuprinzând înregistrarea contravenției reținute în sarcina petentei, în acest sens încheindu-se procesul verbal din 14.01.2014.
Acțiunea este scutită de taxă de timbru potrivit art.15, lit.i din Legea nr.146/1997 și în consecință și de plata timbrului judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32, alin.2 din OG nr.2/2001 și art. 94 alin. 4 NCPC.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că plângerea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din 04.04.2013, petenta . SRL a fost sancționată după cum urmează:
- Cu amendă de 1575 lei în baza art. 105 alin. 1 pct. 7 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice,
- Cu avertisment în baza art. 105 alin. 1 pct. 8 din OUG nr. 195/2002
S-a reținut în sarcina petentei că la data de 03.04.2013, la ora 15.00, a executat lucrări de branșament gaze pe șoseaua S. din mun. G. la . fără a avea avizul Poliției Rutiere și că nu a adus carosabilul la starea lui inițială în zona de siguranță a drumului public.
Petenta a făcut dovada că a obținut avizul favorabil al Comisiei de siguranța circulației rutiere din cadrul Primăriei G. și al Serviciului reparații străzi, siguranța circulației și transport urban din cadrul aceleiași instituții (filele 12-14).
Din schițele depuse la dosarul cauzei rezultă că traseul conductei de gaz metan la care petenta a efectuat lucrări de sondaj și apoi de extindere rețea sunt în imediata apropriere a asfaltului din carosabilul Șoselei S. din G..
Din înregistrarea video depusă la dosar rezultă că petenta a efectuat lucrări pe marginea Șoselei S. din G. și că deși echipele petentei erau deja în altă zonă, drumul nu era adus la starea inițială.
În drept,
Potrivit art. 105 alin. 1 pct. 17 și 18 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a V-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane juridice:
- nerespectarea termenelor și condițiilor stabilite de administratorul drumului public și poliția rutieră privind amplasarea și executarea de lucrări în zona drumului public;
- nerespectarea obligațiilor de către executant sau, după caz, beneficiar ca, după terminarea lucrărilor în partea carosabilă, acostament sau trotuar, să readucă drumul public cel puțin la starea inițială;
În ceea ce privește verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat în conformitate cu dispozițiile art.34 al.1 din O.G. nr.2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, nefiind identificate nici motive de nulitate absolută și nici motive de nulitate relativă care să fi produs o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Instanța va reține că procesul verbal conține o descriere detaliată a faptelor reținute în sarcina petentei iar încadrarea în drept, respectiv referirea la textele din OUG nr. 195/2002 pe care se afirmă că petenta le-a încălcat este corectă.
Se constată și că s-a procedat la o sancționare în limitele legale a fiecăreia dintre faptele reținute.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reamintește că, potrivit dispozițiilor OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul verbal de contravenție care conține contravenții constatate în mod direct de agentul constatator se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie. Revine petentei obligația legală – potrivit art. 249 NCPC – să răstoarne această prezumție cu proba contrară.
Petenta nu a administrat în dosar nicio probă contrară situației de fapt reținute în actul de sancționare. Față de poziția sa, instanța face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, jurisprudență care interpretează Convenția respectivă, convenție direct aplicabilă în dreptul intern românesc potrivit art.11 și 20 din Constituție.
În cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „CEDO”) a stabilit că procedura contravențională românească, în anumite circumstanțe, poate fi circumscrisă noțiunii de materie penală (paragrafele nr.48-53). Condiția principală pentru această calificare este gravitatea sancțiunii care poate fi aplicată contravenientului (de exemplu închisoarea contravențională, nefiind exclusă însă și situația unei amenzi foarte mari). Într-un astfel de caz, fiind vorba de materie penală, prezumția de nevinovăție este pe deplin aplicabilă contravenientului și revine agentului constatator să probeze existența și circumstanțele faptei celui sancționat.
În speța de față, nu se poate reține calificarea penală a procedurii contravenționale, întrucât sancțiunile aplicate petentului (avertismentul și amenda) au fost reduse.
Într-o astfel de situație, însăși CEDO recunoaște că legislația internă a unui stat poate stabili unele prezumții (paragraful nr.60). O astfel de prezumție se regăsește în Ordonanța nr.2/2001, care stabilește că procesul verbal de contravenție încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie. Cu alte cuvinte, între afirmația existenței faptei (făcută de agent) și cea a inexistenței ei (făcută de contravenient), legea dă prioritate, în lipsa altor probe, celor constatate de agent cu propriile simțuri. Revine, așadar, petentului obligația de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție prin propunerea de probe contrare, în temeiul art.1191 din vechiul Cod civil.
Această prezumție de legalitate și temeinicie, admisă de CEDO, este perfect logică; dacă am reține contrariul, ar însemna ca toate faptele mărunte și care se întâlnesc oricum extrem de frecvent să rămână nesancționate, la simpla afirmație a petenților că acele fapte nu există. Pentru a fi probate aceste fapte, ar trebui fie ca toți agenții constatatori să fie însoțiți în cursul serviciului de patrulare de martori (care să nu aibă la rândul lor calitatea de agenți), fie ca toate locurile publice să fie împânzite de camere de luat vederi de înaltă performanță, soluții (exemplificative) evident absurde.
Fără îndoială, atunci când sancțiunea aplicabilă pentru o faptă contravențională este foarte gravă (fie și dacă este vorba despre o amendă în cuantum foarte mare), instanța este obligată să facă aplicarea prezumției de nevinovăție în privința contravenientului. Dar această situație nu se regăsește în cauza de față, deci petentul avea obligația să probeze că nu a săvârșit fapta.
Petenta nu a administrat nicio probă prin care să răstoarne prezumția instituită de conținutul procesului verbal de contravenție, care s-a bazat pe aspecte constate prin propriile simțuri de agentul constatator și care au fost ulterior relevate și ca urmare a înregistrării video depuse la dosarul cauzei.
Instanța va reține că, potrivit art. 8 alin. 1, 2 și 4 din Regulamentul de punere în a OUG nr. 195/2002, lucrările în zona drumului public se execută, în condițiile stabilite prin autorizație, de administratorul drumului ori al căii ferate, cu avizul poliției rutiere, executantul de lucrări în zona drumului public este obligat să realizeze amenajările rutiere aprobate în proiect, pentru a permite circulația în siguranță a participanților la trafic și să aducă drumul la starea inițială sau la cea stabilită prin proiect la finalizarea lucrărilor.
De asemenea, conform art. 87 din același act normativ, nicio lucrare care afectează drumul public nu poate fi începută sau, după caz, continuată dacă executantul acesteia nu are autorizarea administratorului drumului și acordul poliției, dacă nu a realizat semnalizarea temporară corespunzătoare, iar termenul aprobat a fost depășit ori lucrarea se execută în alte condiții decât cele stabilite în autorizație sau acord.
Astfel, petenta a făcut dovada că a solicitat toate avizele și acordurile care i-au fost solicitate de Primăria G. prin certificatul de urbanism și apoi prin autorizația de construire însă nu a făcut dovada că a solicitat și obținut avizul Poliției Rutiere pentru demararea oricărui fel de lucrare care urma să afecteze drumul public, în condițiile art. 8 din Regulamentul de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002.
Instanța va reține că în sensul art. 6 pct. 38 din OUG nr. 195/2002, zona drumului public cuprinde suprafața de teren ocupată de elementele constructive ale drumului, zona de protecție și zona de siguranță. Din verificarea înregistrării video depuse la dosar de către intimată rezultă că drumul public, în sensul extins al acestui termen, așa cum este definit de art. 6 pct. 38 din OUG nr. 195/2002 a fost afectat, iar în zonele deja afectate, nu a fost adus la starea inițială, după ce echipele petentei au terminat lucrările.
Instanța nu poate reține apărările petentei în sensul că a îndeplinit tot ce i s-a solicitat prin certificatul de urbanism și că avizul Poliției Rutiere nu a fost inclus în acest certificat, întrucât obligația de a obține avizul sus amintit este expres menționată în RA OUG nr. 195/2002 și nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.
De asemenea, vor fi înlăturate apărările petentei în sensul că la acel moment nu demarase lucrările de branșament gaze, care au început abia la 10.04.2013, lucrările de sondaj efectuate la 03.04.2013 fiind preparatorii pentru lucrarea propriu-zisă și afectând zona drumului public.
Instanța observă și faptul că inclusiv din schițele depuse la dosar de către petentă, se poate constata că traseul viitoarei coloane de gaz și deci și a sondajelor efectuate de petentă la data de 03.04.2013 sunt în imediata apropiere a drumului public, ca atare asemenea lucrări de amploare afectau în mod direct această zonă.
Ca atare, instanța va reține că s-a făcut dovada săvârșirii de către petentă a ambelor contravenții reținute în sarcina sa, nefiind identificată o stare de fapt contrară celei consemnate în procesul verbal.
Referitor la sancțiunile aplicate petentei prin procesul-verbal de contravenție, instanța le socotește legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, sancțiunea amenzii fiind aplicată la minimul prevăzut de lege pentru prima faptă, pentru celelalte două aplicându-se sancțiunea avertismentului. Totodată, instanța apreciază că această sancțiune este justificată în raport de pericolul social al faptelor, tradus prin riscul ridicat pe care conduita petentei îl prezintă pentru siguranța circulației rutiere, existând pericolul unor accidente rutiere.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta . SRL în contradictoriu cu intimata POLIȚIA MUN. G. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 04.04.2013 și va menține ca legal și temeinic procesul verbal și sancțiunile contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petenta . SRL, J_, CUI RO_, cu sediul în B., .. 6, jud. B., cu domiciliul în G., ., ., ., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului G. – Poliția mun. G., cu sediul în G., ., județul G..
Menține procesul verbal de contravenție atacat, având . și nr._ întocmit la data de 04.04.2013.
Numai cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. B. E. B.
RED.OB/TEH.EB/5EX/26.02.2014 .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1432/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 979/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
