Plângere contravenţională. Sentința nr. 957/2013. Judecătoria GHEORGHENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 957/2013 pronunțată de Judecătoria GHEORGHENI la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 1351/234/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
-
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 957/2013
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R. P.
Grefier R.-A. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul M. G. și pe intimata S.C. C. P. S.R.L., având ca obiect „plângere contravențională”, în care pentru astăzi s-a fixat termen în vederea pronunțării.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 03 octombrie 2013, iar mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea din acea zi, parte integrantă a prezentei hotărâri.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, la data de 07.08.2013, petentul M. G., în contradictoriu cu intimata S.C. C. P. S.R.L., a solicitat anularea procesului verbal . nr. 830, să dispună restituirea sumei de 62 lei pe care a achitat-o pentru deblocarea roții autovehiculului, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că la data de 23.07.2013, în jurul orelor 12:30 a oprit în fața magazinului alimentar din . parcarea/oprirea/staționarea autovehiculelor sunt interzise. Precizează petentul că autoturismul nu era parcat într-o zonă de parcare cu plată amenajată de autoritățile locale ale Municipiului G..
Ieșind din magazin, s-a întâlnit cu un fost elev și între timp a observat că mașina sa a fost blocată. A contactat telefonic firma S.C. C. P. SRL, al cărei angajat a ajuns la fața locului în scurt timp și i-a comunicat că are obligația de a plăti o taxă în valoare de 62 lei, în caz contrar mașina sa nu va fi deblocată.
Petentul arată că a solicitat explicații cu privire la temeiul legal referitor la taxa de deblocare, însă nu a primit vreo explicație, indicându-i-se doar că nu va fi deblocată mașina în cazul în care nu va achita această sumă.
Consideră petentul că procesul verbal contravine dispozițiilor art. 19 din Ordonanța nr. 2/2011, care prevede că procesul verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz, procesul verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au conduse la încheierea procesului verbal în acest mod.
Arată petentul că agentul constatator Magyar Z. a făcut mențiunea că petentul a refuzat semnarea actului, deși aceasta nu este adevărată, el neprimind nicio informație referitoare la încheierea procesului verbal și nu a fost informat cu privire la dreptul de a formula obiecțiuni, astfel cum este prevăzut de art. 16 alin. 7 al O.G. 2/2001.
Conform art. 16 alin. 7 al O.G. 2/2001, „În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal”.
Susține petentul că îndepărtarea dispozitivului de blocare a roților s-a efectuat doar prin simpla înmânare a procesului verbal și prin șantajarea sa la plata sumei.
Solicită petentul instanței să constate că nici una din prevederile legale mai sus menționate nu se regăsesc în procesul verbal atacat. Prevederile legale nu au fost respectate nici în privința obiecțiunilor ce puteau fi exprimate. Legiuitorul impune agenților constatatori obligativitatea înștiințării persoanei în cauză despre faptul că are dreptul de a formula obiecțiuni, iar în nici un caz agenții constatatori nu au dreptul de a menționa, pur și simplu, că persoana refuză să semneze.
Mai arată petentul că procesul verbal este întocmit cu încălcarea gravă a legilor țării, printr-un abuz care nu ar trebui să rămână nesancționat.
Susține petentul că pe teritoriul țării sunt în vigoare și aplicabile dispozițiile OUG 195/2002. În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 3 al OUG 195/2002, controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către polițiștii rutieri din cadrul Poliției Române. Astfel fiind, consideră petentul că măsurile întreprinse împotriva sa au fost abuzive, fiind executate de către o persoană juridică de drept privat necompetentă, în locul organelor de stat abilitate.
În conformitate cu prevederile art. 95 alin. 1 al OUG 195/2002, încălcarea respectării normelor privind circulația pe drumurile publice este sancționată cu avertisment ori cu amendă ca sancțiune principală și cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare. Conform art. 96 din același act normativ, imobilizarea vehiculului este prevăzută ca sancțiune complementară.
Astfel, conform celor arătate, o sancțiune complementară nu poate fi aplicată fără aplicarea unei sancțiuni principale de către organul competent, Inspectoratul General al Poliției Române. D. urmare, consideră petentul că măsura imobilizării a fost dispusă în mod abuziv și ilegal, de către o persoană juridică de drept privat, necompetentă, neavând calitatea de organ constatator al contravențiilor de circulație.
Menționează petentul că nu i s-a aplcat nicio sancțiune principală de către organul competent, Inspectoratul General al Poliției Române, ci de către un așa numit agent constatator, cu lipsa de expertiență, cu o pregătire profesională insuficientă.
Invocă petentul și prevederile art. 96 alin. 8 al OUG 195/2002, conform căruia „Imobilizarea unui vehicul se dispune de catre politistul rutier”, coroborat cu prevederile art. 216 alin. 4 conform căruia imobilizarea este interzisă une oprirea este interzisă, și cu prevederile art. 218 al aceluiași act normativ, care statuează că revocarea acestuia se dispune tot de către polițistul rutier care a dispus-o.
Opinează petentul că nu ar fi putut împuternici Consiliul local al mun. G. pe nimeni cu exercitarea unor atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice.
A mai solicitat petentul citarea Inspectoratului de Poliție al Județului Harghita în vederea precizării eventualului act și temei juridic în baza căruia au fost delegate atribuțiile de serviciu ale Poliției Rutiere către o persoană juridică de drept privat, iar în caz că nu s-a realizat această delegare, sesizarea acestuia cu faptul că intimata își majorează veniturile depășind sfera sa de activitate.
Un alt aspect menționat de către petent, se referă la faptul că textele de lege nu reglementează vreo sumă de bani, cu TVA sau fără TVA, care se achită de posesorul autovehiculului imobilizat, la deblocare.
În momentul deblocării roților a primit doar un soi de de bon fiscal, care cuprinde și TVA, însă potrivit OG 2/2001 și OUG 195/2002, amenzile sunt în cuantum fix și nu suportă TVA.
În ceea ce privește calitatea angajaților intimatei, arată petentul că aceștia nu au calitatea legală de agenți constatatori și nici nu au pregătirea necesară pentru constatarea săvârșirii vreunei contravenții. Accentuează petentul că nici o persoană nu se poate subroga atribuțiilor agenților constatatori ai poliției rutiere sau altor persoane abilitate de lege.
Pentru aceste considerente, solicită petentul admiterea cererii și anularea procesului verbal . nr. 830 din 23.07.2013.
În drept, au fost invocate prevederile Codului de procedură civilă, OG 2/2001, OUG 195/2002.
Anexat plângerii au fost depuse procesul verbal . nr. 830, copia C.I. a petentului, chitanța privind achitarea tarifului de deblocare al autoturismului și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei.
În conformitate cu art. 200 Cod procedură civilă, instanța a procedat la verificarea cererii și a regularității acesteia, constatând că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 194-197 Cod procedură civilă, drept urmare, a dispus comunicarea cererii și a înscrisurilor atașate acesteia către intimată, punându-i-se în vedere că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la primirea comunicării.
Prin întâmpinarea depusă la 23 august 2013, intimata a solicitat verificarea achitării taxei judiciare de timbru, iar în caz de netimbrare anularea acesteia, precum și în subsidiar, respingerea plângerii contravenționale formulate de petent cu toate capetele ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării a arătat că la data de 23.07.2013 petentul a parcat autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . mun. G. într-un loc unde staționarea este interzisă, atât prin indicator rutier, cât și prin marcaje rutiere vopsite pe asfalt. Fapta constituie contravenție potrivit art. 5 din Regulamentul aprobat prin HCL 68/2011 și este sancționată conform art. 12 al aceluiași Regulament. În urma constatării faptei, a fost blocată roata mașinii, agentul constatator întocmind o notă de constatare, în urma solicitării petentului. La fața locului, agentul Magyar Z., împuternicit prin dispoziția primarului mun. G. nr. 467/2011, a întocmit procesul verbal atacat pentru fapta săvârșită și a aplicat sancțiunea de avertisment. După plata cheltuielilor de deblocare prevăzute de art. 11 lit. a al Regulamentului, a fost deblocat autovehiculul.
Consideră intimate că procesul verbal este legal și temeinic, cu respectarea prevederilor legale, iar criticile petentului nu pot fi primite pe următoarele considerente:
Temeinicia procesului verbal este recunoscută de petent pe de o parte, iar pe de altă parte, din pozele efectuate la fața locului rezultă clar că mașina petentului a staționat neregulamentar.
Procesul verbal conține toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator. Celelalte mențiuni sunt prevăzute de lege sub sancțiunea nulității relative, iar în consecință, o eventuală sancțiune a lipsei uneia dintre aceste mențiuni este legat de dovada unei vătămări concrete, care nu pot fi înlăturate altfel. Lipsa martorului este irelevantă, deoarece temeinicia procesului verbal este recunoscută de către petent.
Cu privire la informarea contravenientului despre dreptul de a formula obiecțiuni, arată intimata că agentul său a respectat prevederile art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, având în vedere mențiunea din teza a 6-a din procesul verbal. Arată intimata că Decizia 22/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată ca urmare a recursului în interesul legii declarat de procurorul general, statuează că „nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum sunt acestea înscrise în art. 16 alin. 7 al OG 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției”. Ca atare, susține intimata că trebui dovedită vătămarea petentului.
Procesul verbal atacat, arată intimata, a fost încheiat în baza Hotărârii CL al mun. G. nr. 68/2011, raportat la HG 147/1992. Hotărârea CL 68/2011 a fost adoptată în mod legal de către Consiliul local al mun. G., cu respectarea art. 2 alin. 2 al OG 2/2001. Acest text prevede că „prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții”. Conform art. 2 din HG 147/1992, „constatarea staționării neregulamentare a autovehiculelor sau remorcilor se efectuează de ofițerii sau subofițerii de poliție, de primari, precum și de împuterniciții consiliului local pe raza căruia s-a petrecut fapta contravențională, care aplică și sancțiunea”. Potrivit art. 15 alin. 2 din OG 2/2001, pot fi agenți constatatori și ca atare au competența de a constata și de a sancționa fapta contravențională împuterniciții primarului. Magyar Z., persoana care a întocmit procesul verbal a fost împuternicit de către primarul mun. G. prin Dispoziția nr. 467/2011, fiind inclus la pct. 2 din art. 1 al dispoziției, drept urmare a avut dreptul de a încheia procesul verbal.
Mai arată intimata că prin procesul verbal a fost aplicată sancțiunea administrativă cea mai ușoară, respectiv avertisment și măsura administrativă a blocării unei roți a mașinii. Suma de 62 de lei reprezintă cheltuiala cu operațiunea de blocare/deblocare, care este datorat direct operatorului, și nu este amendă. Temeiul legal al tarifului de deblocare este art. 5 din HG 147/1992, coroborat cu prevederile Hotărârilor CL și se achită anticipat.
Pentru aceste motive, solicită intimata respingerea plângerii petentului.
În drept, au fost invocate prevederile HG 147/1992, Regulamentul aprobat prin HCL al mun. G. nr. 68/2011 și Regulamentul aprobat prin HCL al mun. G. nr. 69/2011, Decizia ÎCCJ nr. 22/2007, art. 34, 31 și 36 din OG 2/2001.
În probațiune au fost anexate fotografiile efectuate la fața locului de către agentul constatator și dispoziția primarului mun. G. nr. 467/2011.
În temeiul art. 201 al. 2 Cod de procedură civilă, instanța a comunicat petentului întâmpinarea formulată de intimată, cu mențiunea că în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, are obligația de a depune răspuns la întâmpinare.
Petentul a depus răspuns la întâmpinare, la data de 04 septembrie, în care solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată. Arată petentul că nu a recunoscut fapta, ci a descris că nu era parcat într-o zonă de parcare cu plată amenajată de autoritățile locale ale mun. G..
Mai susține petentul că intimata încearcă să inducă ideea că a recunoscut săvârșirea faptei, precum și să se sustragă faptului că poate acționa doar în limitele serviciilor, respectiv în zonele concesionate, potrivit anexei 1 și 2 care fac parte din HCL nr. 70/2011 privind aprobarea caietului de sarcini pentru concesionarea prin licitație publică a activității de exploatare a parcărilor cu plată și activității de blocare, ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor staționate neregulamentar în parcările cu plată.
Arată petentul că în anexa 1 nr. crt. 1, în . amenajate 24 de locuri de parcare care fac obiectul concesiunii, însă așa cum rezultă și din pozele depuse intimată, reiese că nu era oprit într-o zonă care este reglementată de OUG 195/2002.
Din analiza pozei atașate se vede că mașina petentului se află oprită în zona unei treceri de pietoni, reieșind că nu se află într-o zonă reglementată de HCL 68/2011, 69/2011 sau 70/2011 ale municipiului G., ci într-o zonă supusă reglementării art. 142 lit. 3 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, conformă căreia „se interzice oprirea voluntară a vehiculelor pe trecerile pentru pietoni ori la mai puțin de 25 m înainte și după acestea”.
Mai arată petentul că procesul verbal contestat este nelegal raportat la prevederile art. 3 din HG 147/1992, care prevede că „blocarea, ridicarea, transportul, depozitarea autovehiculelor se efectuează de unitățile autorizate prin dispoziția primarului”. Or, în speța de față, petentul nu a primit vreo informare cu privire la existența dispoziției de blocare a mașinii, ci un proces verbal netemeinic și nelegal.
În ceea ce privește vătămarea sa, petentul arată că în textul procesului verbal atacat, la rubrica „alte mențiuni” se arată că „agentul constatator și asistentul său a fost atacat de către dl. M. G.”. Printr-o eventuală rămânere valabilă a procesului verbal, aceste aspecte ar rămâne valabile, însă nu sunt confirmate de un martor, așa cum este prevăzut de art. 19 din O.G. 2/2001.
Mai solicită petentul ca instanța să observe că intimata recunoaște nerespectarea prevederilor art. 19 al OG 2/2001 și nu răspunde la excepție, care atrage după sine anularea absolută a procesului verbal. Totodată, solicită petentul ca instanța să aibă în vedere că intimata nu înțelege să se folosească de probele admise de lege.
Pentru aceste motive, solicită petentul admiterea plângerii și anularea procesului verbal . nr. 830.
Anexat răspunsului la întâmpinare, a fost depusă anexa nr. 1 la HCL 70/2011.
Instanța, conform prevederilor art. 201 alin. 3 Cod procedură civilă a fixat primul termen de judecată, la data de 03 octombrie 2013, cu citarea părților.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Petentul a formulat plângerea contravențională în termen legal, conform prevederilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, . nr. 830 încheiat la data de 23.07.2013, instanța reține următoarele:
În cuprinsul procesului verbal de contravenție . nr. 830 încheiat la data de 23.07.2013 se reține că petentul a fost sancționat contravențional cu avertisment pentru că la data de 23 iulie 2013, orele 13.30, a parcat neregulamentar autoturismul cu numărul de înmatriculare_, în .-un loc unde parcarea este interzisă, faptă prevăzută de art. 3, 4 și 5 din Regulamentul aprobat prin H.C.L. G. nr. 68/2011 și sancționată de art. 12 din Regulamentul aprobat prin H.C.L. G. nr. 68/2011 și a fost dispusă sancțiunea complementară a blocării unei roți a autovehiculului, în temeiul art. 13 din Regulamentul aprobat prin H.C.L. G. nr. 69/2011.
Tot în cuprinsul procesului verbal de contravenție se menționează obligația contravenientului de a achita suma de 62 de lei, cu titlu de tarif de deblocare.
Instanța constată că sancțiunile complementare, în domeniul circulației rutier, sunt reglementate prin art. 96 din O.U.G. nr. 195/2002, care prevede, în alin. 1 „sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, iar în al. 2, lit. d al aceluiași articol se prevede că imobilizarea vehiculului este o sancțiune complementară”.
Aceste dispziții sunt completate de prevederile art. 216 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2005 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, potrivit cărora: „imobilizarea unui vehicul se dispune și se efectuează de către poliția rutieră, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege”……iar la al. 4 prevede că: „imobilizarea unui vehicul este interzisă în toate locurile unde oprirea sau staționarea este interzisă”.
Sancțiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege, astfel că este pe deplin justificată prevederea potrivit căreia, dacă un autoturism staționează într-un loc în care este interzisă staționarea, nici imobilizarea acestuia nu este permisă, tocmai pentru a nu prelungi în timp o stare de pericol.
Atât hotărârea de guvern cât și hotărârea de consiliu local reprezintă „izvoare de drept civil” însă potrivit princiliului subordonării actelor legislative, reglamentat prin art. 81 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale și ale consiliilor județene, precum și cele cuprinse în ordinele prefecților sau în dispozițiile primarilor nu pot contraveni Constituției României și reglementărilor din actele normative de nivel superior”.
Prin urmare, deși intimata se prevalează de un regulament aprobat printr-o hotărâre de consiliu local, în speță de Regulamentul aprobat prin H.C.L. G. nr. 69/2011, totuși instanța apreciază că prevederile acestuia nu pot să contravină prevederilor exprese, cuprinse în H.G. nr. 1391/2006, care interzic în mod expres imobilizarea unui autoturism în toate locurile unde oprirea sau staționarea este interzisă.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sancțiunea complementară a blocării roților a fost aplicată în mod nelegal, în condițiile în care chiar intimata a recunoscut, prin întâmpinarea formulată, că petentul a parcat autoturismul cu numărul de înmatriculare_ într-un loc în care staționarea este interzisă, prin urmare se impune admiterea plângerii și anularea în parte a procesului verbal de contravenție în ceea ce privește sancțiunea complementară.
În ceea ce privește sancțiunea principală a avertismentului, instanța constată că aceasta a fost dispusă prin aplicarea corectă a prevederilor legale, motiv pentru care va menține dispozițiile procesului verbal de contravenție referitoare la aceasta.
În ceea ce privește cererea de restituire a sumei de 62 de lei, instanța va admite cererea și va dispune restituirea către petent a sumei de 62 lei încasată cu titlu de taxă deblocare, fiind o taxă percepută ca urmare a aplicării în mod nelegal a unei sancțiuni complementare.
Totodată, ținând cont de faptul că petentul a fost privat de folosirea sumei de 62 de lei începând cu data de 23.07.2013, va obliga intimata să achite petentului dobânda legală calculată raportat la valoarea nerestituită din suma de 62 de lei încasată cu titlu de taxă deblocare, începând cu data de 23.07.2013 și până la momentul restituirii integrale a acestei sume.
Va obliga intimata la plata către petent a sumei de 20 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul M. G., domiciliat în municipiul G., bulevardul Lacu R., nr. 24, jud. Harghita, în contradictoriu cu intimata S.C. C. P. S.R.L., cu sediul în municipiul Miercurea C., ., Jud. Harghita.
Anulează sancțiunea complementară a blocării roții autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ aplicată de un agent constatator al intimatei la data de 23.07.2013 prin procesul verbal de contravenție . nr. 830.
Obligă intimata:
-să restituie petentului suma de 62 lei încasată cu titlu de taxă deblocare
-să achite petentului dobânda legală calculată raportat la valoarea nerestituită din suma de 62 lei încasată cu titlu de taxă deblocare începând cu data de 23.07.2013 și până la momentul restituirii integrale a acestei sume
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție . nr. 830 întocmit de un agent constatator al intimatei la data de 23.07.2013.
Obligă intimata la plata către petent a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 octombrie 2013.
Președinte, V. R. P. | ||
Grefier, R.-A. H. |
R.H. 10 Octombrie 2013
Red. V.R.P./06 noiembrie 2013
Tehnored. R.H./06 noiembrie 2013
4 ex./2
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 562/2013.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 597/2013.... → |
|---|
