Contestaţie la executare. Sentința nr. 971/2013. Judecătoria GHEORGHENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 971/2013 pronunțată de Judecătoria GHEORGHENI la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 604/234/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 971/2013
Ședința publică din data de 22 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: I. P.
Grefier: G. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul S. M. și pe intimatul R. I., având ca obiect - contestație la executare, în care pentru astăzi s-a fixat termen în vederea pronunțării sentinței.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 08 octombrie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din aceea zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând constată:
Prin cererea înregistrata la data de 11.03.2013 la dosar nr._ al Judecătoriei G., reclamantul S. M., domiciliat în G., ., Jud. Harghita, a chemat in judecata pe pârâtul R. I., domiciliat în G., ., Jud. Harghita solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
- anularea tuturor formelor de executare silită îndeplinite în dos. execuțional nr.E7/2013 al B.E.J. P. I. din G.;
- constatarea simulației contractului de împrumut autentificat notarial de către BNP D. T.-C. din G. nr.11 prin Încheierea de autentificare nr.96/11 ianuarie 2012 constatând nulitatea absolută a contractului simulat pentru cauză ilicită și imorală;
- nulitatea absolută parțială a actului secret din data de 2 februarie 2006 dintre părți, privitor la clauza referitoare la dobânda de 14 % pe lună existentă în acel act;
- în conformitate cu disp. art.403 al.1 și 3 din vechiul Cod de procedură civilă, suspendarea executării.
În motivarea contestației la executare, reclamantul arată în esență că, s-a aflat în relații de prietenie cu intimatul iar, în cursul anului 2006 având mari probleme financiare în familie s-a adresat intimatului pentru a-l împrumuta cu o sumă de bani, respectiv de_ lei vechi.
Reclamantul precizează că, intimatul i-a pus în față un formular intitulat „contract de împrumut” cu rubrici goale ce urmau să fie completate ceea ce a și făcut însă a inserat și împrejurarea că acel împrumut se face cu o dobândă de 14%. Se arată în continuare că, cu toate că nivelul dobânzii era ridicat față de cele practicate pe piață întrucât se afla într-o situație disperată a acceptat acel procedeu și a luat banii respectivi.
Arată reclamantul că, în momentul în care a început returnarea sumei împrumutate, respectiv a plătit suma de 10.000.000 lei vechi, intimatul a luat banii însă i-a atras atenția că dobânda de 14% nu era dobândă anuală ci dobândă lunară, adică altfel decât s-au înțeles, în această situație el nu mai avea posibilitatea de plată astfel încât a încetat plățile.
Se precizează în continuare că la propunerea pârâtului părțile au mers la notariat și au încheiat un contract autentic de împrumut la data de 11 ianuarie 2012 la BNP D. T. C.. Precizează reclamantul că acest act nu exprimă voința părților ci este simulat spre a ascunde adevărata convenție, cea din 2006, reclamantul arătând în continuare că a aflat ulterior cuprinsul actului și anume, obligația de a restitui un împrumut de 20.000 lei vechi, situație nereală față de cele arătate mai sus.
Cu toate acestea a început executarea acestei sume, arată reclamantul, astfel a vândut o căsuță de vacanță de 20 mp din lemn cu magazie din lemn de 6 mp și un teren de 400 mp către numitul C. N. G. cu suma de 20.000 ron la data de 14 august 2012 iar la data de 16 august 2012 i-a achitat cămătarului suma de 10.000 lei (_ lei vechi).
Arată reclamantul că, neavând posibilități de plată, întrucât amenințările au continuat, în luna ianuarie a vândut numitului K. A., proprietar de măcelărie, 3 junici cu suma de 7200 lei din care i-a dat cămătarului 6.000 ron (60.000.000 lei vechi).
Când din împrumutul inițial de_ lei vechi, precizează reclamantul, a achitat deja_ lei vechi, s-a trezit în data de 25 februarie 2013 cu o somație din partea executorului judecătoresc prin care era somat ca în termen de 1 zi să achite suma de 12.164,30 lei din care 11.000 lei debit rezultat din contractul de împrumut autentificat notarial, restul de 1.164, 30 lei fiind cheltuieli de executare.
În această situație, când din împrumutul inițial de_ lei vechi i s-a solicitat_ lei vechi, această situație este de neconceput și, arată reclamantul că se evidențiază împrejurarea că învinuitul încalcă legea prin practicarea cămătăriei, ulterior aflând că sunt și alte persoane care au pățit în acest fel.
Privitor la actul aparent, dar fals, menționează reclamantul că acel contract a fost autentificat notarial de către BNP D. T. C. din G., potrivit încheierii de autentificare nr.96/11 ianuarie 2012 și nu exprimă voința părților ci este simulat spre a ascunde adevărata convenție, cea din 2006.
Arată reclamantul că, așa cum s-a statuat în mod consecvent în doctrina și în practica, plecându-se de la prevederile înscrise în art.1175 din Codul civil, simulația este acea operațiune juridică prin care, printr-un act juridic public, aparent, se creează o altă situație juridică decât cea stabilită printr-un act juridic ascuns, secret dar adevărat. Caracteristic pentru simulație este faptul că presupune existența unei singure operațiuni, în cadrul căreia părțile perfectează un act public, ce nu corespunde realității, și un altul secret, ce reprezintă voința lor, în această materie actul secret cuprinzând recunoașterea simulației totale sau parțiale a primului act. De esența simulației este existența acordului simulator, ceea ce presupune că el reprezintă întâlnirea manifestărilor de voință ale părților în sensul de negotium, singura condiție ce trebuie îndeplinită fiind aceea ca acest acord simulatoriu să fie anterior sau cel mult concomitent cu perfectarea actului public. Pe de altă parte simulația poate să îmbrace mai multe forme, fiind unanim admisă posibilitatea existenței unei simulații sub forma deghizării, totale sau parțiale a actului public.
Privitor la actul secret dar adevărat, arată reclamantul că dispozițiile art.966 din vechiul cod civil, aplicabil relației juridice, cer existența unei cauze ilicite, la data încheierii convenției, intitulată, obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicitată; această obligație nu poate să aibă nici un efect, astfel încât, în cazul constatării unor convenții având o cauză ilicită, se constată nulitatea absolută a acestora. Tot astfel, potrivit art.968 cod civil, cauza este ilicită când este prohibită de legi sau când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice, fără a fi necesară existența în mod cumulativ a acestor condiții.
Solicită reclamantul să se constate că scopul mediat al intimatului a fost pe de o parte imoral și, pe de altă parte de natură a frauda legea, respectiv Ordonanța nr.9/2000 aplicabilă raportului inițial, modificată prin Ordonanța nr.13/2011. În această situație, convenția intitulată contract de împrumut dintre părți întocmită în anul 2006 de către pârât semnată de acesta și reclamant este lovită de nulitate absolută, în conformitate cu dispozițiile art.968 cod civil raportat la art.966 cod civil și art.948 cod civil.
Privitor la executarea silită, arată reclamantul că aceasta se fundamentează pe un contract simulat care ascunde o altă convenție nulă pentru frauda la lege. În atare situație contractul simulat care constituie titlu executoriu în condițiile art.67 din Legea nr.36/1995 este nul pentru cauză ilicită și nu poate forma temei pentru executarea silită. În această situație conform disp. art.403 (1) și (3) din C.P.C. solicită suspendarea executării silite.
După cum se vede, arată reclamantul, titlul executoriu anexat somației se referă la o valoare de 20.000 lei iar executarea silită la una de 12.164,30 lei, respectiv la 11.000 lei debit și alte cheltuieli. Nu există nici un titlu efectiv pentru suma considerată debit și nici măcar o explicație probată pentru diferența de sumă între contractul autentic și valoarea pretinsă astfel încât, strict formal juridic, pentru suma de 11.000 lei nu există defel titlu executoriu, executarea silită în aceste condiții fiind încă o dată nulă.
În final, arată reclamantul că, faptele arătate anterior întrunesc și elementele constitutive ale infracțiunii de cămătărie prev și ped. de art.3 al.1 din Legea nr.216/2011.
În drept, cererea nu a fost motivată.
Cererea a fost timbrată inițial cu taxă judiciară de timbru de 19 lei (f.6), ulterior taxa judiciară de timbru fiind completată cu suma de 1.311 lei și timbru judiciar de 5 lei.
În dovedirea celor afirmate contestatorul a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, următoarele înscrisuri: contract de împrumut sub semnătură privată din 02.02.2006 (f.7); contract de împrumut autentificat (f.8); contract de vânzare-cumpărare (f.9); comunicare de la executorul judecătoresc (f.10), acte emise de executorul judecătoresc (f.11-15).
La data de 02.04.2013, pârâtul R. I. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării silite; respingerea ca fiind prescrisă a cererii privind nulitatea contractului de împrumut încheiat la data de 02.02.2006; respingerea ca nefondată a cererii de declarare a simulației cu referire la contractul autentificat sub nr.96/11.01.2012 și a contestației la executare, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, contractul de împrumut, înscris sub semnătură privată încheiat la data de 02.02.2006 nu are caracterul de act secret în raport cu actul autentic încheiat în anul 2012.
Suma de 10.000 ron i-a fost restituită de către împrumutat până la termenul din 02.02.2007, fără a achita vreo dobândă, iar cu prilejul restituirii ei în mai multe tranșe a pretins eliberarea de chitanțe referitoare la încasarea sumelor, pe care le-a redactat într-un singur exemplar și le-a predat.
Intimatul arată că acel contract de împrumut din 02.02.2006 și-a încetat valabilitatea după trecerea unui an, respectiv la data de 02.02.2007, iar valabilitatea lui nu mai poate fi supusă cenzurii instanței de judecată având în vedere că de la data expirării valabilității lui au trecut 6 ani, intervenind prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune.
Precizează intimata că, acțiunea în declararea simulației este o acțiune în constatare, care tinde să stabilească pe de o parte existența unui act real, secret, iar pe de altă parte, inexistența sub aspect juridic a actului public, aparent.
Acțiunea în declararea simulației, precizează intimatul, are caracter imprescriptibil, în schimb acțiunea privind nulitatea contractului de împrumut, înscris sub semnătură privată, încheiat la data de 02.02.2006, acțiune în reducțiune care tinde la restituirea unei prestații ori la schimbarea prevederilor contractului respectiv, este o acțiune în realizare supusă prescripției extinctive în termenul general de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958, ceea ce face ca finalmente și sub acest aspect acțiunea în declararea simulației să se vădească lipsită de interes practic.
În ceea ce privește contractul de împrumut, autentificat sub nr.96/11.01.2013 de BNP D. T. C., intimatul R. I. în conținutul întâmpinării precizează că nu este vorba de un act simulat, ci un act real privind acordarea debitorului S. M. a unui împrumut în valoare de 20.000 ron, astfel că acțiunea sa în declarația simulației și a constatării nulității absolute a acestui contract este nefondată.
Se arată din partea intimatului în continuare că, simulația este o operațiune juridică unitară, care constă în încheierea și existența concomitentă, între aceleași părți contractante, a două contracte, unul aparent sau public, prin care se crează o situație juridică aparentă, contrară realității și altul secret, care dă naștere situației juridice reale dintre părți, anihilând sau modificând afectele produse în aparență în temeiul contractului public, dar care conține în sine acordul implicit ori explicit al părților de a simula.
Existența simulației presupune prezența unor condiții specifice, respectiv existența voinței de a simula exteriorizată în cadrul acordului simulatoriu, existența actului public și existența actului secret, se arată în întâmpinare.
Simulația prin ea însăși nu constituie o cauză de nulitate a vreunuia dintre actele încheiate, singura sancțiune a simulației o constituie inopozabilitatea actului secret împotriva terților care cu bună credință s-au încrezut în actul aparent.
În legătură cu acțiunea în declararea simulației contractului de împrumut autentificat sub nr.96/11.01.2012, arată intimatul că din analiza celor două contracte încheiate de părți rezultă în mod evident că ne aflăm în prezența a două convenții distincte, ambele publice și nici unul secret, care stabilesc drepturi și obligații diferite ale părților, fiecare dintre acestea fiind raporturi juridice de sine stătătoare și fără a exista o legătură între ele.
Astfel, arată intimatul, contractul de împrumut, act sub semnătură privată, încheiat la data de 02.02.2006, a avut ca obiect împrumutarea debitorului S. M. cu suma de_ rol (10.000 ron), pe o durată de 1 an, iar întrucât suma împrumutată a fost restituită în termenul stipulat, efectele juridice ale contractului respectiv, au încetat la data de 02.02.2007.
Contractul de împrumut, autentificat sub nr.96/11.01.2012, are ca obiect împrumutarea debitorului S. M. cu suma de 20.000 ron pe o perioadă de 1 an, respectiv un alt împrumut acordat după trecerea unei perioade de 6 ani de primul, iar întrucât în termenul prevăzut în contract debitorul a restituit doar o parte din suma împrumutată, arată intimatul că a fost nevoit să procedeze la pornirea executării silite pentru recuperarea sumei restante.
În ceea ce privește acțiunea privind constatarea nulității contractului de împrumut autentificat sub nr.96/11.01.2013, intimatul arată că, nu se arată în acțiunea introductivă care sunt dispozițiile legale care ar atrage nulitatea absolută a contractului autentic încheiat la data de 11.01.2012.
În final, precizează intimatul că din împrumutul de 20.000 ron acordat la data de 11.01.2013 împrumutatul S. M. i-a restituit în2 tranșe suma totală de 9.000 ron, sume cu privire la cer i-a solicitat și i-a predat chitanțe confirmative a plăților efectuate, aceste chitanțe fiind redactate într-un singur exemplar care se află la debitor, menite a-i servi ca dovadă a plăților pe care le-a efectuat.
Întrucât până la data scadenței debitorul nu și-a onorat obligația de restituire a întregii sume împrumutate, a fost nevoit să recurgă la pornirea executării silite pentru suma restantă de 11.000 ron.
La întâmpinare, intimatul nu a anexat alte înscrisuri.
Instanța, din oficiu la data de 13.03.2013 a emis adresă către B.E.J. P. I. din G., pentru a se depune în copie certificată pentru conformitate cu originalul Dosarul execuțional E7/2013.
Dosarul execuțional amintit mai sus a fost depusă la dosarul cauzei la data de 29.03.2013 (f.21-34).
În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială, fiind ascultat în calitate de martor numitul P. I., declarația acestuia fiind consemnată și se află la f.77 din dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul de împrumut sub semnătură privată din data de 02.02.2006, intimatul R. I. a acordat contestatorului S. M., un împrumut bănesc în sumă de_ lei vechi (10.000 lei noi), pentru o perioadă de 1 an, cu o dobândă de 14%/lună.
Instanța reține în legătură cu natura juridică a contractului amintit mai sus că, acesta este un contract de împrumut de consumație cu titlu oneros, în care împrumutatul, în schimbul transferului temporar al dreptului de proprietate asupra unei câtimi de bunuri, pe lângă obligația sa principală de a restitui bunul (la scadență) mai datorează și o remunerație numită dobândă.
Instanța reține că, în cazul contractelor de împrumut cu dobândă, astfel cum este și contractul din data de 02.02.2006 încheiat între părți, regimul juridic la data încheierii, era reglementat de O.G. nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești.
Astfel, în cazul în care, în raporturile civile, cuantumul dobânzii a fost stabilit convențional – cum este cazul contractului de împrumut sub semnătură privată încheiat între părți -, legea instituia la vremea respectivă un nivel maximal (în raport cu voința părților).
Potrivit art.5 din O.G. nr.9/2000, în vigoare la data încheierii contractului „În raporturile civile dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an. Dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris. În lipsa acestuia se datorează numai dobânda legală.”
Deci, în această situație, dobânda convențională era limitată la maximum 120% din dobânda de referință a B.N.R.
Instanța reține astfel că, dobânda anuală stipulată în contractul de împrumut a depășit pragul valoric prevăzut în O.G. nr.9/2000, fiind stipulat o dobândă de 14%/lună, care calculat la 12 luni, depășește valoarea dobânzii prevăzute în textul de lege citat mai sus.
În baza art.9 din O.G. nr.9/2000 „În raporturile civile obligația de a plăti o dobândă mai mare decât cea stabilită în condițiile prezentei ordonanțe este nulă de drept.”, regimul juridic al nulității prevăzut în textul de lege citat mai sus este acea a nulității absolute.
Instanța, față de formularea din textul de lege de mai sus „…este nulă de drept…” reține că, în ipoteza nulității absolute acțiunea este imprescriptibilă extinctiv.
Pe cale de consecință, instanța reținând caracterul civil al contractului de împrumut încheiat între contestatorul S. M. și intimatul R. I. la data de 02.02.2006, în baza celor de mai sus, văzând prevederile O.G. nr.9/2000, în vigoare la data încheierii actului, urmează să constată nulitatea absolută parțială a Contractului de împrumut sub semnătură privată, încheiat între reclamant și pârât la data de 02 februarie 2006, în ceea ce privește clauza contractuală privind obligarea reclamantului la plata unei dobânzi de 14%/lună în favoarea pârâtului la suma împrumutată de_ lei vechi (10.000 lei noi).
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea caracterului simulat și a nulității absolute a contractului de împrumut autentificat sub nr.96/11.01.2012 de B.N.P. D. T. C. din G., încheiat între reclamant și pârât, instanța reține următoarele:
În general, problema efectelor simulației se va soluționa diferit, după cum avem în vedere raporturile dintre părțile care au încheiat contractele sau raporturile dintre părțile contractante și terți.
Art.1175 C.civ. vechi prevede „Actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane”.
Astfel instanța reține că efectul principal al simulației este inopozabilitatea, potrivit legislației în vigoare simulația, în sine, nu este sancționată cu nulitatea.
Instanța va reține în continuare că, Contractul de împrumut autentificat sub nr.96/11.01.2012 încheiat între contestatorul S. M. și intimatul R. I., s-a încheiat după aproape 6 ani de la încheierea contractului de împrumut sub semnătură privată iar, obiectul înscrisului autentic este de 20.000 lei, pentru nerestituirea împrumutului la scadență debitorul fiind obligat să achite penalizare de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere, iar după o lună se poate trece la executarea silită.
Un raport juridic obligațional încheiat între părți, nu poate fi calificat ca fiind unul simulat numai pentru simplul fapt că, anterior, între același părți s-a încheiat un alt act juridic de aceeași natură.
Chiar dacă între contestatorul S. M. și intimatul R. I., la data de 02.02.2006 s-a încheiat contractul de împrumut sub semnătură privată, contractul de împrumut autentificat sub nr.96/11.01.2012 de B.N.P. D. T. C. din G. nu poate avea un caracter ocult, secret ca și contraînscris de natură să conducă la constatarea caracterului simulat.
În speță fiind vorba de două raporturi juridice distincte de împrumut de consumație, unul născut în anul 2006 și altul născut anul 2012, instanța va respinge capătul de cerere privind constatarea caracterului simulat și a nulității absolute a contractului de împrumut autentificat sub nr.96/11.01.2012 de B.N.P. D. T. C. din G., încheiat între reclamant și pârât.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea tuturor formelor de executare silită îndeplinite în dosarul execuțional nr.E7/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc P. I. din G., instanța va respinge și acest capăt de cerere, pentru următoarele considerente:
În dosarul execuțional E7/2013, executarea silită împotriva contestatorului S. M. s-a pornit în baza titlului executoriu Contract de împrumut autentificat sub nr.96/11.01.2012 de B.N.P. D. T. C. din G., astfel cum reiese din copia dosarului execuțional atașat (f.21-34).
Potrivit art. 101 teza I din Legea nr.36/1995 „Înscrisul autentificat de notarul public care constată o creanță certă și lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilității acesteia.”
Fiind exigibilă creanța constatată prin contractul de împrumut nr.96/11.01.2012 autentificat de B.N.P. D. T. C. din G., B.E.J. P. I. din G., în mod temeinic și legal a încheiat înscrisurile din dos. execuțional amintit mai sus, respectiv, Procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 20.02.2013; Somația și Adresele de înființare a popririi și a solicitat instanței încuviințarea executării silite.
Pe cale de consecință, instanța reținând caracterul temeinic al executării silite, va respinge capătul de cerere privind anularea tuturor formelor de executare silită îndeplinite în dosarul execuțional nr.E7/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc P. I. din G..
În baza art.276 C.pr.civ., instanța va dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea, având ca obiect contestație la executare, introdusă de reclamantul S. M., domiciliat în G., ., Jud. Harghita, în contradictoriu cu pârâtul R. I., domiciliat în G., ., Jud. Harghita și, pe cale de consecință:
Constată nulitatea absolută parțială a Contractului de împrumut sub semnătură privată, încheiat între reclamant și pârât la data de 02 februarie 2006, în ceea ce privește clauza contractuală privind obligarea reclamantului la plata unei dobânzi de 14%/lună în favoarea pârâtului la suma împrumutată de_ lei vechi (10.000 lei noi).
Respinge capătul de cerere privind constatarea caracterului simulat și a nulității absolute a contractului de împrumut autentificat sub nr.96/11.01.2012 de B.N.P. D. T. C. din G., încheiat între reclamant și pârât.
Respinge capătul de cerere privind anularea tuturor formelor de executare silită îndeplinite în dosarul execuțional nr.E7/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc P. I. din G..
În baza art.276 C.pr.civ., dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 22.10.2013.
Președinte, I. P. | ||
Grefier, G. N. |
G.N. 24 Octombrie 2013
Red. I.P./20.11.2013
Tehnored. G.N./20.11.2013
4 ex.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 637/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 171/2013.... → |
|---|
