Somaţie de plată. Hotărâre din 11-04-2013, Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 371/235/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
ORDONANȚA CIVILĂ NR. 471/2013
Ședința publică din data de 11 APRILIE 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. I. L.
GREFIER: C. L. P.
Pe rol soluționarea cererii precizate, formulată de creditorii T. Ș. F. A. și T. Ș. F., în contradictoriu cu debitoarea . obiect somație de plată.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pentru creditorii lipsă, av. Ș. R., cu împuternicire avocațială la dosar (fila 16), lipsind debitoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității cererii invocate de debitoare prin întâmpinare.
Reprezentanta creditorilor solicită respingerea excepției întrucât acțiunea nu este întemeiată pe prevederile OUG nr. 119/2007, ci temei legal invocat de creditori rezidă în dispozițiile OG nr. 5/2001.
Instanța califică această excepție ca fiind o apărare pe fond, astfel că se va pronunța asupra acesteia prin hotărâre.
La întrebarea instanței, reprezentanta creditorilor arată că nu mai are alte cereri, probe sau excepții de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind alte cereri, probe sau excepții de formulat în cauză, constată cauza în stare de judecată și declară terminată faza probatorie, acordând părților prezente cuvântul pe fond.
Reprezentanta creditorilor solicită admiterea somației de plată astfel cum a fost precizată și obligarea debitoarei . sumei de 18.031,40 lei, ținându-se cont că prin procesul verbal încheiat la data de 01 noiembrie 2012 s-au compensat debitele datorate de părți precum și că la data de 07.03.2013 s-a efectuat o plată parțială a sumei datorate de debitoare, cu obligarea totodată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și a timbrului judiciar achitate de creditori, fără onorariul avocațial.
Reprezentanta creditorilor, în privința excepției inadmisibilității invocate de debitoare, arată că prezenta somație are ca temei de drept OG nr. 5/2001 și nu OUG nr. 119/2007, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată. Din înscrisurile încuviințate de instanță rezultă că suma totală de restituit de 49.066,64 lei reprezintă sume încasate în plus de către debitoare ca urmare a diferenței existente între valoarea declarată a lucrărilor și valoarea realizată efectiv, astfel că debitoarea . rămasă neachitată, astfel cum a fost precizată, fiind îndeplinite condițiile deținerii unei creanțe certe, lichide și exigibile, conform cerințelor legale invocate ca temei al acțiunii.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 29.01.2013 sub numărul de mai sus, și precizată pe durata procesului (f. 22), creditorii T. Ș. F. și T. Ș. F. au solicitat, în contradictoriu cu debitoarea . primar, emiterea unei ordonanțe care să cuprindă somația de plată pentru suma de 18.031,40 lei reprezentând diferență debit, cu dobândă legală calculată până la achitarea integrală a debitului și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditorii au arătat pe de-o parte că debitoarea avea de restituit către . suma de 49.066,64 lei reprezentând sume încasate în plus ca urmare a diferențelor existente între valoarea lucrărilor declarate la emiterea autorizațiilor de construire și valoarea reală investită, iar pe de altă parte societatea comercială indicată datora către pârâtă suma de 23.135 lei cu titlu de taxe și impozite locale și penalități. Părțile au încheiat astfel un acord de compensare, iar întrucât reclamanții T. Ș. F. și T. Ș. F. au achiziționat aceste lucrări de la ., s-a convenit ca diferența de restituit de către pârâtă, în sumă de 25.931,40 lei, să se realizeze în favoarea persoanelor fizice indicate. Prin precizarea de acțiune reclamanții au învederat că pârâta a făcut o plată parțială în cuantum de 7.900 lei, astfel încât au restrâns câtimea obiectului acțiunii la suma de 18.031,40 lei.
În drept au invocat dispozițiile OG nr. 5/2001.
Cerea a fost legal timbrată cu 39 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
În probațiune, creditoarea a depus la dosar copie de pe procesul-verbal de compensare, certificat de atestare fiscală, extras de cont, notificare (f. 4-9).
Prin întâmpinarea depusă înainte de primul termen de judecată (f. 14-15) debitoarea . primar a invocat excepția inadmisibilității acțiunii raportat la dispozițiile OUG nr. 119/2007, arătând că litigiul nu are la baza un contract comercial iar procesul-verbal de compensare nu reprezintă un act de creanță, ci un act administrativ fiscal care poate fi valorificat sau contestat doar prin raportare la sediul materiei acestui înscris, respectiv în condițiile Codului Fiscal și ale Codului de Procedură Fiscală. A arătat că întrucât creanța invocată este una fiscală, față de natura relațiilor dintre părți, raportat la natura și valoarea juridică a actului de creanță, solicită respingerea ca inadmisibilă sau în subsidiar ca neîntemeiată, a acțiunii promovate de reclamanți.
În drept a invocat OUG nr. 119/2007, Codul fiscal, Codul de procedură fiscală.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar considerându-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, conform art. 167 C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările cauzei instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 01.11.2012 creditorii T. Ș. F. și T. Ș. F. și debitoarea . primar, au încheiat procesul-verbal de compensare a obligațiilor fiscale ale contribuabilului . (f. 4), debitoarea având de restituit către societate suma de 49.066,64 lei reprezentând sume încasate în plus ca urmare a diferențelor existente între valoarea lucrărilor declarate la emiterea autorizațiilor de construire și valoarea reală investită, iar societatea datorând pârâtei suma de 23.135 lei cu titlu de taxe și impozite locale și penalități. În urma acestei operațiuni, debitoarea a rămas să restituie, în favoarea reclamanților T. Ș. F. și T. Ș. F., după cum s-a menționat expres în actul de compensare, suma de 25.931,40 lei, pretențiile solicitate de creditori fiind ulterior restrânse la suma de 18.031,40 lei, urmare a plății parțiale a sumei datorate de debitoare.
În drept, potrivit art. 1 din OG nr. 5/2001, pentru a se obține realizarea de bunăvoie sau prin executare silită, pe calea procedurii somației de plată a unei creanțe ce are ca obiect plata unei sume de bani, trebuie îndeplinite cumulativ trei condiții: 1. creanța să fie certă, lichidă si exigibilă; 2. obligația de plată să fie constatată printr-un înscris sau determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege; 3. drepturile și obligațiile părților să privească executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
In privința excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de debitoare, instanța a calificat-o drept apărare privind fondul cauzei și analizând în acest context condițiile cerute de textul legal indicat, instanța reține că cererea introdusă de creditori este inadmisibilă, raportat la materia specială și derogatorie de la dreptul comun a procedurii somației de plată. Deși apărările debitoarei au vizat inaplicabilitatea dispozițiilor OUG nr. 119/2007, aceasta cu toate că temeiul acțiunii reclamanților a fost OG nr. 5/2001, instanța constată a fi judicios argumentată poziția debitoarei, creanța invocată de reclamanți având o natură fiscală, sediul materiei regăsindu-se în cuprinsul dispozițiilor Codului Fiscal și ale Codului de Procedură Fiscală, sens în care art. 1 alin. 2 și 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal statuează următoarele:”(2) C. legal de administrare a impozitelor și taxelor reglementate de prezentul cod este stabilit prin legislația privind procedurile fiscale.(3) În materie fiscală, dispozițiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal”.
Față de izvorul juridic al sumei ce s-a stabilit a se restitui în favoarea reclamanților, trecută în procesul-verbal de compensare, reprezentând sume încasate în plus ca urmare a diferențelor existente între valoarea lucrărilor declarate la emiterea autorizațiilor de construire și valoarea reală investită, se impune a se reține natura fiscală a creanței invocate, și aplicabilitatea dispozițiilor Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal. Potrivit acestui act normativ, creditorul trebuie să urmeze o procedură specifică, respectiv după efectuarea compensării, să depună o cerere de restituire și împotriva modului de rezolvare a solicitării sale, are deschisă calea contestației, pe cale administrativă, sub sancțiunea decăderii, conform art. 205 și art. 207 C.proc.fiscală.
Având în vedere aceste considerente, și reținând că procedura somației de plată este inadmisibilă raportat la starea de fapt reținută și la temeiurile de drept incidente, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OG nr. 5/2001, instanța va respinge cererea formulată de creditorii T. Ș. F. și T. Ș. F., în contradictoriu cu debitoarea . primar P. I. D. având ca obiect emiterea unei somații de plată, urmând în mod corelativ a fi respinsă solicitarea creditorului de obligare a pârâtei la plata dobânzilor legale până la achitarea efectivă a debitului invocat.
Potrivit dispozițiile articolului 274 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere acest temei juridic precum și împrejurarea că cererea creditorului urmând a fi respinsă, debitoarea nu a căzut în pretenții, instanța va respinge cererea prin care acesta a solicitat obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată în favoarea sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de creditorii T. Ș. F. și T. Ș. F., ambii cu domiciliul în G., .. 4 jud. Cluj, împotriva debitoarei . primar P. I. D., cu sediul în . . jud. Cluj, având ca obiect somație de plată.
Respinge cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata dobânzii legale.
Respinge capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.04.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
G. I. L. C. L. P.
Red/Dact. 13.05.2013
G.I.L. –4 ex.
| ← Sechestru judiciar. Sentința nr. 1094/2013. Judecătoria GHERLA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1176/2013. Judecătoria... → |
|---|
