Revendicare imobiliară. Sentința nr. 259/2013. Judecătoria GHERLA

Sentința nr. 259/2013 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 1613/235/2010

ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188

JUDECĂTORIA G.

JUDEȚUL CLUJ

DOSAR NR. _

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 259/2013

Ședința publică de la 26 februarie 2013

Instanța formată din:

PREȘEDINTE: G. M. I.

GREFIER: B. I. L.

Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de către reclamantul F. O.-A., în contradictoriu cu pârâții Mesaros D., A. E. și Ambrușan E., prin mandatar A. T.-I., având ca obiect revendicare imobiliară.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în data de 19.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 26.02.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:

P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, completată la data de 19.02.2013, reclamantul F. O.-A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ambrușan M. și Ambrușan R. obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren de 400 mp situată în Mintiu-Gherlii, care este parte din tarlaua nr. 96, . suprafața totală de 5100 mp din titlul de proprietate nr. 7640/07.12.2007.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că numiților F. V., C. V. și B. S. le-a fost reconstituit dreptul de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 5100 mp, înscris în titlul de proprietate nr. 7640/07.12.2007, tarlaua nr. 96, .>

Pârâții au cumpărat un teren învecinat cu cel în discuție, însă anterior tranzacției vânzătorii au mutat gardul cu aproximativ 2 m, intrând în terenul reclamantului. La rândul lor, pârâții nu au înțeles să mute gardul.

Comisia locală de fond funciar a constat că aproape 400 mp din terenul reclamantului sunt împrejmuiți de către pârâți.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 480, C. civ.

În probațiune, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și cu expertiza tehnică de specialitate.

Cererea a fost legal timbrată cu 91 lei taxă de timbru și 1,5 lei timbru judiciar.

Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

De asemenea au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 1500 lei, reprezentând contravaloarea a 6 panouri de plasă și a 10 stâlpi de beton deteriorați de reclamant, cu ocazia distrugerii repetate a gardului despărțitor dintre cele două proprietăți.

În drept, pârâții invocat dispozițiile art. 119, 120 C. proc. civ. art. 494, 997, C. civ.

În probațiune, pârâții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu 186 lei taxă de timbru și 3 lei timbru judiciar.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de părți precum și proba cu expertiza tehnică judiciară.

Analizând probele administrate și dispozițiile legale în vigoare, instanța reține următoarele:

Numiților F. V., C. V. și B. S. le-a fost reconstituit dreptul de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 5100 mp, înscris în titlul de proprietate nr. 7640/07.12.2007, tarlaua nr. 96, .>

Pârâta Ambrușan R. și defunctul Ambrușan M. erau la data sesizării instanței proprietarii terenului în suprafață de 5400 mp (măsurată 5350 mp) înscrisă în CF nr._ Mintiu-Gherlii, nr. cad._. În urma decesului pârâtului Ambrușan M. (f. 275), au fost introduse în cauză, în calitate de succesoare în drepturi ale acestuia, pârâtele Mesaros D. și Mesaros D. (f. 281-286).

Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de d-nul expert B. I. rezultă că cele două imobile sunt învecinate pe latura vestică, respectiv estică. Din același raport de expertiză tehnică judiciară rezultă că pârâții folosesc o suprafață de 5374 mp, iar reclamantul o suprafață de 4878 mp. Instanța a adoptat această din urmă variantă a raportului de expertiză (varianta în care poteca de pe latura estică a parcelei reclamantului este inclusă în suprafața de teren a acestuia) având în vedere că poteca nu figurează ca și vecinătate a imobilului nici în titlul de proprietate emis și nici în alt plan parcelar. În consecință, nu există nici un temei pentru ca poteca să fie considerată limita estică a parcelei reclamantului, urmând ca suprafața acesteia să fie inclusă în terenul reclamantului și a celorlalți doi coproprietari.

Concluzia raportului de expertiză este aceea că terenul pârâților se suprapune peste cel al reclamantului ai a celorlalți doi coproprietari, cu o suprafață de 222 mp. Varianta suprapunerii cu o suprafață de 443 mp nu a fost avută în vedere, atât timp cât s-a reținut că suprafața potecii este inclusă în suprafața imobilului reclamantului.

Concluzia finală a raportului de expertiză nu poate fi avută în vedere de instanța de judecată întrucât nu este argumentată, reprezentând o afirmație fără nici un suport probator. Din același raport de expertiză rezultă că pârâții folosesc o suprafață de teren chiar mai mică decât cea cumpărată de la numita M. L. (5374 mp față de 5400 mp). Faptul că în cartea funciară se arată că suprafața măsurată este de 5350 mp, nu înseamnă că întinderea dreptului lor de proprietate a fost limitat, ci doar că aceștia au acceptat o stare de fapt puțin diferită de cea ce drept. Oricum și dacă s-ar reține că pârâții sunt îndreptăți doar la 5350 mp, plusul de suprafață este cu mult sub 2%, deci în limita prevăzută de art. 25, alin. 2 din ordinul 634/2006 emis de Directorul general al ANCPI.

Împrejurarea că la înscrierea în cartea funciară a imobilului nu s-a folosit și planul parcelar nu le este imputabilă pârâților, și nu poate fi considerat un temei al restrângerii dreptului acestora întrucât nu s-a dovedit că acest plan a fost folosit pentru terenul reclamantului.

În cele din urmă, instanța reține că folosirea planului de punere în posesie (f. 231) era puțin relevantă, având în vedere scara redusă a acestuia, care îl face inexact pentru măsurătorile de precizie. Planul de punere în posesie nu conține nici o coordonată exactă care să permită identificarea precisă a terenurilor. O dovadă în plus a acestui caracter este aceea că până și domnul expert B. a fost pus serios în dificultate de acest plan parcelar, marja de eroare a concluziilor sale fiind de mai bine de 50% din suprafața revendicată. În acest instanța are în vedere faptul că planul de punere în posesie nu i-a permis expertului să identifice cu exactitate suprafața de teren în minus a reclamantului (443 sau 222 mp).

Un ultim argument în sensul că pârâții nu ocupă nici o suprafață de teren a reclamanților este acela să latura nordică a terenului acestora este faptic chiar mai scurtă decât cea înscrisă în planul de amplasament al imobilului - 43,26 m față de 43,30 m (f. 267, f. 233).

În consecință, instanța reține că din probele administrate rezultă că reclamanții nu au încălcat dreptul de proprietate al pârâților, astfel că nu pot fi ținuți la eliberarea vreunei suprafețe de teren.

Din aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de F. O.-A., domiciliat în satul Mintiu-Gherlii, nr. 367, .. Cluj, în contradictoriu cu pârâții Mesaros D., domiciliată în Cluj-N., ., ., A. E., domiciliată în Municipiul Bistrița, .. 1, jud. Bistrița-Năsăud și Ambrușan R., domiciliată în satul Mintiu-Gherlii, nr. 405, .. Cluj, prin mandatar A. T.-I., domiciliat în Municipiul Bistrița, .. 1, jud. Bistrița-Năsăud.

În temeiul art. 274, C. proc. civ., instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului prin care a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor judiciare, având în vedere faptul că aceștia nu au căzut în pretenții.

În temeiul art. 274, C. proc. civ. instanța va admite în parte cererea pârâților prin care au solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor judiciare. Admiterea în parte a cererii este justificată de faptul că marea majoritate a demersurilor mandatarului pârâților au fost realizate fără nici o utilitate pentru prezenta cauză, fiind adresate altor instituții decât Judecătoria G. (Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției, Camera Deputaților, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, P. de pe lângă Judecătoria G., P. de pe lângă Înalta Curte de Casție și Justiție, Inspectoratul General al Poliției Române, Postul de Poliție Mintiu-Gherlii, Tribunalul Cluj). De asemenea, mandatarul pârâților nu este îndreptățit la a primi beneficiul nerealizat în zilele în care a participat la ședința de judecată, întrucât nu a dovedit existența unui astfel de prejudiciu. De asemenea, mandatarul pârâților nu este îndreptățit la a primi alte cheltuieli de deplasare decât cele pentru care a depus dovezi la dosar. Nu în ultimul rând, pârâților nu le-au fost acordate cheltuielile cu taxele judiciare aferente cererii disjunse, asupra acestora urmând a se pronunța instanța învestită cu judecarea acesteia.

În consecință, reclamantul va fi obligat la plata sumei de 363 lei

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de F. O.-A., domiciliat în satul Mintiu-Gherlii, nr. 367, .. Cluj, în contradictoriu cu pârâții Mesaros D., domiciliată în Cluj-N., ., ., A. E., domiciliată în Municipiul Bistrița, .. 1, jud. Bistrița-Năsăud și Ambrușan R., domiciliată în satul Mintiu-Gherlii, nr. 405, .. Cluj, prin mandatar A. T.-I., domiciliat în Municipiul Bistrița, .. 1, jud. Bistrița-Năsăud.

În temeiul art. 274, C. proc. civ., respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului prin care a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor judiciare.

În temeiul art. 274, C. proc. civ. admite în parte cererea pârâților prin care au solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor judiciare.

Obligă reclamantul la plata către pârâți a sumei de 363 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 26.02.2013.

PREȘEDINTE GREFIER

G. M. I. B. I. L.

Red./Dact. 28.02.13

G.M.I. – 6 ex

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Sentința nr. 259/2013. Judecătoria GHERLA