Plângere contravenţională. Sentința nr. 518/2013. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 518/2013 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 28055/211/2012
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 518/2013
Ședința publică de la 23 Aprilie 2013
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: D. O. - M.
GREFIER: G. Tudorița
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de petentul T. I. în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA- C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză la prima strigare se constată lipsa părților.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a II-a strigare, conform art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești (Hotărârea CSM nr. 387/2005), nu se prezintă niciuna din părți, însă, la dosarul Judecătoriei Cluj-N. (fila 7) există o cerere de judecare în lipsă din partea intimatei, astfel că judecata va continua chiar în lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că, prin serviciul registratură, intimata a depus la dosarul cauzei: o cerere de judecată în lipsă, dovada comunicării procesului verbal, dovada certificatului calificat și a autorizației de control a agentului constatator și proba foto captată în vederea recunoașterii automate a numerelor de înmatriculare privind autoturismul cu numărul de înmatriculare_ (filele 6-10).
Verificându-și competența, în temeiul art. 1591 alin. 4 din Codul de procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, conform prevederilor art. 1 din codul de procedură civilă și ale art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, contravenția pentru care petentul a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal atacat fiind săvârșită în circumscripția Judecătoriei G..
Conform prevederilor art. 167 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind că acest mijloc de probă este unul legal, pertinent, concludent și util soluționării cauzei, fiind de natură a proba temeinicia pretențiilor deduse judecății.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și, deoarece părțile legal citate nu sunt prezente pentru a pune concluzii pe fond, rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 28.11.2012, sub nr._, petentul T. I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- C., anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 14.11.2012.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, prin procesul-verbal contestat, agentul constatator a reținut, ca stare de fapt: că, la data de 24.10.2012, a circulat pe DN1C în localitatea J., jud. Cluj cu autoturismul Opel Astra având nr. de înmatriculare_ fără ca respectivul autoturism să dețină rovinetă valabilă. A arătat, însă, petentul că, la data de 08.10.2012, a înstrăinat autoturismul despre care se face referire în conținutul actului constatator, după cum reiese din procesul-verbal de scoatere din evidența fiscală a mijloacelor de transport, precum și din contractul de vânzare-cumpărare încheiat în Cluj-N., la data de 08.10.2012.
În consecință, petentul a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, întrucât nu el a fost cel care a condus autoturismul, vehiculul fiind înstrăinat către numitul D. M. M..
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În probațiune, s-a depus la dosarul cauzei copia procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 14.11.2012 (fila 4 din dosarul Judecătoriei Cluj-N.), copia procesului-verbal de scoatere din evidența fiscală a mijloacelor de transport, eliberat sub nr._ din data de 09.10.2012 de către Municipiul Cluj-N.- Direcția Impozite și Taxe Locale (fila 5 din dosarul Judecătoriei Cluj-N.) și copia contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat, la data de 08.10.2012, la Cluj-N. (fila 6 din dosarul Judecătoriei Cluj-N.).
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 11.01.2013, prin serviciul registratură al Judecătoriei Cluj-N., intimata a depus, la dosarul cauzei, în probațiune, în vederea dovedirii contravenției, un set de înscrisuri și, anume: dovada certificatului calificat și a autorizației de control a agentului constatator R. R. G., având valabilitate pentru perioada 13.02._12 (fila 8 din dosarul Judecătoriei Cluj-N.) și fotografia ilustrând săvârșirea contravenției (fila 10 din dosarul Judecătoriei Cluj-N.).
Prin sentința civilă nr. 3423/2013 din data de 20.02.2013, apreciind că nu este competentă teritorial să soluționeze cauza, Judecătoria Cluj-N. și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei G., plângerea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 13.03.2013, sub același nr. de dosar,_ .
La data de 15.04.2013, prin serviciul registratura al Judecătoriei G., intimata a depus la dosarul cauzei același set de înscrisuri în probațiune precum cel depus la dosarul Judecătoriei Cluj-N., anume: dovada certificatului calificat și a autorizației de control a agentului constatator R. R. G., având valabilitate pentru perioada 13.02._12 (fila 8), fotografia ilustrând săvârșirea contravenției (fila 9), precum și dovada de comunicare a procesului-verbal de contravenție (fila 7).
La termenul de judecată de astăzi, 23.04.2013, în temeiul prevederilor art. 167 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, după care a reținut cauza în pronunțare.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, la data de 25.10.2012, agentul constatator R. G. R. din cadrul intimatei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- subunitatea C. a interogat baza de date și a constatat că, la data de 24.10.2012, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost fotografiat cu ajutorul unei camere video ANPR, întrucât acest nr. de înmatriculare nu s-a regăsit în baza de date în care sunt conținute toate rovinetele valabile la data înregistrării contravenției, respectiv data de 24.10.2012, ora 16:31, după cum reiese din fișa conținând fotografia dovadă a săvârșirii contravenției (fila 9). În consecință, s-a procedat la identificarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor- Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului existent între intimată și această instituție și s-a identificat proprietarul autovehiculului care a circulat fără a avea rovinetă valabilă pentru data de 24.10.2012, ca fiind petentul T. I.. Raportat la aceste date, la data de 14.11.2012, același agent constatator din cadrul companiei intimate a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ (fila 4 din dosarul Judecătoriei Cluj-N.), fiind sancționat contravențional petentul, în calitate de proprietar al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, aplicându-i-se sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002, pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002. Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa contravenientului și i-a fost comunicat acestuia la data de 28.11.2012 (fila 7).
Arătând că nu el a săvârșit fapta contravențională, petentul a promovat prezenta plângere contravențională, solicitând anularea actului de sancționare.
În drept, potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 144/2012, fapta de a circula fără a deține rovinetă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă, amendă având limite între 250 lei și 500 lei, pentru autovehicule de genul celui pentru care a fost aplicată sancțiunea în speță, conform anexei II a aceluiași act normativ. Art. 7 din același act normativ arată că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar, în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului. Definind noțiunea de utilizator, art. 1 alin. 1 lit. b din OG nr. 15/2002 stipulează că utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Reglementând maniera în care pot fi constatate și sancționate asemenea contravenții, art. 9 alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002 arată că constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, după cum este și cazul procesului-verbal de contravenție contestat. În această ipoteză, procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
În temeiul art. 10 din OG nr. 15/2002, contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Conform prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 14.11.2012 îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege. De altfel, nici petentul, în motivarea plângerii contravenționale, nu a alegat aspecte care privesc întocmirea nelegarea a actului, ci doar netemeinicia aplicării sancțiunii, pe considerentul că nu el a fost cel care a săvârșit fapta contravențională.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța are în vedere că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează fapte de încălcare a normelor legale în legătură cu aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, având în vedere natura faptei imputate, a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauzele „Öztürk împotriva Germaniei”, „Huseyin Turan împotriva Turciei”) sau a scopului punitiv al sancțiunii amenzii și caracterul general al normei de drept încălcate, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza N. G.”.
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza „N. G. împotriva României”, mai sus menționată, în care s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petentul a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, prin probatoriul depus la dosar și să dovedească sancționarea sa neîntemeiată. Astfel, din înscrisurile administrate, în probațiune, pentru petent, a reieșit faptul că autovehiculul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ a fost vândut de către petent la data de 08.10.2012 cumpărătorului D. M. M., la această dată fiind predată posesia mașinii și toate actele acesteia, în acest sens fiind copia contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit (fila 6 din dosarul Judecătoriei Cluj-N.). Acest contract de vânzare-cumpărare a și fost înscris în evidențele fiscale, după cum reiese din copia procesului-verbal de scoatere din evidența fiscală a mijloacelor de transport, eliberat sub nr._ din data de 09.10.2012 de către Municipiul Cluj-N.- Direcția Impozite și Taxe Locale (fila 5 din dosarul Judecătoriei Cluj-N.), înscris conform căruia autovehiculul a fost radiat de pe numele petentului. Ori, prin înregistrarea contractului în evidențele Municipiului Cluj-N.-Direcția Impozite și Taxe Locale, înscrisul sub semnătură privată a dobândit dată certă, conform dispozițiilor art. 1182 ale Codului civil din 1864, text de lege încă aplicabil în temeiul art. 230 din Legea nr. 71/2011. Însă, cumpărătorul nu a procedat la efectuarea procedurii de înmatriculare a autoturismului achiziționat pe numele său, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, astfel că, în baza de date a Ministerului Administrației și Internelor, petentul apărea ca proprietar al autoturismului cu care a fost săvârșită contravenția. În consecință, consultând această bază de date, intimata a întocmit procesul-verbal de contravenție pe numele petentului și i-a aplicat acestuia sancțiunea contravențională corespunzătoare, reținând că era proprietarul autovehiculului.
Raportat la cele mai sus arătate, instanța apreciază că sancționarea petentului pentru săvârșirea contravenției constând în aceea că, la data de 24.10.2012, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ nu deținea rovinetă valabilă, este netemeinică, deoarece nu el era proprietar al autoturismului la acea dată. Este adevărat că, în baza art. 7 și art. 1 alin. 1 lit. b din OG nr. 15/2002, este obligat să achite tariful de utilizare și contravaloarea rovinetei persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare al autovehiculului, fie ea proprietar sau utilizator, însă aceste dispoziții legale sunt menite doar să faciliteze sarcina agenților constatatori competenți să constate și să sancționeze contravenții conform prevederilor OG nr. 15/2002 de a stabili cine este persoana care datorează plata amenzii contravenționale pentru neîndeplinirea obligației legale de a achita taxa de drum. Este instituită, așadar, prezumția că persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare este contravenient, însă, aceasta prezumție poate fi răsturnată pe calea unei plângeri contravenționale precum cea de față, instanța fiind abilitată în temeiul prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001 să se pronunțe asupra temeiniciei procesului-verbal de contravenție.
În consecință, din moment ce petentul a făcut dovada că autoturismul pentru care a fost sancționat contravențional nu se mai afla în proprietatea sa la data constatării contravenției, apare evidentă întocmirea netemeinică a procesului-verbal de contravenție și reținerea săvârșirii contravenției în sarcina sa. Ar fi inechitabil să se impună obligația de a suporta sancțiuni contravenționale unei persoane care a vândut un autovehicul doar pentru faptul că persoana cumpărătorului nu a înțeles să-și respecte obligația de a înmatricula acel autoturism pe numele său.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța urmează a admite plângerea contravențională, a anula procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit, la data de 14.11.2012, de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- C. și a exonera petentul de la plata amenzii contravenționale aplicate, în cuantum de 250 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul T. I., CNP_, cu domiciliul în localitatea Cluj-N., .. 6, . în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- C., cu sediul în București, .. 401A, sector 6 și, în consecință:
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit, la data de 14.11.2012, de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- C..
Exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale aplicate, în cuantum de 250 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.04.2013.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. G. Tudorița
Red.D./Dact.D.
4 ex./29.04.2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 802/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 255/2013. Judecătoria GHERLA → |
|---|
