Plângere contravenţională. Sentința nr. 261/2013. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 261/2013 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 22746/211/2012
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 261/2013
Ședința publică de la 26 Februarie 2013
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: D. O.–M.
GREFIER: R. M. L.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de către petenta . în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, se constată lipsa părților.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a II-a strigare, conform art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești (Hotărârea CSM nr. 387/2005), nu se prezintă niciuna din părți, însă, la dosarul cauzei (fila 5 din dosarul Judecătoriei Cluj N.) există o cerere de judecare în lipsă din partea petentei, astfel că judecata va continua chiar în lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Verificându-și competența, în temeiul art. 1591 alin. 4 din Codul de procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, conform prevederilor art. 1 din codul de procedură civilă și ale art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, contravenția pentru care petenta a fost sancționată contravențional prin procesul-verbal atacat fiind săvârșită în circumscripția Judecătoriei G..
Conform prevederilor art. 167 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și, raportat la dispozițiile art. 34 din OG 2/2001, se vor încuviințat și planșele fotografice depuse în dosarul Judecătoriei Cluj-N., apreciind că aceste mijloace de probă sunt legale, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, fiind de natură a proba temeinicia pretențiilor deduse judecății.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și, deoarece părțile legal citate nu sunt prezente pentru a pune concluzii pe fond, rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.10.2012, sub nr._, petenta . a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier- ISCTR anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 14.09.2012.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că procesul-verbal de contravenție atacat nu respectă toate cerințele impuse în mod imperativ de lege, prin art. 17 din OG nr. 2/2001, fapt care atrage, în consecință, anularea procesului-verbal datorită lipsei reprezentantului societății sau a unui martor care trebuia identificat. În acest sens, petenta a mai arătat că administratorul societății se găsea la fața locului și putea face obiecțiuni, fiind chiar conducătorul vehiculului. Mai mult decât atât, a considerat petenta că, potrivit dispozițiilor legale, procesul-verbal de contravenție trebuie încheiat la locul săvârșirii contravenției pentru a da posibilitatea contravenientului de a formula obiecțiuni.
A apreciat petenta, totodată, că procesul-verbal ar fi nul pentru că locul săvârșirii contravenției nu este identic cu cel rezultat din punctul 1 al procesului-verbal referitor la descrierea faptelor, cu indicarea orei și locului- 13.09.2012, ora 14:00, pe DN1C km 16+600D, localitatea J., jud. Cluj.
Din prisma temeiniciei procesului-verbal atacat, petenta a considerat că, atât timp cât a respectat principiile legii, fiind prezentate agentului constatator toate documentele obligatorii prevăzute pe durata transportului, nu a săvârșit nicio contravenție. În acest sens, petenta a subliniat faptul că marfa a fost asigurată potrivit dispozițiilor legale în materie.
În drept, petenta a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.
În probațiune, s-a depus, în copie, la dosarul cauzei copia procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 14.09.2012 (fila 6).
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 17.01.2013, prin serviciul registratură al acestei instanțe, intimatul, prin reprezentant cu împuternicire la dosarul cauzei (fila 13) a depus întâmpinare (filele 10-12), solicitând respingerea acțiunii petentei ca netemeinică și nelegală și menținerea în totalitate a procesului-verbal de contravenție, cu obligarea petentei de a achita amenda contravențională.
A arătat intimatul că agentul constatator a precizat în preambulul procesului-verbal ca acesta a fost întocmit în Cluj-N., jud. Cluj și, în conformitate cu dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001, nu constituie motiv de nulitate absolută lipsa adresei exacte la care s-a întocmit procesul-verbal.
A mai arătat intimatul că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001, menționând, la punctul 10, motivul lipsei obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientului, precum și al lipsei martorului.
Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că fapta contravențională reținută în cadrul procesului-verbal este prevăzută în mod imperativ de art. 4 pct. 29 din HG nr. 69/2012 și, așa cum se poate observa din planșele foto efectuate în momentul controlului, marfa transportată de petentă nu era arimată, nefiind fixată în niciun fel, deși, în cazul acestui tip de transport, cea mai eficientă fixare a mărfii se efectuează cu chingi.
A precizat intimatul că aplicarea sancțiunii contravenționale s-a efectuat pentru momentul reținerii faptei contravenționale, în sensul că marfa transportată nu era fixată cu chingi, conform reglementărilor în vigoare.
Raportat la gradul de pericol social concret al faptei, intimatul a arătat că modul de redactare al actului normativ în care se realizează descrierea faptei contravenționale nu permite o evaluare a gradului de pericol social, care să justifice eventuala înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În consecință, intimatul a apreciat că nu se impune sancțiunea avertismentului pentru a sancționa fapta contravențională săvârșită de către petentă, ci a solicitat să se constatate netemeinicia plângerii și să se mențină ca temeinic și legal procesul-verbal de contravenție dedus judecății.
În drept, au fost invocate prevederile HG nr. 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 2/2001 și art. 115 din Codul de Procedură Civilă.
În probațiune, intimatul a depus la dosarul cauzei un set de 5 planșe fotografice efectuate în momentul controlului (filele 14-18).
Prin sentința civilă nr. 978/2013 din data de 21.01.2013, apreciind că nu este competentă teritorial să soluționeze cauza, Judecătoria Cluj-N. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G., plângerea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 04.02.2013, sub același nr. de dosar,_ .
La termenul de judecată de astăzi, 26.02.2013, conform art. 167 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reținând cauza în pronunțare.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, la data de 14.09.2012, în urma unui control realizat în trafic de către intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier- I. Teritorial 4, în data de 13.09.2012, ora 14:40, pe DN1C km 19+600D, în localitatea J., jud. Cluj a fost oprit și verificat în trafic ansamblul format din autotractor cu nr._ cu semiremorcă cu nr._ utilizat de către K. . de P. I., ce efectua transport rutier de marfă în baza CMR FN/13.09.2012. În urma verificării documentelor și a inspecției vizuale asupra ansamblului de vehicule, s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport a obligației de a efectua transportul rutier de mărfuri asigurând un sistem de fixare a încărcăturii conform reglementărilor în vigoare, respectiv paleți cu marfă aflați pe platforma semiremorcii, însă nu au fost asigurați cu niciun element de fixare. Această stare de fapt a fost inserată în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ (fila 6 din dosarul Judecătoriei Cluj-N.), prin care societatea petentă a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 8.000 lei, conform art. 7 alin. 1, 2 lit. a din HG nr. 69/2012 pentru încălcarea prevederilor art. 4 pct. 29 din HG nr. 69/2012. Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal al societății contraveniente sau a vreunui martor, la sediul intimatului din localitatea Cluj-N., jud. Cluj și i-a fost comunicat, ulterior, acesteia.
Apreciind că procesul-verbal de contravenție este nelegal și netemeinic, petenta a promovat prezenta plângere contravențională, solicitând anularea actului de sancționare.
În drept, potrivit art. 4 pct. 29 din Hotărârea de Guvern nr. 69/2012, act normativ în vigoare începând cu data de 24 februarie 2012, constituie o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului CE nr. 1071/2009, Regulamentului CE nr. 1072/2009, Regulamentului CE nr. 1073/2009 și a Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a efectua transportul rutier de mărfuri asigurând un sistem de fixare a încărcăturii conform reglementărilor în vigoare. Nerespectarea acestei obligații constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 12.000 lei, conform art. 7 alin. 1 din același act normativ, iar art. 7 alin. 2 lit. a arătă că sancțiunea se aplică operatorului de transport rutier.
În temeiul art. 59 din HG nr. 69/2012, contravențiilor prevăzute în cuprinsul acestui act normativ le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001. În acord cu prevederile art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că, procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ (fila 6 din dosarul Judecătoriei Cluj-N.) îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege. În acest sens, instanța reține că sunt neîntemeiate criticile petentei cu privire la legalitatea actului de sancționare.
1. Astfel, a susținut petenta că procesul-verbal de contravenție atacat nu respectă toate cerințele impuse în mod imperativ de lege, datorită lipsei reprezentantului societății sau a unui martor care trebuia identificat, ceea ce i-a încălcat dreptul său la a formula obiecțiuni. Raportat la acest aspect, instanța reține că, prin chiar modalitatea de întocmire a procesului-verbal, anume constatarea contravenției în teren, urmată de înregistrarea datelor la I. Teritorial 4 Cluj și, în consecință, redactarea ulterioară a procesului-verbal de contravenție, acest lucru ar fi fost dificil, însă agentul constatator a procedat în conformitate cu prevederile art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001 și a făcut mențiune în cuprinsul procesului-verbal despre lipsa reprezentantului legal al societății, precum și despre lipsa martorului care să ateste lipsa contravenientului, arătând și motivele pentru care acest martor lipsește. Totuși, dreptul contravenientului de a formula obiecțiuni, singurul drept ce ar putea decurge din aceea că procesul-verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului sau a vreunui martor nu a fost încălcat, nu i s-a produs acestuia o vătămare care să nu poată fi înlăturată, de natură să conducă la pronunțarea nulității relative a procesului-verbal, conform Deciziei nr. XII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Secțiile Unite, din moment ce eventualele obiecțiuni și explicații aduse procesului-verbal de constatare a contravenției pot fi formulate în cadrul unei acțiuni în justiție, precum cea de față, având ca obiect plângere contravențională.
2. A apreciat petenta, totodată, că procesul-verbal ar fi nul pentru că locul săvârșirii contravenției nu este identic cu cel rezultat din punctul 1 al procesului-verbal referitor la descrierea faptelor, cu indicarea orei și locului- 13.09.2012, ora 14:00, pe DN1C km 16+600, localitatea J., jud. Cluj. Această susținere a petentei este evident neîntemeiată și nu este de natură a conduce la anularea procesului-verbal de contravenție. Este vorba, de fapt, despre o confuzie a petentei cu privire la locul întocmirii actului, în localitatea Cluj-N., la sediul intimatului și locul săvârșirii contravenției, unde fapta a și fost constatată, în localitatea J.. Însă, aceste mențiuni sunt corect și suficient de clar exprimate în cuprinsul actului contestat.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța are în vedere că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, având în vedere natura faptei imputate, a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauzele „Öztürk împotriva Germaniei”, „Huseyin Turan împotriva Turciei”) sau a scopului punitiv al sancțiunii amenzii și caracterul general al normei de drept încălcate, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza N. G.”. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare.
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza „N. G. împotriva României”, mai sus menționată, în care s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovadă contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petentei i s-a oferit posibilitatea dovedirii unei întocmiri nelegale și netemeinice a procesului-verbal de contravenție, fiindu-i încuviințate în probațiune înscrisurile depuse la dosarul cauzei, dar administrarea acestui mijloc de probă nu a fost în măsură să ilustreze sancționarea sa nelegală.
Astfel, instanța apreciază că, prin chiar maniera de redactare a textului de lege ce instituie contravenția reținută în sarcina petentei, anume art. 4 din HG nr. 69/2012, legiuitorul a făcut o delimitare a gradului de pericol social ce rezidă din săvârșirea unei asemenea contravenții, arătând că fapta reținută în sarcina petentei constituie o încălcare gravă a prevederilor regulamentelor europene adoptate în domeniu.
Raportat la starea de fapt ce a stat la baza sancționării contravenientei, instanța reține că, la momentul reținerii faptei contravenționale, marfa transportată nu era arimată, nefiind fixată în niciun fel, deși, în cazul acestui tip de transport, cea mai eficientă fixare a mărfii se efectuează cu chingi. Această stare de fapt nu doar că rezulta cu certitudine din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, împotriva căruia nu s-a făcut dovada contrară, ci este pe deplin susținută de planșele fotografice depuse de către intimat la filele 14-18 din dosarul Judecătoriei Cluj-N.. Vor fi înlăturate, astfel, apărările petentei în sensul că a respectat principiile legii, fiind prezentate agentului constatator toate documentele obligatorii prevăzute pe durata transportului sau că marfa a fost asigurată potrivit dispozițiilor legale în materie, din moment ce nu au niciun fundament faptic, sunt chiar iluzorii în contextul probațiunii prezentate de către intimat.
Cu privire la sancțiunea aplicată petentei, amenda în cuantumul minim prevăzut de lege, de 8.000 lei, instanța apreciază că aceasta a fost corect individualizată în temeiul prevederilor art. 7 alin. 1, alin. 2 lit. a din HG nr. 69/2012. Raportat la acest aspect, instanța are în vedere analiza principiului proporționalității sancțiunii, ce trebuie efectuat în aplicarea oricărei sancțiuni contravenționale. Trebuie observat, așadar, că dispozițiile HG nr. 69/2012 au drept scop asigurarea respectării normelor europene în ceea ce privește transportul rutier și, implicit, ralierea legislației naționale la reglementarea europeană în domeniu.
Raportat la dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, ce impun ca, la stabilirea sancțiunii să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că sancțiunea aplicată petentei este legală și temeinică, fiind corect individualizată față de gradul de pericol social ridicat ce a rezidat în mod concret din fapta sa.
Astfel, fapta contravențională a petentei a constat, în mod concret, în efectuarea de operațiuni de transport rutier de marfa fără asigurarea mărfii, faptă ce ilustrează un grad de pericol social ridicat din moment ce a fost pusă în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Așadar, instanța consideră că, raportat la importanța obiectivelor ocrotite de HG nr. 69/2012, din fapta săvârșită în mod concret de către petentă, a rezultat un grad de pericol social ridicat, întrucât au fost puse în pericol valorile atât de importante protejate de legiuitor prin adoptarea unui asemenea act normativ, valori constând în respectarea legislației europene în domeniul transportului rutier de marfa.
Totodată, circumstanțele personale ale contravenientei justifică aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii, fapta săvârșită în concret de către aceasta ilustrând un grad de pericol social ridicat și prin raportare la obiectul de activitate al societății, întrucât în calitatea sa de “profesionist”, în sensul prevederilor Codului Civil, trebuia să cunoască și să respecte întocmai exigențele legale stipulate în domeniul transporturilor de persoane.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța urmează a respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională și a menține în totalitate procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, astfel cum a fost întocmit la data de 14.09.2012 de către I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier- I. Teritorial 4 Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petenta ., CUI RO6474470, cu sediul în localitatea Poienile de sub M., nr. 69, jud. Maramureș în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier- ISCTR, cu sediul în București, .. 38, sector 1 și sediul procesual ales în Cluj-N., .. 41, jud. Cluj și, în consecință:
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, astfel cum a fost întocmit la data de 14.09.2012 de către I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier- I. Teritorial 4 Cluj.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2013.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. Racovița M. L.
Red.D./Dact.D.
5 ex./04.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 262/2013.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
