Contestaţie la executare. Sentința nr. 661/2013. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 661/2013 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 393/235/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 661/2013
Ședința publică de la 29 Mai 2013
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: C. S.
GREFIER: M. G. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de contestatoarea H. M. V., în contradictoriu cu intimatul B. I., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15.05.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise și având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru datele de 22.05.2013 și 29.05.2013.
INSTANȚA
Deliberând, reține că prin contestația la executare formulată de contestatoarea H. M. împotriva intimatului B. I., se solicită instanței să se dispună anularea formelor de executare pentru suma de 2.860,60 lei, să se dispună stabilirea în favoarea contestatoarei a obligației de a achita cota de 1/3 parte din suma totală, stabilită prin decizia civilă nr. 649/R/2011; să se dispună diminuarea onorariului executorului față de contestatoare, potrivit obligației stabilite de instanța de recurs, să se dispună suspendarea executării silite, prin ridicarea popririlor instituie asupra conturilor contestatoarei; să se constate încetată executarea, prin achitarea debitului; să se dispună întoarcerea executării silite pentru sumele reținute fără temei și obligarea intimautlui la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că a fost admis recursul formulat de B. I. împotriva contestatoarei și a intimatelor Comisia locală Cornești și Comisia județeană Cluj, contestatoarea achitând suma de 50 lei prin chitanța nr. 168/2013, urmând a achita și diferența până la concurența sumei de 1120,20 lei, cât reprezint cota de 1/3 din totalul sumei. În cadrul formelor de executare, executorul judecătoresc a pus poprire pe toate conturile deținute de contestatoare, aceasta fiind în imposibilitate de a-și încasa salariul, iar de la data instituirii popririi și până în prezent a fost încasată întreaga sumă, fiind astfel nevoietă să solicite întoarcerea executării.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației ca nefondată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată s-a făcut în solidar cu ceilalți pârâți, ceea ce le dă dreptul de a recupera întreaga sumă de la oricare dintre aceștia.
Prin încheierea civilă din data de 06.02.2013, instanța a respins cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, pe motiv că nu sunt întrunite condițiile necesare acestei suspendări. Această soluție dată prin încheierea menționată, a fost menținută ca irevocabilă prin decizia civilă nr. 435/2013 a Tribunalului Cluj.
Analizând probele dosarului, instanța reține următoarele:
Între părți s-au derulat mai multe litigii legate de anumite terenuri, printre care și cel din 2010-2011, care a fost soluționat prin hotărârea civilă nr. 629/2011 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul civil nr._, în sensul respingerii acțiunii formulate de intimatul B. I. împotriva contestatoarei și a altor pârâți.
Prin decizia civilă irevocabilă nr. 649/R/2011 a Tribunalului Cluj, a fost modificată hotărârea civilă mai sus menționată, în sensul admiterii acțiunii intimatului B. I. împotriva contestatoarei H. M. și a pârâților C. N., Comisia locală Cornești și Comisia Județeană Cluj, constatând nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/2008 și dispunând modificarea acestuia în sensul înscrierii în acesta a suprafeței de 3706 mp.
De asemenea, contestatoarea și ceilalți pârâți au fost obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatului B. I. în sumă totală de 2000 lei.
Ca urmare a neexecutării de bună voie a cheltuielilor de judecată de către debitori, intimatul B. I. s-a adresat executorului judecătoresc M. V. M., în vederea recuperării pe calea executării silite a cheltuielilor de judecată.
Cererea a fost înregistrată la executorul judecătoresc sub nr. 209/2012, care a trecut la întocmirea actelor de executare silită în baza titlului executoriu anexat.
Debitul urmărit era în total de 3360,60 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și de executare. (f. 15-16).
Cheltuielile de executare au fost stabilite de executorul judecătoresc prin procesul verbal de stabilire a acestor cheltuieli la data de 13.02.2012. (f. 14).
În data de 13.08.2012, executorul judecătoresc a trecut la somarea contestatoarei H. M. în vederea achitării debitului datorat în sumă totală de 3360,60 lei către intimatul B. I. și apoi la emiterea adreselor de poprire a veniturilor contestatoarei.
Prin prezenta cerere, contestatoarea a invocat faptul că ea are obligația de a achita doar 1/3 parte din debitul datorat întrucât sunt trei debitori și că ar fi achitat deja suma de 500 lei, urmând a mai achita diferența până la concurența cotei ce-i revine; de asemenea contestatoarea a criticat și onorariul stabilit de executorul judecătoresc care ar fi mare și se impune a fi diminuat, prin urmare a solicitat să se stabilească ca ea să achite doar 1/3 parte din cheltuielile de judecată + executare, să se diminueze onorariul execuțional care este prea mare, să se constate încetată executarea silită + întoarcerea executării silite.
Susținerile contestatoarei sunt total eronate și nelegale, întrucât prin titlul executoriu decizia civilă nr. 649/R/2011 a Tribunalului Cluj s-a stabilit obligația debitorilor de a plăti cheltuielile de judecată, atât de la fond cât și din recurs în favoarea creditorului în solidar și nu divizibil.
Potrivit art. 1039-1956 cod civil vechi aplicabil în cauză, obligația afectată de modalitatea solidarității pasive dă dreptul creditorului să pretindă plata întregii datorii de la oricare dintre debitorii solidari, iar la nevoie, să urmărească pe oricare, la alegerea sa.
Prin urmare, creditorul în cazul pluralității pasive, adică atunci când sunt mai mulți debitori, poate să urmărească pe oricare dintre ei pentru întreaga datorie, după care debitorul, care a plătit tot debitul, se poate întoarce împotriva celorlalți, prin acțiune în regres, pentru a-și recupera de la ceilalți partea lor de contribuție din datorie.
Astfel, în mod corect executorul judecătoresc, la cererea intimatului creditor, s-a îndreptat împotriva unui singur creditor pentru recuperarea în întregime a datoriei.
Rațiunea unei astfel de solidarități decurge din faptul că ea are funcția unei adevărate garanții a realizării creanței, de către creditor care are un drept de gaj general asupra două sau mai multe patrimonii în funcție de numărul debitorilor solidari.
Solidaritatea pasivă este o excepție de la regula diviziunii datoriei, ea nu se prezumă ci este prevăzută de lege.
De altfel, instanța în titlul executoriu mai sus arătat, a precizat clar „obligă pârâții în solidar...” iar fondul titlului executoriu a cărui executare se cere nu poate fi analizat și combătut pe calea contestației la executare.
În consecință, în cauză nu poate fi vorba de o divizibilitate a datoriei debitorilor, ci suntem în prezența unei obligații solidare a debitorilor prin care în mod corect executorul judecătoresc la cererea creditorului B. I. a început urmărirea contestatoarei H. M. pentru întreaga datorie, și nu pentru o cotă parte, pentru că mai apoi, aceasta poate, pe calea acțiunii în regres să-și recupereze de la ceilalți debitori partea lor de contribuție din datorie.
Privitor la critica adusă de contestatoare față de onorariul executorului judecătoresc, instanța verificând cuantumul onorariului stabilit de executorul judecătoresc în raport de dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. A din Legea nr. 188/2000, cu modificările ulterioare și a OMJ 2550/C/2006 și debitul urmărit, 3360,60 lei, în sumă de 450 lei cu TVA inclus, constată că acest cuantum se încadrează în procentul de 10% prevăzut de actul normativ menționat, fiind legal stabilit, astfel că critica adusă nu se justifică.
Raportat la aceste considerente, instanța în temeiul art. 399, 400 Cod procedură civilă vechi, raportat la art. 1039-1356 Cod civil vechi, instanța găsind neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea H. M. împotriva intimatului B. I., o va respinge, cu toate punctele ei formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată și precizată de contestatoarea H. M. V. - .. 58, J. CLUJ împotriva intimatului B. I. - .. 35, J. CLUJ.
În temeiul art.274 cod procedură civilă obligă contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatului în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. StănilăMatedan G. M.
Red. CS/18.06.2013
Dact. MGM/27.06.2013
Tipărit/MGM/02.07.2013/4 ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 259/2013. Judecătoria GHERLA → |
|---|
