Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 6083/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6083/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 882/233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
„Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 6083/2014
Ședința publică de la 10 Iunie 2014
Instanța constituită din:
Președinte M. V.
Grefier N.-L. C.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant B. G. M. și pe pârât A. G. M., având ca obiect „stabilire program vizitare minor”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul prin av. B. M., lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus referatul de anchetă psihosocială, după care;
Apărătorul reclamantului arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și pe fond.
Apărătorul reclamantului solicită respingerea excepției, învederând faptul că a făcut dovada parcurgerii procedurii medierii.
Pe fond, solicită admiterea cererii și stabilirea unui program de vizită în favoarea reclamantului, astfel: de 2 ori pe lună, o săptămână în vacanța de iarnă, de P., așa cum este precizat în cererea de chemare în judecată, la domiciliul reclamantului. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub numărul_, reclamantul B. G. M. a chemat în judecată pe pârâta A. G. M., solicitând instanței să dispună stabilirea unui program de vizită a minorului B. Ș. T..
În fapt, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta, iar prin Sentința civilă nr.8637/2009 s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, iar minorul B. G. M. a fost încredințat pârâtei spre creștere și educare.
Potrivit susținerilor reclamantului, acesta petrece foarte puțin timp cu minorul, care este și afectat din cauza unei lipse de consecvență în ceea ce privește vizitele pe care I le face tatălui la domiciliul acestuia.
În drept, se întemeiază pe dispozițiile art.401, 496 alin.5 C.civ. și solicită proba cu acte, martori și anchetă socială.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.
Legal citată, pârâta A. G. M. s-a prezentat în instanță și a depus întâmpinare prin intermediul căreia a invocat excepția inadmisibilității formulării acțiunii motivat de faptul că reclamantul nu a respectat dispozițiile art.2 din Legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, iar pe fondul cauzei a precizat că este de acord cu alt program de vizită a minorului.
A precizat pârâta că aceasta nu l-a împiedicat niciodată pe reclamant să îl viziteze pe minor, deși deteriorarea relației de căsătorie s-a datorat comportamentului violent al reclamantului.
Pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul reclamantului.
La termenul de judecată din data de 13.05.2014 pârâta a precizat că este de acord cu programul de vizită propus de reclamant, dar dorește să aibă posibilitatea de a vorbi la telefon cu minorul în perioada în care acesta se află la domiciliul reclamantului.
Pe parcursul judecății, a fost administrată proba cu înscrisuri și anchetă socială la domiciliul reclamantului.
Instanța a unit cu fondul excepția inadmisibilității formulării acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității formulării acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 192/2006, dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente, în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege.
Instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 601 alin. 1 lit. a-f din Legea nr. 192/2006 (art.2 alin. 12 din Legea nr.192/2006).
În speță, instanța apreciază că reclamantul nu avea o astfel de obligație, deoarece speța dedusă judecății nu se încadrează în categoria cauzelor pentru care este obligatorie participarea la ședința de informare.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepția invocată de pârâtă, ca nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, minorul B. Ș. T., născut la data de 11.11.2006, este fiul reclamantului și al pârâtei, rezultat din relația de căsătorie a părților.
Potrivit referatului de anchetă psiho-socială întocmit la domiciliul reclamantului, se constată că acesta deține condiții locative corespunzătoare pentru ca minorul să poate petrece timp împreună cu tatăl la locuința acestuia.
Dreptul părintelui de a avea legături cu copilul său, încredințat celuilalt părinte, trebuie să se realizeze efectiv și real, prin stabilirea unui program de vizitare extins, pe cat posibil, și care să țină cont de interesul superior al copilului.
La stabilirea modalitatii concrete a exercitiului dreptului de a avea legaturi personale cu minorul se are in vedere interesul superior al acestuia, apreciat in raport de un complex de factori: varsta minorului, mediul in care locuieste, raporturile dintre cei doi parinti, localitatile de domiciliu ale acestora, asigurarea unui mediu stabil si coerent si pentru o normala dezvoltare psiho-sociala.
Este de notorietate faptul ca parintii salariati au in principiu finalul de saptamana liber, asa incat, ar fi injust, atat pentru minor cat si pentru parintele caruia copilul i-a fost incredintat, sa nu beneficieze de prezenta reciproca si pe durata sfarsitului de saptamana.
In conditiile in care parintele caruia i-a fost incredintat minorul isi rezuma relatia doar pe durata saptamanii lucratoare, aceasta ar putea avea drept consecinta conturarea lui in persona care il coordoneaza si care implicit il restrictioneaza in diverse activitati, cu severitatea sau exigenta normala a unui parinte, ambele motivate si impuse de ratiuni benefice, iar celalalt parinte devine prin comparatie, deosebit de concesiv ori, mai tolerant, finalul saptamanii lucratoare fiind asociat cu repaosul si relaxarea ce urmeaza unei perioade active.
O atare fractionare a timpului intre cei doi parinti este susceptibila a afecta echilibrul si stabilitatea minorului prin diminuarea drastica a posibilitatii de a beneficia si de continuitate in familia actuala, conditie indispensabila unei dezvoltari normale.
S-a aratat in mod constant in jurisprudenta CEDO faptul ca un element fundamental al vietii familiale il constituie posibilitatea copilului si a parintelui de a fi impreuna, iar, orice limitare a acestui drept, ce apartine deopotriva, atat parintelui cat si copilului trebuie sa fie temeinic justificata, proportionala cu scopul urmarit, care consta in prezenta cauza in protejarea interesului major al minorului.
In orice caz, Curtea precizeaza ca o astfel de cerere, care are ca obiect stabilirea legaturilor intre parinte si copilul sau, se impune a fi analizata atat prin prisma dreptului parintelui caruia nu i s-a incredintat copilul, de a avea legaturi personale cu acesta, cat si din perspectiva dreptului copilului de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii si alte persoane fata de care au dezvoltat legaturi de atasament, drept consacrat expres prin art. 14 si 15 din Legea 272/2004, iar restrangerea acestor drepturi nu se poate dispune decat in cazuri justificate.
Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor, potrivit disp. art. 2 alin. 2 din Legea 272/2004, altfel spus acestora le revine in mod corelativ obligatia de a respecta dreptul copilului de a avea nestingherit legaturi personale cu tatal sau si cu alti membri ai familiei, sau alte persoane fata de care a dezvoltat relatii de atasament, cata vreme acest lucru nu contravine interesului lui superior.
Totodata, Curtea reaminteste ambilor parinti ca drepturile parintesti trebuie exercitate cu buna credinta si faptul ca orice modificare intervenita in situatia de fapt retinuta in aceasta cauza, analizata prin prisma interesului superior al copilului, este de natura sa conduca la modificarea programului de vizitare stabilit in prezent.
Din materialul probator aflat la dosarul cauzei, nu se poate aprecia si nu reiese ca reclamantul ar fi un parinte cu o moralitate indoielnica, la acest moment.
Instanta trebuie sa se asigure ca drepturile parintilor prevazute de lege si nu in ultimul de morala si echitate, sunt respectate, in schimb maniera in care acestia inteleg sa procedeze in armonizarea relatiei cu minorul, nu poate fi stabilita in mod ferm, depinzand de parinti cum inteleg sa gestioneze aceasta situatie, astfel incat drepturile ambelor parti sa fie respectate iar minorul sa nu fie supus unor schimbari bruste de situatii si cu consecinte ireversibile pentru viitor.
Asadar, pentru a stabili un program de vizitare minorului, este necesar a se cunoaste nevoile copilului la aceasta varsta, pentru ca cel putin, probabilistic, programul sa fie adaptat stadiului de varsta si necesitatilor acestuia.
F. de toate acest considerente, instanta va obliga pârâta să permită reclamantului să aibă legături personale cu minorul după următorul program: în prima și a treia sâmbătă din lună, în intervalul orar 10-20, o lună în vacanța de vară, o săptămână în vacanța de iarnă- de C. în anii pari și de Revelion în anii impari, trei zile de P. în anii impari, toate acestea la domiciliul reclamantului, cu posibilitatea pentru pârâtă de a vorbi la telefon cu minorul în perioada în care acesta se află la domiciliul reclamantului.
Instanța va lua act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâta A. G. M., ca nefondată.
Admite acțiunea formulată de reclamantul B. G. M., domiciliat în G., bld.Oțelarilor, nr.29, ., jud.G., în contradictoriu cu pârâta A. G. M., domiciliată în G., ., nr.242, jud.G..
Dispune obligarea pârâtei să permită reclamantului să stabilească legături personale cu minorul B. Ș. T., născut la data de 11.11.2006, potrivit următorului program de vizită: în prima și a treia sâmbătă din lună, în intervalul orar 10-20, o lună în vacanța de vară, o săptămână în vacanța de iarnă - de C. în anii pari și de Revelion în anii impari, trei zile de P. în anii impari, toate acestea la domiciliul reclamantului, cu posibilitatea pentru pârâtă de a vorbi la telefon cu minorul în perioada în care acesta se află la domiciliul reclamantului.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.06.2014.
PREȘEDINTE Grefier
Pentru jud. M. V. aflat în C.O,
Semnează, conf. Art. 426 alin 4 NCPC
Președintele instanței Jud. R. D. iar pt. jud. R. D., aflat în C.O,
semnează vicepreședintele instanței, jud. G. D.
Red VM/tehnored CNL/22.07.2014
| ← Curatelă. Sentința nr. 5423/2014. Judecătoria GALAŢI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 8032/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
