Pretenţii. Sentința nr. 1842/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1842/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 23459/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
operator de date cu caracter personal nr. 8637
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1842
Ședința publică de la 28 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Grefier E. B.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei Civil privind pe reclamant R. C. M. și pe pârât M. M., pârât M. M. PRIN SERVICIUL PERSONAL AL INSPECTORATULUI GENERAL PENTRU SITUATII DE URGENTA, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 31.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.02.2014.2014, la data de 14.02..2014, la data de 21.02.2014 și la data de 28.02.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 27.11.2012, sub dosar nr._, reclamantul R. C. M. a solicitat obligarea pârâtului M. M. la plata sumei de_ lei cu titlu de despăgubiri daune morale. Totodată reclamantul a solicitat și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că este director executiv pentru zona M. în cadrul ., iar în perioada februarie – mai 2012 a fost nevoit să procedeze la desfacerea disciplinară a contracte individuale de muncă ale unor angajați. Pe baza unui articol postat pe site-ul sensiblu.myforum.ro, ulterior preluat pe forumul sensiblu-forumul-angajaților, împotriva sa,la data de 03.05.2012 a fost inițiat un demers de defăimare și denigrare. Deși a întreprins demersurile necesare, autorii articolului nu au putut fi identificați.
La data de 05.05.2012, pârâtul M. M., angajat al ISU G., fără a face vreun examen critic informațiilor postate a preluat postările denigratoare la adresa reclamantului pe pagina sa de pe rețeaua de socializare Facebook postând și comentarii personale care au atins onorarea, demnitatea și reputația reclamantului.
Împotriva pârâtului reclamantul a formulat o acțiune penală și una disciplinară, apreciind ca reprobabilă fapta și exprimarea acestuia.
Cercetarea disciplinară s-a finalizat cu o soluție de neantrenare a răspunderii pârâtului însă în opinia reclamantului calitatea pârâtului atrage o mai mare gravitate a faptelor săvârșite.
Mai susține reclamantul că fapta pârâtului și limbajul insultător folosit a adus atingere imaginii reclamantului, în plus comportamentul pârâtului nefiind unul rezultat din spirit civic ci unul interesat, dat fiind calitatea de angajată a Sensiblu SRL a logodnicei pârâtului, care de altfel cercetată disciplinară a demisionat din cadrul companiei.
Învederează reclamantul că afirmațiile pârâtului sunt de natură a periclita cariera profesională a reclamantului dacă ar fi fost reale, chiar nereale, creând un puternic sentiment de neliniște și tulburare reclamantului.
Considerându-se prejudiciat prin atingerea adusă demnității sale, reclamantul învederează că sunt întrunite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349, 1357-1359, 252, 253 C.civ..
În susținerea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, martori și interogatoriul pârâtului.
La dosar reclamantul a atașat înscrisuri (filele 5-11, 28-29).
Pârâtul M. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare pârâtul arată că a preluat postarea pe pagina sa de Facebook dintr-o sursă publică, o altă pagină de internet, iar articolul nu făcea referiri la viața privată a reclamantului ci doar la problemele cu care se confruntau unii angajați din cadrul Sensiblu.
În opinia pârâtului forumul angajaților reprezintă o manifestare a libertății de opinie și de exprimare, iar prin preluarea articolului nu a adus vreo atingere demnității ori reputației reclamantului.
Susține pârâtul că a acționat cu bună credință și din convingerea că informațiile erau corecte și că era în interesul publicului ca ele să fie cunoscute mai multor persoane.
Învederează pârâtul că acele comentarii postate personal reprezentau observații cu caracter general fără indicare de nume sau persoane, exprimate într-o manieră personală, fără intenția de a afecta imaginea reclamantului.
În opinia pârâtului reclamantul urmărește prin prezenta acțiune obținerea unui efect descurajator pentru angajații Sensiblu.
În drept pârâtul a invocat prevederile art. 10 CEDO și art. 205 C.proc,civ.
În probatoriu a solicitat administrarea probelor cu martori,înscrisuri și interogatoriu.
Pârâtul a solicitat cheltuieli de judecată și soluționarea cauzei în lipsa părților.
În susținere a depus la dosar înscrisuri (atașate).
Cererea de chemare în judecată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și pe cale de consecință și de la plata timbrului judiciar, conform art. 15 lit. f din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar..
La termenul de judecată din data de 15.11.2013 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu iar la solicitarea reclamantului și proba testimonială cu martorul P. M. G..
Probele au fost administrate la termenul de judecată din 31.01.2014, interogatoriile reciproce și declarația martorului, consemnate și semnate fiind atașate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, pe pagina de internet http://sensiblu-forumul-angajtilor.webs../ show/_-sa-ne-cunoastem-sefii-racovita-catalin-marcel?page=1Reclamanta, a fost publicat un articol privitor la reclamantul R. C. M., articol care a fost preluat sub formă de referință către respectiva pagină de internet (link) pe contul deschis de pârâtul M. M. în aplicația Facebook (filele 5-9). Odată cu postarea acestui link pârâtul a adăugat și un comentariu personal de natură licențioasă (fila 5).
La postarea pârâtului a răspuns printr-o exprimare care denotă amuzament una dintre persoanele cu cont în aplicația Faceboook iar alte 3 persoane s-au exprimat în sensul că au apreciat articolul și/sau acțiunea și/sau comentariul pârâtului (apăsând butonul „like” oferit de aplicație – fila 5).
Față de comentariul postat și activitatea de pe pagina de socializare Facebook, reclamantul a formulat împotriva pârâtului o plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria G. și o plângere disciplinară la unitatea angajatoare a pârâtului, Inspectoratul pentru Situații de Urgență G.. Aceste plângeri nu s-au finalizat cu sancțiuni pentru pârât.
Astfel cum rezultă din interogatoriile reciproce ale părților, acestea nu se cunoșteau personal la data publicării pe pagina de Facebook a pârâtului a articolului privitor la reclamant.
Din materialul probator administrat în cauză reiese și faptul că la momentul postării link-ul și comentariului pârâtul era implicat într-o relație stabilă cu o angajată a ., care ulterior i-a devenit soție și a demisionat din cadrul Sensiblu.
Potrivit susținerilor din acțiune (necontestate de pârât) și declarației martorului P. M. G., reclamantul R. C. M. deține o funcție de conducere în cadrul ., având în subordine un număr mare de angajați și autoritatea de a-i concedia.
În drept, potrivit art. 252 C.civ., orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică.
Totodată potrivit art. 70 și art. 71 C.civ. orice persoană are dreptul la liberă exprimare și la respectarea vieții sale private. Art. 74 lit. f C.civ. arată că poate fi considerată ca atingere adusă vieții private difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viața intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză.
Prin dispozițiile art. 1349 alin. 1 și 2 C.civ, este reglementată general răspunderea delictuală și se prevede că, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
În cauza de față reclamantul susține în esență că prin difuzarea articolului și exprimarea personală folosită pe pagina de internet pârâtul i-a adus o atingere însemnată vieții private.
Cum raportul dedus judecății în prezenta cauză este unul delictual, instanța urmează a analiza daca reclamantul a făcut dovada că sunt îndeplinite condițiilor prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii civile a pârâtului, potrivit principiului stabilit de art. 249 C.proc.civ..
Prin urmare, folosind acțiunea în daune pentru repararea prejudiciului moral, reclamantul trebuie să facă dovada prejudiciului moral încercat, caracterului ilicit al faptei pârâtului, vinovăția pârâtului și raportul de cauzalitate dintre prejudiciu respective și fapta pârâtului .
În ceea ce privește vinovăția pârâtului instanța constată că acesta recunoaște prin interogatoriu faptul că a postat articolul privitor la reclamant și a avut un comentariu personal licențios. De necontestat fiind faptul că paginile personale de Facebook pot fi vizualizate cu acceptul semnatarului contului și de alte persoane, rezultă că pârâtul a prefigurat faptul că face publică propria părere și aduce la cunoștința unor utilizatori de internet informațiile publicate pe forumul de pe care a preluat articolul privitor la reclamant.
Folosirea unui limbaj licențios are caracter ilicit, încălcând normele morale și de conviețuire socială putând îmbrăca chiar un caracter contravențional.
Nu se poate aprecia că în speța de față s-a cauzat o vătămare morală reclamantului, în condițiile în care libertatea de exprimare și viața privată sunt în egală măsură ocrotite de lege.
Preluând un articol care fusese anterior postat pe o pagina de internet cu acces nelimitat de către o altă persoană după cum recunoaște chiar reclamantul, pârâtul nu a făcut decât să se prevaleze de o altă latură a principiului libertății de exprimare. Ceea ce poate fi reținut ca și culpabil în sarcina sa este numai limbajul licențios folosit.
În ceea ce privește prejudicial moral încercat, acesta vizează înfățișarea publică a unei imagini negative deformate care este de natură a-i cauza persoanei suferințe psihice, prin modificările relațiilor social - nepatrimoniale.
Desfășurarea vieții omenești într-un cadru social implică o . relații cu semenii bazate și pe un complex de sentimente, opinii ale unora la adresa altora, în urma cărora se nasc și se conservă considerația reciprocă, respectul, prietenia. În situația în care se proferează unele date denigratoare la adresa unei persoane, se poate aduce atingere imaginii sociale a acesteia, creându-i acesteia o suferință fizică prin înjosirea socială, batjocura publică, care i-au pătat imaginea socială, atrăgându-i desconsiderarea celor ce, mai înainte, o prețuiau.
În speță, la dosarul cauzei nu au fost dovedite acuzațiile formulate de către reclamant si nici că prin comportamentul sau, pârâtul a produs suferinței psihice reclamantului, ori faptul că cei din jurul său și-au schimbat atitudinea, părerea față de acesta. Astfel, declarația martorului P. M. G. propus de petent, trebuie analizată prin prisma unei minime rezerve determinate de faptul că martorul este prieten cu reclamantul. Chiar și așa fiind tot nu rezultă cu certitudine faptul că viața personală sau profesională a reclamantului a fost afectată, acesta fiind în continuare în funcția de conducere deținută, ba chiar evoluând profesional, iar prietenii, după cum a învederat martorul, cunoscând-l personal nu l-au evitat.
Astfel cum a arătat însuși reclamantul, acesta deținând o funcție de conducere într-o societate comercială cunoscută, având în subordine sute de angajați, se expune atenției publice într-o mai mare măsură decât omul obișnuit. Cum această atenție publică nu poate fi mereu pozitivă se expune într-o egală măsură și unor aprecieri negative sau răuvoitoare.
Dreptul la viață privată cu toate implicațiile sale cum sunt dreptul la demnitate și la imagine, deși protejat atât prin legislația internă cât și prin art. 8 al Convenției Europene a drepturilor Omului, cunoaște însă și unele limitări.
Deși de natură a afecta vița privată văzută în mod generic, trebuie particularizat la circumstanțele situației de față.
Prin răspunsurile la interogatoriu și acțiunea formulată reclamantul a învederat el însuși că a concediat mai mulți angajați Sensiblu în urma unor cercetări disciplinare pe care le-a efectuat. Or aceasta înseamnă că cel puțin din partea unor astfel de foști angajați este expus unor comentarii defavorabile. Cu atât mai mult cu cât există o legătură temporală între efectuarea cercetărilor disciplinare, concedieri și apariția pe internet a comentariilor nedorite, instanța apreciază că apariția comentariilor apreciate de reclamant ca defăimătoare și atingându-i demnitatea, erau previzibile.
În consecință, pentru considerentele anterioare, instanța constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile angajării răspunderii civile delictuale, potrivit art. 1349 C.civ., lipsind prejudicial moral pentru reclamant și urmează să respingă ca neîntemeiată prezenta acțiune.
Față de cererea accesorie formulată de pârât privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, prin prisma dispozițiilor art. 453 alin. 1 coroborate cu prevederile art. 452 și 451 alin. 2 C.proc.civ. instanța va obliga reclamantul R. C. M. la plata către pârâtul M. M. a sumei de 800 lei reprezentând onorariu avocat achitată prin chitanța nr. 76 din 31.01.2014, aflată la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul R. C. M., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat C. S., în G., ., jud. G., în contradictoriu cu pârâtul M. M., cu domiciliul în G., ., blo. C1, ..
Obligă reclamantul către pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. ManeaElena B.
RedAMM /tehored. E.B/4ex/17.07.2014.2014/2ex .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8910/2014.... → |
|---|
