Plângere contravenţională. Sentința nr. 443/2013. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 443/2013 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 26208/211/2012
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 443/2013
Ședința publică din data de 09.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. O.-M.
GREFIER: G. Tudorița
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul M. T. ȘI INFRASTRUCTURII- INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză la prima strigare se constată lipsa părților.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a II-a strigare, conform art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești (Hotărârea CSM nr. 387/2005), nu se prezintă niciuna din părți, însă, la dosarul Judecătoriei Cluj-N. (fila 6) există o cerere de judecare în lipsă din partea petentei, astfel că judecata va continua chiar în lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Conform prevederilor art. 167 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind că acest mijloc de probă este unul legal, pertinent, concludent și util soluționării cauzei, fiind de natură a proba temeinicia pretențiilor deduse judecății.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și, deoarece părțile legal citate nu sunt prezente pentru a pune concluzii pe fond, rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 09.11.2012, sub nr._, petenta ., prin avocat cu împuternicire la fila 7 din dosar, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier- ISCTR: în principal- anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 18.10.2012, ca fiind netemeinic și nelegal, cu consecința exonerării de sancțiunea amenzii aplicate și, în subsidiar- anularea în parte a procesului-verbal, în sensul de a dispune înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului; fără cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, în fapt, la data de 18.10.2012, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ /_ a fost oprit în trafic pentru control în localitatea Iclod și, după verificarea documentelor privind perioada de conducere și cea de odihnă a conducătorului auto, agentul constatator a reținut faptul că, în perioada 08.10.2012, ora 21:01-09.10.2012, ora 04:57, șoferul, care avea obligația de a face o pauză de nouă ore de odihnă, a făcut pauză de doar 7:56 min, deci mai puțin cu o oră și 4 minute. A învederat petenta instanței împrejurarea ca încălcarea ușoară a dispozițiilor legale privind timpul minim de odihnă al conducătorului auto a intervenit ca urmare a faptului că, la data de 08.10.2012, presupusul sau, Kristoff A. A. era în derularea unei curse începute la data de 01.10.2012 și a procedat în această maniera pentru a nu întârzia excesiv la o operațiune de încărcare în Târgoviște. Ori, fata de aceasta împrejurare, petenta a solicitat instanței să constate lipsa de temeinicie a actului constatator dată fiind situația fortuită în care s-a aflat conducătorul auto.
În subsidiar, petenta a solicitat instanței să aprecieze că, fata de circumstanțele concrete ale cauzei, poate fi înlocuită amenda contravenționala cu sancțiunea avertismentului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 5, art. 7, art. 21 și următoarele din OG nr. 2/2001.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, fiind depuse, în copie, la dosarul cauzei: procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 18.10.2012 (filele 8-9), dovada de comunicare a acestui proces-verbal de contravenție (fila 10), formularul de control în trafic . nr._ (fila 11), comanda de transport din data de 01.10.2012 (fila 12) și comanda de transport din data de 05.10.2012 (fila 13).
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 11.02.2013, prin serviciul registratură al acestei instanțe, intimatul, prin reprezentant cu împuternicire la dosarul cauzei (fila 21) a depus întâmpinare (filele 18-20), solicitând respingerea acțiunii petentei ca netemeinică și nelegală și menținerea în totalitate a procesului-verbal de contravenție, cu obligarea petentei de a achita amenda contravențională.
A arătat intimatul că, prin reglementarea art. 4 lit. g din Regulamentul CE nr. 561/2008, legiuitorul european a stabilit, în mod imperativ, cum se poate desfășura, în condiții de siguranță, un transport și modul în care trebuie luat repausul zilnic. Ori, în cauza dedusa judecății, conducătorul auto avea trei posibilități, anume: să efectueze o perioadă de odihnă zilnică de 11 ore consecutive sau fracționat în două etape, prima de 3 ore și a doua de 9 ore consecutive sau să efectueze o perioadă de odihnă zilnică redusă de minim 9 ore consecutive, dar nu mai mult de 11 ore.
A mai arătat intimatul că, din analizarea înregistrărilor de pe cardul tahografic a rezultat faptul că, în perioada 08.10.2012, ora 12:01- 09.10.2012, ora 04:57, conducătorul auto a nerespectat perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu 1 ora și 4 minute, având o perioadă de odihnă de doar 7 ore și 56 minute consecutive, acest interval fiind insuficient conform Regulamentului CE nr. 561/2006, iar susținerile petentei cu privire la situația cazului fortuit nu pot fi reținute de către instanță, deoarece împrejurarea invocată nu se încadrează în definiția cazului fortuit.
Având în vedere cele expuse, intimatul a concluzionat că agentul constatator a reținut fapta contravențională în mod temeinic și legal, întrucât nerespectarea perioadelor de conducere reglementate de OG nr. 37/2007 sunt considerate fapte contravenționale cu un pericol social mare, punând în pericol atât siguranța circulației, cât și pe cea a participanților la traficul rutier, din moment ce oboseala la volan este principala cauză a accidentelor rutiere.
Pe cale de consecință, a apreciat intimatul că nu se impune sancțiunea avertismentului atâta vreme cât petenta a săvârșit o încălcare gravă a dispozițiilor Regulamentului CE nr. 561/2006, ci a solicitat să se constatate netemeinicia plângerii și să se mențină ca temeinic și legal procesul-verbal de contravenție dedus judecății.
În drept, au fost invocate prevederile OG nr. 37/2007, Regulamentul CE nr. 561/2006, Decizia Consiliului European nr. 230/2007, HG nr. 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 2/2001 și art. 115 din Codul de Procedură Civilă.
În probațiune, intimatul a depus, în copie, la dosarul cauzei: procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 18.10.2012 și dovada de comunicare a acestui înscris (filele 22-24), formularul de control în trafic . nr._ (fila 25), plansa ilustrând vizualizarea diagramelor a conducătorului auto Kristof A. pentru săptămâna 08.10._12 (fila 26), o fișă ilustrând contravenții conducători auto de la data de 18.09.2012 până la data de 18.10.2012 (fila 27), copia cărții de identitate și a certificatului pentru conducătorii auto care efectuează transport rutier public de persoane a conducătorului auto Kristof A. (fila 28) și copia certificatului de înmatriculare pentru autoutilitara cu nr._ și pentru semiremorca cu nr._ (fila 29).
Prin sentința civilă nr. 3047/2013 din data de 15.02.2013, apreciind că nu este competentă teritorial să soluționeze cauza, Judecătoria Cluj-N. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G., plângerea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 27.02.2013, sub același nr. de dosar,_ .
La termenul de judecată de astăzi, 09.04.2013, conform art. 167 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reținând cauza în pronunțare.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, la data de 18.10.2012, în urma unui control realizat în trafic de către intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier- Inspectoratul Teritorial 4 în data de 18.10.2012, ora 12:50, în localitatea Iclod, jud. Cluj a fost depistat conducătorul auto Kristof A. A., conducând autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ cu semiremorca_, utilizat de către A. P. SRL, ce efectua transport rutier de marfă în baza CMR FN/15.10.2012. În urma verificării datelor digitale din cardul conducătorului auto, cu ajutorul TACHOSCAN, s-a constatat faptul că, în perioada cuprinsă între data de 08.10.2012, ora 21:01 și 09.10.2012, ora 04:57, conducătorul auto a nerespectat perioada minimă de odihnă zilnică redusă, cu 1 ora și 04 minute, având o perioadă de odihnă de doar 7 ore și 56 minute consecutive, încălcând astfel prevederile Regulamentului CE nr. 561/06 (cel puțin 9 ore consecutive), făcându-se mențiunea cu privire la întocmirea unui formular de control în trafic . nr. 5318 din data de 18.10.2012, înscris depus la fila 24 din dosarul Judecătoriei Cluj-N.. Această stare de fapt a fost inserată în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ (filele 8-9 din dosarul Judecătoriei Cluj-N.) și susținută de înscrisurile depuse de intimat la filele 26-27 din dosarul Judecătoriei Cluj-N., anume: plansa ilustrând vizualizarea diagramelor a conducătorului auto Kristof A. pentru săptămâna 08.10._12 și fisa ilustrând contravenții conducători auto de la data de 18.09.2012 până la data de 18.10.2012. În consecință, societatea petentă a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3.000 lei, conform art. 8 alin. 2 pct. 6 din OG nr. 37/2007 pentru încălcarea prevederilor art. 9 alin. 1 lit. d din OG nr. 37/2007, procesul-verbal de contravenție fiind întocmit în lipsa reprezentantului legal al societății și comunicat entității contraveniente la data de 21.10.2012.
Apreciind că procesul-verbal de contravenție este nelegal și netemeinic, petenta a promovat prezenta plângere contravențională, solicitând: în principal- anularea actului de sancționare și, în subsidiar- aplicarea sancțiunii avertismentului.
În drept, potrivit art. 8 alin. 2 pct. 6 din OG nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, constituie o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului CE nr. 561/2006 nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă, cu mai mult de o oră, dar mai puțin de două ore. Nerespectarea acestei obligații constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei, conform art. 9 alin. 1 lit. d din același act normativ, sancțiune ce se aplică operatorului de transport rutier. Perioada de repaus zilnică de odihnă este reglementată prin art. 4 lit. g din Regulamentul CE nr. 561/2006, după cum a arătat intimatul în cuprinsul întâmpinării (fila 19 din dosarul Judecătoriei Cluj-N.) și, în speță, conducătorul auto trebuia să respecte o perioadă de odihnă zilnică redusă de minim 9 ore consecutive.
În temeiul art. 10 din OG nr. 37/2007, contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001. În acord cu prevederile art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că, procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ (filele 8-9 din dosarul Judecătoriei Cluj-N.) îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege. De altfel, nici petenta, în motivarea plângerii contravenționale nu a alegat vreun aspect privind întocmirea nelegală a actului, ci doar aspecte de netemeinicie a procesului-verbal contestat.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța are în vedere că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, având în vedere natura faptei imputate, a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauzele „Öztürk împotriva Germaniei”, „Huseyin Turan împotriva Turciei”) sau a scopului punitiv al sancțiunii amenzii și caracterul general al normei de drept încălcate, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza N. G.”. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare.
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza „N. G. împotriva României”, mai sus menționată, în care s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petentei i s-a oferit posibilitatea dovedirii unei întocmiri nelegale și netemeinice a procesului-verbal de contravenție, fiindu-i încuviințate în probațiune înscrisurile depuse la dosarul cauzei, dar administrarea acestui mijloc de probă nu a fost în măsură să ilustreze sancționarea sa nelegală.
Cu prioritate, în acest context, instanța urmează a analiza susținerea petentei cu privire la situația fortuită în care s-a aflat conducătorul auto, fiind nevoit să încalce normele legale ce reglementează perioada minimă de odihnă zilnică datorită faptului că trebuia să preia o comandă de încărcare în data de 08.10.2012, din localitatea Târgoviște, dată la care s-a efectuat și o descărcare în București, după cum reiese din fișele de comandă depuse la filele 12-13 din dosarul Judecătoriei Cluj-N.. Este evident, însă, caracterul neîntemeiat a acestei susțineri, răspunderea contravențională putând fi înlăturată doar în ipoteza unui adevărat caz fortuit conform art. 11 alin. 1 din OG nr. 2/2001, caz fortuit ce este reglementat în cuprinsul art. 47 din Codul Penal- dispoziții ce se vor aplica în speță, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, anterior expusă, ce asimilează domeniul contravențional celui penal- ce arata ca rezultatul faptei trebuie să fie consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. Ori, raportat la circumstanțele cauzei și la obiectul de activitate al societății petente, ce este un „profesionist” în domeniul transporturilor rutiere de marfă, instanță apreciază că nu se poate pune problema existenței unei împrejurări de neprevăzut constând în durata operațiunilor de încărcare-descărcare, operațiuni ce este de notorietate că nu pot fi estimate „la limită”. Ca un operator de transport diligent, ce acționează în conformitate cu reglementările legale, entitatea petenta trebuia să ia măsuri de precauție și să asigure, eventual, un echipaj de conducători auto, după cum a arătat intimatul în curpinsul întâmpinării, astfel ca atât comanda de transport să fie pe deplin îndeplinită, cât și normele legale în domeniul perioadei de repaus zilnic recomandat respectate. Este clar că exista o culpa a societății petente în maniera de a-și organiza activitatea și, unde exista o minimă culpa, este exclusă reținerea cazului fortuit, ca o cauză de înlăturare a răspunderii contravenționale.
De altfel, instanța apreciază că, prin chiar maniera de redactare a textului de lege ce instituie contravenția reținută în sarcina petentei, anume art. 8 alin. 2 pct. 6 din OG nr. 37/2007, legiuitorul a făcut o delimitare a gradului de pericol social ce rezidă din săvârșirea unei asemenea contravenții, arătând că fapta reținută în sarcina petentei constituie o încălcare gravă a prevederilor regulamentelor europene adoptate în domeniu.
Raportat la starea de fapt ce a stat la baza sancționării contravenientei, instanța reține că, la momentul constatării faptei contravenționale, a existat o nerespectare a perioadei minime de odihnă zilnică redusă, cu 1 ora și 04 minute, conducătorul auto având o perioadă de odihnă de doar 7 ore și 56 minute consecutive, fiind încălcate astfel prevederile Regulamentului CE nr. 561/06 (cel puțin 9 ore consecutive). Această stare de fapt nu doar că rezulta cu certitudine din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, împotriva căruia nu s-a făcut dovada contrară, ci este pe deplin susținută de planșa ilustrând vizualizarea diagramelor a conducătorului auto Kristof A. pentru săptămâna 08.10._12 (fila 26 din dosarul Judecătoriei Cluj-N.).
Cu privire la sancțiunea aplicată petentei, amenda în cuantumul minim prevăzut de lege, de 3.000 lei, instanța apreciază că aceasta a fost corect individualizată în temeiul prevederilor art. 8 alin. 2 pct. 6 din OG nr. 37/2007. Raportat la acest aspect, instanța are în vedere analiza principiului proporționalității sancțiunii, ce trebuie efectuat în aplicarea oricărei sancțiuni contravenționale. Trebuie observat, așadar, că dispozițiile OG nr. 37/2007 au drept scop stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto care efectuează operațiuni de transport rutier ce fac obiectul Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 de armonizare a anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier și amendare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 și Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2.135/98 și abrogare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.820/85 sau operațiuni de transport rutier care fac obiectul Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale (AETR), adică ralierea legislației naționale la cea europeană adoptata în domeniu.
Raportat la dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, ce impun ca, la stabilirea sancțiunii să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că sancțiunea aplicată petentei este legală și temeinică, fiind corect individualizată față de gradul de pericol social ridicat ce a rezidat în mod concret din fapta sa.
Astfel, fapta contravențională a petentei a constat, în mod concret, în efectuarea de operațiuni de transport rutier de marfă fără respectarea perioadei minime de repaus zilnic, faptă ce ilustrează un grad de pericol social ridicat din moment ce a fost pusă în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, fiind de notorietate că majoritatea accidentelor rutiere sunt cauzate de oboseala conducătorilor auto.
Așadar, instanța consideră că, raportat la importanța obiectivelor ocrotite de OG nr. 37/2007, din fapta săvârșită în mod concret de către petentă, a rezultat un grad de pericol social ridicat, întrucât au fost puse în pericol valorile atât de importante protejate de legiuitor prin adoptarea unui asemenea act normativ, valori constând în respectarea legislației europene în domeniul perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto care efectuează operațiuni de transport rutier.
Totodată, circumstanțele personale ale contravenientei justifică aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii, fapta săvârșită în concret de către aceasta ilustrând un grad de pericol social ridicat și prin raportare la obiectul de activitate al societății, întrucât, în calitatea sa de “profesionist”, în sensul prevederilor Codului Civil, trebuia să cunoască și să respecte întocmai exigențele legale stipulate în domeniul transporturilor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța urmează a respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională și a menține în totalitate procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, astfel cum a fost întocmit la data de 18.10.2012 de către Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier- Inspectoratul Teritorial 4 Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petenta ., CUI RO6626276, cu sediul în localitatea Târgu M., .. 36A, jud. M. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier- ISCTR, cu sediul în București, .. 38, sector 1 și sediul procesual ales în Cluj-N., .. 17, jud. Cluj și, în consecință:
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, astfel cum a fost întocmit la data de 18.10.2012 de către Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier- Inspectoratul Teritorial 4 Cluj.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.04.2013.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. G. T.
Red.D./Dact.D.
4 ex./15.04.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1176/2013. Judecătoria... | Somaţie de plată. Hotărâre din 06-06-2013, Judecătoria GHERLA → |
|---|
