Pretenţii. Sentința nr. 1069/2013. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1069/2013 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 1008/235/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1069/2013
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: C. S.
GREFIER: M. G. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanții C. C. și C. A. C., în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13.11.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, pentru a da posibilitatea reclamanților de a depune concluzii scrise și având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 20.11.2013.
INSTANȚA
Deliberând reține că prin acțiunea civilă formulată de reclamanții C. C. și C. A. C. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A.-SUCURSALĂ G. se solicită instanței să se constate că punctul 5 lit. a, pct. 3 lit. d din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/27.06.2008, constituie o clauză abuzivă în sensul art.4 alin.1 din legea nr.193/2000; să se constate că art. 3. pct 5.1 lit. a din actul adițional nr.1/20.08.2010 la convenția de credit nr._/27.06.2008 prin care s-a introdus comisionul de administrare, constituie o clauză abuzivă în sensul art.4 alin.1 din legea nr.193/2000, să se dispună modificarea clauzelor contractuale în sensul eliminării acestor prevederi din contract, menținând ca valabile restul dispozițiilor convenției de credit; obligarea pârâtei la despăgubiri constând în suma plătită cu titlu de comision de risc începând cu data de 21.07.2008 și până în data de 20.08.2010 și cu titlu de comision de administrare începând cu data de 20.09.2010 și până la zi; obligarea pârâtei la modificarea ratei lunare, prin înlăturarea sumei plătită cu titlu de comision de administrare și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că între părți a intervenit convenția de credit arătată mai sus pentru suma de 52.000 CHF pe o perioadă de 300 luni, prevăzându-se în contract achitarea unui comision de risc, care începând cu data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010, acesta este nelegal, solicitând eliminarea acestuia. Mai arată că și pct. 3 lit. d din convenția de credit este abuziv, încălcând disp. art. 4 din legea nr. 193/2000.
Prezentei cereri îi sunt aplicabile dispozițiile noului cod de procedură civilă.
În temeiul art.194-197 din noul cod de procedură civilă s-a parcurs etapele de regularizare și comunicare a cererii de chemare în judecată; în această etapă, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamanților și pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală cu motivarea că contractul a fost deschis negocierii cu clienții, aceștia stabilind parametrii creditului și elementele condițiilor speciale, cu privire la condițiile generale clienții nu au avut inițiativa negocierii. Reclamanții au avut libertatea să propună și să ajusteze toate aspectele esențiale ale creditului, suma împrumutată, durata, tipul dobânzii, astfel încât să corespundă nevoilor și posibilităților clienților. Mai arată că cest comision de risc este o componentă a prețului creditului, reprezentat de D., astfel că nu poate fi cenzurat de instanță. În ce privește petitul de constatare a caracterului abuziv și a nulității art.3 lit. d din contract, arată că împrumutul este acordat pentru o perioadă de 25 de ani, fiind absolut imprevizibilă evoluția pieței financiare pe termen atât de lung.
Întâmpinare a fost comunicată în termenul legal reclamanților care au depus răspuns la fila 70.
Conform art.237cod procedură civilă, instanța a trecut la etapa cercetării procesului, în cadrul căruia a costatat că pârâta a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, excepția prescripției extinctive a dreptului de a cere restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de risc și cu titlu de comision de administrare și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepții care au fost unite cu fondul cauzei.
Instanța analizând excepții invocate le va respinge, ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
a. Cu privire la excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune se poate reține următoarele:
Prin dispozițiile art.12 alin.4 din Legea nr.193/2000 legiuitorul a prevăzut posibilitatea invocării nulității clauzelor apreciate de consumator ca fiind abuzive si nu posibilitatea solicitării anularii acelor clauze. Ca urmare, sancțiunea cuprinderii unor clauze abuzive, în convențiile încheiate, o constituie nulitatea absoluta a acestora, iar, declararea nulității absolute este imprescriptibila, în conformitate cu dispozițiile art.2 din Decretul nr.167/1958.
Termenul de prescripție privind pretențiile pe care păgubitul înțelege să le solicite începe sa curgă de la data când acesta a cunoscut, trebuia sau putea sa cunoască paguba si pe cel răspunzător. Atâta timp cat clauzele contestate nu au fost declarate de instanța judecătoreasca ca fiind abuzive consumatorul nu putea cunoaște întinderea pagubei.
Oricum, prin raportare la momentul convocării paratei la conciliere directa, f44, suma solicitata cu titlu de comision de risc pârâtei, este aferentă perioadei înscrise in termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958.
Prin urmare, în temeiul art.2 din Decretul 167/1958, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune.
b. Cu privire la excepției prescripției extinctive a dreptului de a cere restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de risc și cu titlu de comision de administrare reține următoarele:
Nu există dubii cu privire la împrejurarea că dreptul de a cere restituirea sumelor de bani achitate cu titlu de comision de risc și administrare este prescriptibil.
Astfel, această solicitare este întemeiată pe ideea că acea clauză contractuală în temeiul căreia a fost plătit comisionul este una abuzivă, iar o astfel de constatare ar atrage înlăturarea ei din cuprinsul contractului. În consecință, și sumele plătite de-a lungul timpului în temeiul acelei clauze ar deveni fără temei, adică nedatorate.
Or, conform art.8 alin.1 din Decretul 167/1958, prescripția dreptului la acțiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, începe sa curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cit si pe cel care răspunde de ea, iar potrivit art.8 alin.2, dispozițiile alineatului precedent se aplică prin asemănare si in cazul îmbogățirii fara just temei.
Este fără dubiu că acest text se aplică și în cazul plății nedatorate, caz în care, în mod normal, termenul de prescripție ar curge de la momentul efectuării plății.
Cu toate acestea, instanța constată că în speță restituirea plăților nedatorate este în realitate doar o consecință a anulării clauzei abuzive. Or, nulitatea pe care o presupune caracterul abuziv al clauzei este una absolută, dat fiind interesul general (al consumatorilor, ca și categorie socială) protejat prin instituirea normelor în materie, după cum s-a arătat anterior.
Conform art.2 din Decretul 167/1958, acțiunea în constatarea nulității absolute este imprescriptibilă. Or, această regulă ar fi aproape complet lipsită de efecte dacă s-ar considera că se poate cere anularea unei clauze indiferent de fi timpul care s-ar fi scurs de la încheierea ei, dar că solicitarea de restituire a prestațiilor efectuate în temeiul acelei clauze nule este prescriptibilă în termenul general de prescripție.
Prin urmare, se impune interpretarea potrivit căreia, deși acțiunea în restituirea prestațiilor este prescriptibilă, termenul de prescripție începe să curgă abia de la momentul constatării acestei clauze ca fiind nulă (în speță, abuzivă), acesta fiind momentul nașterii dreptului la acțiune, în accepțiunea art.7 alin.1 din decretul 167/1958.
În aceste condiții, ori de câte ori o persoană solicită constatarea nulității absolute a unei clauze și, în subsidiar, restituirea prestațiilor efectuate în baza acesteia, nu se poate pune problema prescripției în ceea ce privește capătul de cerere privind repunerea părților în situația anterioară.
După cum s-a precizat, această regulă se bazează pe principiul că o acțiune în constatarea nulității absolute ar fi, în caz contrar, una pur formală, superfluă, ori de câte ori ar fi promovată după împlinirea termenului general de prescripție. Acest lucru ar însemna ca regula instituită de decretul privind prescripția extinctivă să rămână fără efect în aproape toate situațiile de acest gen, știut fiind că printr-o acțiune în constatarea nulității absolute se urmărește, de fapt, de cele mai multe ori, restituirea prestațiilor executate, pe de o parte, și anularea obligației de a executa pe viitor propriile prestații, pe de altă parte.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția prescripției, invocată de pârâtă, privind dreptul de a cere restituirea sumelor arătate.
c. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, instanța o va respinge ca neîntemeiată, întrucât reclamanți sunt titularii contractului de credit încheiat cu pârâta iar dispozițiile legii nr.193/2000 nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului la accesul liber la justiție, a uneia din părțile unui contract care pentru apărarea drepturilor sale contractuale poate să se adreseze oricând instanței.
Analizând fondul cauzei, instanța constată următoarele:
Între parata ..A. – SUCURSALA CLUJ si reclamanți, s-a încheiat convenția de credit nr._/27.06.2008, prin care pârâta a acordat reclamanților un împrumut in suma de 58.555 CHF pe o durata de 300 luni.
La art. 3 lit.d din acest contract se prevedea la „Condițiile speciale ale convenției” că „Banca își rezerva dreptul de a revizui rata dobânzii curente in cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetara, comunicând împrumutatului noua rata a dobânzii. Rata dobânzii astfel modificata se va aplica de la data comunicării”.
De asemenea la art.3.11 D. din „Condițiile generale ale convenției” – se prevedea că „D. poate fi modificată în condițiile modificării ratei dobânzii, precum si in condițiile prevăzute de Secțiunea 10)”Costuri suplimentare” sau prin acordul părților”.
La art. 5 lit. a din condițiile speciale ale convenției de credit a fost prevăzut un comision de risc de 0,26 %, „aplicat la soldul creditului, plătibil lunar in zile de scadenta, pe toata perioada de derulare a Convenției de credit”. La punctul 3.5 din secțiunea 3 „Costuri” din Condițiile generale ale convenției prevede „Pentru punerea de la dispoziție a creditului, Împrumutatul datorează Băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toata perioada creditului; modul de calcul si scadenta plații acestuia se stabilesc in Condițiile speciale”.
În cadrul Secțiunii 8 „Scadenta anticipata” din Condițiile generale ale convenției” la 8.1 se prevede posibilitatea declarării scadentei anticipate dacă: a) împrumutatul nu își îndeplinește obligația de plata a sumei principale, a dobânzilor sau a oricăror alte costuri datorate: conform prezentei Convenții; conform altor convenții încheiate de împrumutat cu banca sau conform altor convenții de credit încheiate de împrumutat cu alte societăți financiare de credit; b) împrumutatul nu-si îndeplinește orice alta obligație asumata conform prezentei convenții; c) in cazul apariției unei situații neprevăzute care, in opinia băncii, face sa devina improbabil ca împrumutatul sa-si poată îndeplini obligațiile asumate; d) in cazul apariției unei situații neprevăzute care, in opinia băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător.
La secțiunea 10 „Costuri suplimentare” din Condițiile generale ale convenției se reglementează la pct.10.1 si 10.2 situațiile in care intervin costuri suplimentare.
Prin art. 3 din actul adițional la convenția de credit a fost introdus la articolul 5 al convenției de credit mai sus menționate, punctul 5.1., lit. a, un comision de administrare credit de 0,26 % pe luna „aplicat la Soldul Creditului, datorat si plătibil de către Împrumutat Băncii, lunar, pe toata durata creditului, la Data de Scadenta stabilita la pct. 6 „Rambursări si plăti” din Condițiile Speciale ale Convenției, pentru administrarea de către Banca a creditului din perspectiva riscurilor asumate de către aceasta prin punerea Sumei Principale la dispoziția Împrumutatului, in termenii si condițiile prevăzute in Convenție” .
Tot prin art. 3 din actul adițional la convenția de credit a fost introdus la articolul 5 al convenției de credit mai sus menționate punctul 5.2. privind alte costuri aferente contului curent.
Din lecturarea și redarea clauzelor contractuale mai sus menționate instanța observă ca aceasta convenție de credit reprezintă un contract de credit bancar, ale cărui clauze intra sub incidenta Legii nr. 193/2000 ce reglementează clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori, întrucât parata are calitatea de comerciant, iar reclamanții împrumutați au calitatea de consumatori.
Legea nr. 193/2000 transpune in dreptul intern roman prevederile Directivei nr. 93/13/CEE din 05.04.1993 privind clauzele abuzive din contractele încheiate cu consumatorii.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, „orice contract încheiat intre comercianți si consumatori, pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate”. Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, „in caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului”. Conform art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000, „se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive in contractele încheiate cu consumatorii”.
Art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 definește clauza abuziva astfel: „o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților”.
Conform alin. 1 lit. a din anexa Legii nr. 193/2000, „sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractuale, fara a avea un motiv întemeiat care sa fie precizat in contract”.
Ținând cont de textele legale indicate mai sus și înscrisurile de la dosar, instanța apreciază ca sunt abuzive: 5 lit. a, pct. 3 lit. d din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/27.06.2008, art. 3. pct 5.1 lit. a din actul adițional nr.1/20.08.2010 la convenția de credit nr._/27.06.2008.
Instanța observa ca parata nu a făcut dovada ca ar fi negociat cu reclamanții consumatori prevederile art. 3 lit. d din condițiile speciale ale convenției de credit, prin urmare si raportat la acest aspect aceste prevederi contractuale au caracter abuziv.; că atât convenția de credit cat si actul adițional la aceasta convenție reprezintă un contract standard, ale cărui clauze au fost prestabilite de câtre parata împrumutător, fara ca reclamanții împrumutați sa aibă posibilitatea de a negocia vreuna din clauzele stipulate, forma convențiilor fiindu-le impusa de către banca.
Instanța constata de asemenea ca reclamanții au garantat împrumutul acordat de către banca cu o garanție reala imobiliara (ipoteca) de rang I constituita asupra unui imobil si totodată i-a obligat pe reclamanți, conform art. 7 lit. b din condițiile speciale ale convenției de credit sa încheie si o polița de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul garanției, cu o societate de asigurări partenera V./agreata de banca si sa cesioneze băncii, cel târziu la data tragerii creditului, aceasta polița de asigurare. Or, in acest fel au fost acoperite toate riscurile.
De asemenea, se mai poate reține că în convenția de credit sunt prevăzute o . dobânzi penalizatoare, comisioane, penalități, garanții, toate in sarcina reclamanților consumatori, care creează o disproporție vădita între drepturile și obligațiile asumate de către părți.
În consecința, se impune înlăturarea acestor clauze din convenția de credit, ca urmarea faptului că au caracter abuziv, atrăgând și înlăturarea obligativității plății comisionului de risc și a comisionului de administrare din convenția de credit nr._/27.06.2008.
Din moment ce instanța a apreciat ca fiind abuzive clauzele mai sus menționate și a dispus înlăturarea acestor clauze din convenția de credit se impune obligarea paratei sa restituie reclamanților sumele încasate cu titlu de comision de risc începând cu data de 21.07.2008 și până în data de 20.08.2010 și cu titlu de comision de administrare începând cu data de 20.09.2010 și până la zi și va obliga pârâta să recalculeze ratele lunare la creditul reclamanților, prin înlăturarea comisioanelor de risc și administrare a căror nulitate a fost constatată.
În schimb, instanța va respinge cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata sumei de 29.198,21 lei cu titlu de despăgubiri, ca nedovedite, întrucât suma pretinsă de reclamanți nu coincide, cu suma ce rezultă din verificarea graficelor de rambursare atașate cauzei.
Raportat la aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții C. C. și C. A. C. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A București.-SUCURSALA G., și în consecință: va constata că că punctul 5 lit. a, pct. 3 lit. d din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/27.06.2008, constituie o clauză abuzivă în sensul art.4 alin.1 din legea nr.193/2000; va constata că art. 3. pct 5.1 lit. a din actul adițional nr.1/20.08.2010 la convenția de credit nr._/27.06.2008 referitor la comisionul de administrare, constituie o clauză abuzivă în sensul art.4 alin.1 din legea nr.193/2000; va dispune înlăturarea obligativității plății comisionului de risc și a comisionului de administrare din convenția de credit nr._/27.06.2008aaa; va obliga pârâta să restituie reclamanților sumele încasate cu titlu de comision de risc începând cu data de 21.07.2008 și până în data de 20.08.2010 și cu titlu de comision de administrare începând cu data de 20.09.2010 și până la zi; va obliga pe pârâtă să recalculeze ratele lunare la creditul reclamanților, prin înlăturarea comisioanelor de risc și administrare a căror nulitate a fost constatată.
Va respinge cererea de obligare a pârâtelor la plata sumei de 29.198,21 lei cu titlu de despăgubiri.
În temeiul art. 451 cod procedură civilă va obliga pârâta să plătească reclamanților cheltuielile de judecată suma de 1500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamanților, excepția prescripției dreptului reclamanților de a pretinde restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de risc și cu titlu de comision de administrare și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții C. C. CU DOMICILIUL PROCEDURAL ALES LA C..AVOCAT, INSOLVENȚĂ ȘI BIROU DE MEDIATOR P. F. - ORADEA, MUNTENIEI, nr. 8A, J. BIHOR și C. A. C. CU DOMICILIUL PROCEDURAL ALES LA C..AVOCAT, INSOLVENȚĂ ȘI BIROU DE MEDIATOR P. F. - ORADEA, MUNTENIEI, nr. 8A, J. BIHOR împotriva pârâtei S.C. V. R. S.A. - sector 2, București, ., . 10 și în consecință:
Constată că punctul 5 lit. a, pct. 3 lit. d din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/27.06.2008, constituie o clauză abuzivă în sensul art.4 alin.1 din legea nr.193/2000.
Constată că art. 3. pct 5.1 lit. a din actul adițional nr.1/20.08.2010 la convenția de credit nr._/27.06.2008 referitor la comisionul de administrare, constituie o clauză abuzivă în sensul art.4 alin.1 din legea nr.193/2000.
Dispune înlăturarea obligativității plății comisionului de risc și a comisionului de administrare din convenția de credit nr._/27.06.2008.
Obligă pârâta să restituie reclamanților sumele încasate cu titlu de comision de risc începând cu data de 21.07.2008 și până în data de 20.08.2010 și cu titlu de comision de administrare începând cu data de 20.09.2010 și până la zi..
Obligă pe pârâtă să recalculeze ratele lunare la creditul reclamanților, prin înlăturarea comisioanelor de risc și administrare a căror nulitate a fost constatată.
Respinge cererea de obligare a pârâtelor la plata sumei de 29.198,21 lei cu titlu de despăgubiri.
Obligă pârâta să plătească reclamanților cheltuielile de judecată suma de 1500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. StănilăMatedan G. M.
Red.Dact. CS/CS/28.11.2013
Tipărit/MGM/11.12.2013/5 ex.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1070/2013.... → |
|---|
