Grăniţuire. Sentința nr. 926/2013. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 926/2013 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 3848/235/2009
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 926/2013
Ședința publică din data de 08.10.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. M.
GREFIER: R. M. L.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii civile formulată de către reclamantul P. A., în contradictoriu cu pârâții M. N., M. V., având ca obiect revendicare imobiliară - grănițuire.
La primul apel nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Cauza s-a judecat în fond la termenul din 24.09.2013 concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, fiind amânată pronunțarea hotărârii pentru data de 01.10.2013 și pentru 08.10.2013, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și în vederea deliberării, când în aceiași compunere a hotărât următoarele,
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii de față,
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 05.09.2007, sub dosar nr._, ulterior completata, legal timbrată, reclamantul P. A. a chemat în judecată pe pârâți M. N. și M. V. solicitând instanței rectificarea cărții funciare în sensul anulării documentației topografice întocmite și avizate sub nr. 6571/10.09.2007 și anularea încheierii de CF prin care s-a schimbat ramura de folosință a imobilului proprietatea pârâților situată în G., . jud. Cluj și s-a atribuit nr. cadastral 518, stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietatea sa, înscrisă în CF 1864 G. de proprietatea pârâților, astfel încât să i se asigure terenul în suprafață de 652 mp, obligarea pârâților să desființeze gardul ce desparte proprietatea reclamantului de proprietatea pârâților, obligarea pârâților să ridice gardul în partea de sus a grădinii reclamantului pe o latime de 17.60 m, iar acesta sa ridice gardul pe lungime, de la . gradinii, pe o suprafata de 37,02 m, obligarea pârâților să-i respecte dreptul de proprietate și să-i predea în posesie terenul în suprafață de 129 mp ocupat abuziv, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea in fapt a cererii reclamantul arata ca a dobândit terenul cu nr.top.927/1/1 situat în G., ., prin contractul de vânzare cumpărare care poartă încheierea de autentificare nr.121/14.04.1961 al notariatului de Stat al raionului G., regiunea Cluj. A menționat reclamantul ca terenul care i s-a predat cu ocazia cumpărării si care era delimitat prin gard de terenul proprietatea pârâților a avut o latime de 17,60 m si o lungime de 37,02 m. Mai arată că pe acest teren, împreună cu soția sa, a edificat o casă, folosința acestui teren fiind continua și netulburata, până în urmă cu câțiva ani, când pârâții au ocupat abuziv o suprafață de 129 mp din acest teren, ridicând un gard care nu se conforma limitei dintre proprietățile părților. Precizează reclamantul ca si in anul 1991 dimensiunile terenului erau cele de la data cumpărării, fapt pe care-l dovedește cu planul de situație si memoriul tehnic care au stat la baza înscrierii construcției in cartea funciara. Susține si ca după ocuparea suprafeței de aproximativ 129 mp teren, pârâții au avut in continuare un comportament sicanator, depozitând in apropierea casei o cantitate mare de balast, respectiv stropindu-i plantele din apropierea gardului cu o substanță toxica, scopul vădit al acestora fiind acela de a împiedica pe orice cale restabilirea liniei corecte de demarcație dintre proprietăți, apreciind inclusiv că ridicarea unei construcții pe o parte din terenul sau le-ar consolida poziția, în acest sens începând să facă demersuri pentru a obține autorizație de construcție a unui garaj.
In drept au fost invocate disp. art. 480, 481, 584, 585, 599, 600, 606, 610 Cod civil, art. 274 Cod pr. Civ.
In probatiune au fost depuse la dosar in xerocopie înscrisuri, respectiv extras CF, memoriu tehnic, plan de situatie, alte înscrisuri.
Pârâții au depus la dosar întâmpinare (f. 22-23) prin care au solicitat respingerea cererii formulate, apreciind ca actiunea este netemeinica si nelegala, reclamantul neprecizând valoarea celor 129 mp si netimbrand acest capăt ce cerere. Au apreciat pârâții ca raportat la restul petitelor actiunea reclamantului este prescrisa, acesta solicitand dupa 45 de ani anumite drepturi ce nu i se cuvin. Invedereaza pârâții ca a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului invecinat celui al reclamantului in anul 1995 si nici inainte si nici dupa acest moment nu au cunostinta sa fi existat vrei problema legata de granituire. Considera pârâții si ca planul de situatie al imobilului de care se prevaleaza reclamantul nu are valoare juridica, intrand in contradictie cu documentele originale de dobandire a proprietatii, configuratia geometrica a proprietatii reclamantului avand cu totul o alta forma decat cea depusa la dosar.
Mai arata pârâții ca fronul la . are o latime la . m, suprafața dintre cele doua proprietati fiind granituita de un gard cu o vechime de aproximativ 45 de ani, iar linia acestui gard trebuie sa urmeze o configurație geometrica conforma documentelor originale de dobandire a proprietății.
In drept au fost invocate disp. art. 1890, 1895 Cod civil, art. 115 Cod pr. Civ.
In probatiune au fost depuse la dosar in xerocopie înscrisuri, respectiv încheierea de CF nr. 7/1991, plan de situatie.
Pârâții au depus la dosar si o cerere reconvențională, (f. 26) prin care au solicitat desființarea geamului cu sticlă mată montat în spatele casei, geam care are vedere spre proprietatea lor, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea in fapt a cererii reconvenționale, pârâții arată că deși inițial s-a stabilit între cele două proprietăți ale părților această servitute continuă și aparentă, prin care de comun acord între vecini a fost montat în spatele casei reclamantului geamul cu sticlă mată, față de împrejurarea că în ultimii ani între părți au apărut o . neînțelegeri legate de delimitarea și grănițuirea celor două proprietăți, în situația tensionată creată, în prezent reclamantul folosește geamul de la casă menționat, în mod șicanator și spionând neîntrerupt.
In drept au fost invocate disp. art. 623, 1077 Cod civil, art. 119 Cod pr. Civ.
In probatiune au fost anexate la dosar planse foto.
Prin încheierea de ședință din data de 21.11.2007, instanța a respins excepția prescripției invocate de pârâți, reținând că acțiunea în grănițuire este o acțiune reală, petitorie și imprescriptibilă, orice proprietar putând să ceară oricând stabilirea liniei despărțitoare dintre el și vecini.
Prin sentinta civila nr. 480/20.03.2009 s-a respins atat acțiunea formulata de reclamant, cat si acțiunea reconvențională formulată de pârâți, retinandu-se in esenta ca din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit in cauza rezultă că linia despărțitoare dintre proprietățile părților este gardul actual care respectă mejdia dintre proprietăți, iar pârâții nu ocupă nici o suprafață de teren din proprietatea reclamantului; S-a arătat că la fața locului nu există semne exterioare, cu privire la un alt amplasament al gardului decât cel constatat prin măsurători, pârâții ocupând și folosind o suprafața de 1000 mp, cât este înscris în cartea funciară în favoarea lor iar reclamantul apare înscris în cartea funciară nr.1864 G. cu 181 stjp= 651 mp, însă faptic folosește 675 mp, mai mult cu 24 mp;
In ceea ce priveste cererea reconvenționala s-a retinut in considerentele acestei hotărâri, că în speță a intervenit prescripția achizitivă a servituții de vedere asupra gemului de pe peretele sudic al casei, în favoarea reclamantului printr-o posesie neîntreruptă din 1961, cu consimțământul foștilor proprietari ai imobilului și chiar cu cel al pârâților până în prezent.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamantul P. A., apel admis prin decizia civilă nr. 511/a/21.09.2009 a Tribunalului Cluj, sentinta fiind desfiintata, iar cauza fiind trimisa spre rejudecare. S-a apreciat, in esenta, de catre instanta de control judiciar ca cercetarea fondului nu a fost făcută, în cazul de față prin neadministrarea unor probe testimoniale, care să dovedească situația reală în timp, la granița dintre cele două fonduri, in funcție de care urma a se analiza și proba științifică administrată în cauză, eventual cu solicitarea de explicații suplimentare expertului.
In rejudecare cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei G. la data de 20.01.2010, sub dosar nr._ .
Prin Serviciul Registratura la data de 11.06.2013 parati au depus la dosar o cerere reconvențională (f. 23, vol. II) prin care au solicitat obligarea reclamantului a-si intocmi in mod oficial prin proiectant topograf autorizat o documentatie topografica completa in vederea înscrierii terenului sau in suprafata de 181 stj. si a constructiilor situate in G., . in cartea funciara, obligarea reclamantului sa-si înzidească –desfiinteze fereastra mare existenta pe peretele sudic al casei sale, obligarea reclamantului la a respecta si celelalte sarcini si obligatii ce-i revin din notificarea nr. 8/03.07.2007 (f. 30), respectiv de a-si retrage streasina casei, precum si streasinile aflate deasupra anexelor gospodaresti, pentru ca apele pluviale sa nu se mai scurga pe terenul lor, obligarea reclamantului sa-si desfiinteze WC-ul tip latrina existent in curtea imobilului la o distanta nepermisa fata de terenul propreitatea lor, obligarea reclamantului sa desfiinteze panta acoperisurilor de la anexele gospodaresti (cotete, magazii, WC, afumatoare) gresit orientate spre imobilul lor, obligarea reclamantului sa-si retraga culturile si celelalte anexe gospodaresti precum si folosinta lor de pe suprafata de cca 23 mp pe care o foloseste in plus in dauna proprietatii lor.
Reclamanții au depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională (f. 44, vol. II) prin care au solicitat în esență respingrea acesteia, învederând că expertiza topo pentru casă și tern a fost făcută și refăcută. În ceea ce privește servitutea de vedere au învederat că cererea reconvențională formulată de către pârâți a devenit irevocabilă prin nedeclararea unei căi de atac împotriva hotărârii instanței, astfel cum se menționează în mod expres și în decizia nr. 511/A/2009. Referitor la respectarea sarcinilor din notificare, au apreciat reclamanții că aceasta este o cerere ce excede acestei proceduri, solicitând a fi respinsă.
Sub aspectul probatoriului in cauza a fost încuviințata si administrata proba cu înscrisuri, proba testimoniala, fiind audiati martorii L. G. (f. 100), R. A. (f. 101), C. J. (f. 120) proba constând în efectuarea unei cercetări la fata locului (f. 287) si proba constând in efectuarea unei contraexpertize de catre experti Santamarean D., P. A. D., D. A. N. (f. 256-264, 276-277, )
În termenul de pronunțare acordat părțile au depus la dosar concluzii scrise avute în vedere de instanță cu ocazia analizării pe fond a pricinii deduse judecății.
Din examinarea actelor si lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamantul P. A. este proprietar al imobilului situat administrativ în G., ., terenul fiind dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 121/14.04.1961 și înscris în CF nr. 1864 sub nr. topo 927/1/1, cu o suprafață de 181 stj., respectiv 651 mp. Pe acest teren s-a edificat de către reclamant o casă în baza autorizației 5441/15.11.1961, construcție înscrisă în CF nr. 1864 în baza memoriului tehnic proiect nr. 28/03.07.1991 întocmit de teh. I. Silasi.
Imobilul învecinat, situat administrativ în G., . aparține pârâților M. V. și M. N., fiind dobândit prin contratul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 468/06.02.1995, imobil înscris în CF 6169 G., sub nr. topo 926/1/2 și 927/1/2/1/2 cu suprafața de 1000 mp. În anul 2007 acest imobil a fost transcris în CF nr. 9731 G. sub nr. cad. 518, în baza documentației cadastrale avizată de OCPI Bihor sub nr. 6571/10.09.2007.(f. 94-127 vol. II dosar_ ).
Reclamantul a formulat prezenta cerere învederând că acel gard ce le desparte acum proprietățile a fost mutat de către pârâți, solicitând a i se stabili prin hotărârea ce se va da, un front la stradă și în partea din spate a grădinii de 17,60 m, iar pe lungimea grădinii 37,02 m, prevalându-se în acest demers de memoriul tehnic proiect întocmit în anul 1991 și de harta întocmită de OCOT Cluj în anii 1970-1971 (f. 293- vol. I. dosar_ ) ce stabilea pentru terenul aflat în proprietate o formă dreptunghiulară, cu laturile menționate anterior. (f. 8 dosar_ )
În cauză, pentru verificarea afirmațiilor reclamantului, atât în primul ciclu procesual, cât și în rejudecare, s-a administrat proba cu interogatoriul, proba testimonială și proba constând în efetuarea unei expertize- de către expert E. D., respectiv a unei contraexpertize in specialitatea topografie.
În ceea ce privește declarațiile martorilor audiați la solicitarea pârâților, instanța reține că acestea nu au sunt relevante sub aspectul dimensiunilor terenurilor sau a geometriei acestora, martorii necunoscând detalii, ambii afirmând doar că limita de proprietate dintre cele două terenuri nu a suferit modificări din anul 1968. Instanța va înlătura însă aceste afirmații ale martorilor întrucât vin în contradicție cu restul probelor administrate, respectiv cu poziția pârâtei exprimată atât cu ocazia cercetării la fața locului (f. 287 vol I dosar_ /2008), cât și prin notificarea transmisă reclamanților încă din anul 2007 (f. 30, vol II), dar și cu poziția reclamantului.
Astfel reține instanța pe baza poziției exprimată de părți că o modificare a limitelor de proprietate inițiale au existat, dar și că acestea au avut loc în timp, fără a exista posibilitatea reală de a stabili exact momentul. Aceasta întrucât, dacă cu ocazia răspunsului la interogator reclamantul a arătat că acel gard a fost construit de tatăl său, cu ocazia cercetării la fața locului, a precizat că doar o porțiune, cea dinspre stradă compusă din 2 bucăți de beton și gardul aflat în spatele casei, l-a construit el, în timp ce restul gardului a fost ridicat și mutat de pârâți. Pe de altă parte pârâta a arătat cu ocazia cercetării la fața locului că inițial nu a existat gard ce să delimiteze proprietățile, în copilărie terenul reclamantului nefiind îngrădit, că ulterior acesta a ridicat un gard în porțiunea grădinii dinspre stradă și în spatele casei reclamantului, dar și că porțiunea dinspre spatele grădinii a fost ridicată de reclamant și bunicul său, pentru ca prin notificarea transmisă reclamanților încă din anul 2007, să le solicite acestora să-și mute streașina casei pentru a nu mai curge apele pe gardul construit de ei.
Nici declarația martorului C. J. (f.120) audiat la solicitarea reclamantului reține instața, nu este relevantă sub aspectul geometriei dreptunghiulare a terenului, martorul nerelevând vreo împrejurare ce să ducă la o astfel de concluzie. A arătat martorul că în anul 1983 a construit o anexă pentru reclamant, dată la care linia despărțitoare era de 1 m de casa reclamantului în porțiunea dinspre stradă, la 1, 10 m față de colțul casei dinspre grădină și la 1,20 m față de anexa construită de el.
Dar reține instanța că aceste afirmații nu se coroborează cu nici o altă probă administrată, în cauză în condițiile în care la stabilirea liniei de hotar ce desparte cele două imobile instanța nu va ține seama de memoriul tehnic-proiectul întocmit în anul 1991 (f. 8 dosa_ ) și nici de harta întocmită de OCOT în anii 1970-1971, solicitate a se avea în vedere de către reclamant.
Aceasta întrucât astfel după cum rezultă din opiniile concordante ale celor patru experți aceste înscrisuri sunt doar reprezentări schematice (f. 33-34, vol. II) ce nu respectă nici forma și nici amplasarea terenurilor din litigiu, imobilul cu nr. topo 927/1/1/ aparținând reclamantului fiind amplasat pe planul de CF în altă parte decât în realitate. Nici memoriul tehnic-proiectul întocmit în anul 1991, ce relevă acea formă dreptunghiulară a terenului, nu reprezintă un înscris relevant reține instanța, fiind făcut fără măsurători topografice de precizie, lungimea de 37,02 m fiind una rezultată din împărțirea suprafeței de 651 mp înscrisă în cartea funciară în favoarea reclamantului cu lățimea de 17,60 m, considerat frontul la stradă, astfel după cum reiese din raportul întocmit de expert Erxulescu D.. (f. 84)
Pe de altă parte instanța reține că nu există motive pentru a considera că distanța de la casă la gardul din proximitate era de 1 m, întrucât la momentul cumpărării imobilului de către reclamant, în anul 1961 nu a existat un gard ce să delimiteze cele două proprietăți, cel puțin nu în spatele casei, aspect ce reiese atât din declarațiile martorilor audiați la solicitarea pârâților, cât și din afirmațiile reclamantului, acest gard fiind construit mult ulterior. De asemenea, reține instanța că din planurile de situație (schițele) depuse la dosar de către cei trei experți (f. 35-36) și care stabilesc un front la stradă de 18 m rezultă că cel mult în colțul casei dinspre grădină al reclamantului ar fi putut fi atinsă distanța de 1,04 m, iar nu pe toată lungimea casei așa cum s-a afirmat.
Pe de altă parte, așa cum reiese din raportul de contraexpertiză întocmit în cauză și referatul întocmit cu ocazia cercetării la fața locului, în teren există acum o împrejmuire care delimitează folosința celor două proprietăți și care asigură reclamantului o suprafață de 697 mp (conform anexei nr. 3, varianta 1 la raport), mai mare decât suprafața înscrisă în cartea funciară, de 651 mp.
Instanța constată că în momentul deplasării experților la fața locului (f. 257, vol. I), părțile au fost de acord că reclamantul folosește actualmente o suprafață de teren mai mare și că reglarea suprafeței terenului ce-i aparține trebuie să fie făcută prin modificarea limitei de sud (partea din spate a grădinii, pct. 87-90), și poziționarea definitivă a acestei linii astfel încât suprafața reală și măsurată a imobilului proprietatea sa să coincidă cu cea înscrisă în cartea funciară, de 651 mp. A rezultat din măsurătorile efectuate că în fapt reclamantul folosește în partea de sud, în spatele grădinii o porțiune de teren ce aparține pârâtei M. V., F. I. și F. V., imobil cu privire la care însă instanța nu a fost sesizată a se pronunța.
Prin urmare, având în vedere toate cele mai sus expuse și dând eficiență argumentelor celor trei experți ce au efectuat în cauză raportul de contraexpertiză, potrivit căruia nu există motive pentru a nu considera că la momentul construirii casei, reclamantul care a cumpărat o porțiune relativ mică de teren, nu avea interes să lase în spatele casei o porțiune mai mare decât servitutea de picurătură, argument întărit și de indicațiile părților care au poziționat mejdia în apropierea aliniamentului care asigură această servitute, ținând seama și de împrejurarea că în această variantă se asigură reclamantului un front la stradă de 18 mp, că nu există alte argumente pentru a alege una din celelalte variante exprimate de experți în condițiile în care declarația martorului a fost înlăturată, de necesitatea asigurării reclamantului a suprafeței cumpărate și menționate în cuprinsul cărții funciare, în condițiile în care limita sudică a fost modificată potrivit înțelegerii dintre părți, în temeiul disp. art.584 cod civil instanța urmează a stabili linia de hotar ce desparte proprietatea reclamantului înscrisă în CF nr. 1864 G. de proprietatea pârâților situată administrativ în G., . conform variantei nr. 3, anexa nr. 5, punctele_ din raportul de contraexpertiza întocmit în cauză de experți S. D., P. A. D. și D. A. și care va face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În ceea ce privește capătul de cerere privind revendicarea, având în vedere că din expertiza tehnică depusă la dosar (f. 277, vol. I) rezultă că mutarea gardului actual înspre proprietatea pârâților s-a făcut urmare poziționării corecte a liniei de hotar din partea sudică a imobilului reclamantului, a necesității asigurării suprafeței de 651 mp, poziționarea mejdiei pe limitele propuse făcându-se cu compensarea suprafaței către pârâți, iar nu ca urmare a faptului că aceștia i-ar ocupa din teren o suprafață efectivă, ținând seama de împrejurarea că astfel nu sunt îndeplinite condițiile art. 480 Cod civil, instanța îl va respinge acest capăt de cerere, potrivit dispozitivului prezentei.
Având în vedere că potrivit probelor administrate în dosar, gardul ce desparte cele două proprietăți a fost construit fragmentat, fie de către reclamant, fie de către antecesorii pârâtei, fără a se putea stabili cu exactitate care porțiune a fost construită și de către cine, date fiind afirmațiile contradictorii ale părților, ținând seama de disp. art. 600 și art. 584 Cod civil, potrivit cărora cheltuielile grănițuirii se suportă pe jumătate, fiecare vecin putând fi obligat la a contribui la clădirea și repararea gardului ce desparte casele, curțile și grădinile lor, instanța va obliga părțile deopotrivă să desființeze gardul actual și să ridice un alt gard ce să delimiteze proprietățile lor pe linia de hotar anterior stabilită.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea încheierii de carte funciară nr. 6571/20.09.2007 prin care s-a atribuit imobilului proprietatea pârâților nr. cad. 518 din CF 9731, încheiere emisă în baza documentației cadastrale avizată de OCPI Cluj sub nr. 6571/10.09.2007, reținând pe baza concluziilor contraexpertizei întocmite în dosar că față de noile limite ale dreptului de proprietate se impune repoziționarea imobilului proprietatea pârâților pe noile coordonate conform variantei 3, văzând dispozițiile art.2, al. 5, din Legea nr. 7/1996 și ale art. 907, 908 pct. 4 Cod civil, reținând că înscrierea în cartea funciară nu mai este îîn concordanță cu situația juridică reală a imobilului, instanța apreciază cererea drept întemeiată, urmând a dispune anularea acestei încheieri.
În ceea ce privește cererea reconvențională prin care pârâții reclamanți reconvenționali au solicitat obligarea reclamantului la a-si intocmi in mod oficial prin proiectant topograf autorizat o documentatie topografica completa in vederea inscrierii terenului sau in suprafata de 181 stj. si a constructiilor situate in G., . in cartea funciara, instanța constată că acest capăt de cerere este lipsit de obiect, întrucât în reclamantul deține o astfel de documentație topografică, nr. 28/1991 iar terenul și construcția sunt înscrise în cartea funciară nr. 1864 G.. Pe de altă parte urmare admiterii acțiunii în grănițuire, în baza expertizei întocmite în dosar, părțile își pot înscrie în cartea funciară dreptul astfel reglementat, motive pentru care instanța va respinge cererea formulată sub acest aspect de către pârâții- reclamanți reconvenționali.
În ceea ce privește solicitarea de a-l obliga pe reclamant sa-si înzidească/desființeze fereastra mare existenta pe peretele sudic al casei sale, instanța reține că această solicitare a făcut obiectul cererii reconvenționale pe care pârâții au formulat-o în dosarul nr._, prin sentința civilă nr. 480/2009 a Judecătoriei Ghela cererea lor fiind respinsă. Cum pârâții –reclamanți rconvenționali M. N. și V. nu au declarat apel împotriva hotărârii menționate, instanța reține că soluția asupra cererii reconvenționale a devenit irevocabilă, aceasta bucurându-se de putere de lucru judecat, nemaiputând fi analizată ulterior. Prin urmare și acest capăt al cererii reconvenționale urmează a fi respins, conform dispozitivului.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea reclamantului la a-și retrage streașina casei pentru ca apele pluviale sa nu se mai scurga pe terenul lor, reținând că urmare admiterii acțiunii în grănițiuire potrivit anexei nr. 5, varianta 3 din raportul de contraexpertiză efectuat în cauză, instanța constată că acest capăt de cerere a rămas fără obiect, noua linie despărțitoare dintre terenurile proprietatea părților respectând servitutea picurăturei ștreșinilor, conform art. 615 Cod civil.
În ceea ce privește restul capetelor de cerere aferente cererii reconvenționale, având ca obiect desființarea privatei, retragerea streșinilor aferente anexelor gospodărești, desființarea pantei acoperișurilor anexelor gospodărești, retragerea culturilor și anexelor gospodărești, ținând seama de dreptul la apărare al reclamanților reconvenționali și pentru a le da posibilitatea acestora să-și probeze acțiunea în condițiile art. 1169 Cod civil, în temeiul disp. art. 165 Cod pr. civ, instanța va dispune disjungerea acestor capete de cerere, va dispune formarea unui nou dosar având ca obiect „obligație de a face” în care calitatea de reclamanți o au numiții M. N. și M. V., iar de pârât numitul P. A. și va fixa termen pentru soluționarea cererii disjunse la data de 19.11.2013 dată pentru care se vor cita părțile.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța constată că reclamantul a achitat cu titlu de taxă judiciară de timbru suma de 661 lei (din care 634 lei pentru petitul de revendicare) (f. 3-5, f. 62, f. 221 dosar_ ), suma de 317 lei în apel (f. 3), suma de 3400 lei cu titlu de onorariu avocat (f. 138-139, dosar_, f. 138- vol. II), suma de 4274 lei cu titlu de onorariu experți (f. 68, 123, dosar_, f. 117-119, f. 123, f. 304-306), suma de 80 lei taxă cadastru, (f. 135-136, f. 148 dosar_ ), iar pârâții au achitat suma de 2800 lei reprezentând onorariu avocat (f. 129-132, vol. II), suma de 65 lei taxă judiciară de timbru aferentă cererii reconvenționale (f. 30, dosar_, f. 79, vol. II) și suma de 580 lei reprezentând onorariu expert E. D. (f. 125, dosar_ ).
Având în vedere aceste mențiuni, în temeiul disp art. 274 Cod pr. civ, ținând seama de împrejurarea că acțiunea reclamantului a fost admisă doar în parte, (cu excepția petitului de revendicare, taxa de timbru de 634 lei neputând fi astfel acordată), că acțiunea reconvențională formulată de pârâți a fost respinsă, văzând disp. art. 584 Cod civil, ce stabilesc că aceste cheltuieli ale grănițuirii se suportă pe jumătate, instanța va dispune obligarea pârâților la plata în favoarea reclamantului a sumei de 4569 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 172 lei reprezintă cota de ½ parte din taxa de timbru achitată, suma de 1847 lei reprezintă cota de ½ parte din onorariul experți achitat în cauză, suma de 80 lei reprezintă taxa de cadastru achitată de reclamant, iar suma de 2470 lei reprezintă onorariu avocat, acordat proporțional față de soluția dată cererii principale.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate de pârâți, acestea nu au fost acordate, ei nefiind îndreptățiți față de soluția de respingere a cererii reconvenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea principala, formulată de reclamantul P. A. domiciliat în G., ., jud. Cluj împotriva pârâților M. N. și M. V. ambii domiciliați în G., ., J. Cluj .
Dispune anularea încheierii de carte funciară nr. 6571/20.09.2007 prin care s-a atribuit nr. cad. 518 din CF 9731, încheiere emisă în baza documentației cadastrale avizată de OCPI Cluj sub nr. 6571/10.09.2007 .
Stabilește linia de hotar ce desparte proprietatea reclamantului situată administrativ în G., . și înscrisă în CF nr. 1864 G. de proprietatea pârâților M. N. și M. V. situată administrativ în G., . conform variantei nr. 3, anexa nr. 5, punctele_ din raportul de expertiza întocmit în cauză de experți S. D., P. A. D. și D. A. și care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Obliga părțile să desființeze gardul actual și să ridice un alt gard ce să delimiteze proprietățile lor pe linia de hotar stabilită.
Respinge cererea formulată de reclamantul P. A. în contradictoriu cu pârâții M. N. și M. V. având ca obiect revendicare.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali M. N. și M. V. împotriva reclamantului- pârât reconvențional P. A. în ceea ce privește obligarea acestuia de a-și întocmi o nouă documentație topografică, în ceea ce privește desființarea ferestrei și retragerea streșinii casei.
Disjunge restul capetelor de cerere din acțiunea reconvenționala având ca obiect desființarea privatei, retragerea streșinilor aferente anexelor gospodărești, desființarea pantei acoperișurilor anexelor gospodărești, retragerea culturilor și anexelor gospodărești și dispune formarea unui nou dosar având ca obiect „obligație de a face” în care calitatea de reclamanți o au numiții M. N. și M. V., iar de pârât numitul P. A.. Ffixează termen pentru soluționarea cererii disjunse la data de 19.11.2013 dată pentru care se vor cita părțile.
Obligă pârâții la plata către reclamanți a sumei de 4569 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. N. L. M. R.
Red.N.M./13.11.2013
5 ex./Comunicări: 3 ex.- P. A., M. N., M. V.;
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 623/2013.... | Revendicare mobiliară. Încheierea nr. 407/2013. Judecătoria... → |
|---|
