Plângere contravenţională. Sentința nr. 211/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 211/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 2304/235/2014
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 211/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: F. S.
GREFIER: M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de petenta S.C. S. S.A., în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR - COMISARIATUL CLUJ, având ca obiect plângere contravenționala .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă din partea intimatei cons.juridic V. C. V. (fil.87), lipsă reprezentantul petentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la dosarul cauzei s-a depus note de ședința de către petenta S.C. S. S.A (fil.100-103)
Reprezentanta intimatei arata că a studiat notele de ședința depuse la dosar și că nu mai are alte probe de propus in cauză, solicitând cuvântul pe fondul cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat în cauză, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea plângerii contravenționale ca fiind neîntemeiata, mențiunea acestuia si a sancțiunii dispuse prin acest proces verbal pentru motivele arătate prin întâmpinare.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Reține că prin plângerea formulată la data de 09.07.2014 petenta S.C. S. S.A. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata A. Națională pentru Protecția Consumatorilor – Comisariatul regional pentru Protecția Consumatorilor regiunea Nord Vest Cluj, anularea procesului–verbal de contravenție . nr._ din data de 27.06.2014 încheiat de intimată.
In motivarea plângerii sale petent a arătat că nu este vinovată de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, procesul –verbal contestat fiind neîntemeiat. (f. 2-6).
Cu toate că a fost legal citată petenta nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și susține plângerea și a dovedi netemeinicia procesului-verbal și nici nu a propus vreo probă în acest sens.
Prin întâmpinare, intimata A. Națională pentru Protecția Consumatorilor – Comisariatul regional pentru Protecția Consumatorilor regiunea Nord Vest Cluj, a solicitat respingerea plângerii petentului și menținerea procesului–verbal de constatare și sancționare a contravenției, susținând temeinicia și legalitatea acestuia.(fila 37-41)
Din analiza probelor administrate în cauză instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ din data de 27.06.2014 încheiat de intimată, petenta S.C. S. S.A. a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 10.000 lei pentru că în urma controlului efectuat la data de 25.06.2014 s-a constatat că petenta utiliza practici comerciale înșelătoare întrucât petenta oferea spre comercializare produsul Omega 3+Anghinare cu o reducere promoțională de 20%, respectiv preț vechi 27,50 lei și preț nou 22 lei, dar pe cutia produsului era menționată informația că prețul de vânzare este de 33,90 lei la care se adaugă o reducere de 5%, rezultând un preț de 32,20 lei pentru posesorii de card. Din verificarea faptică a reducerilor practicate la diverse produse s-a constatat că există rotunjirea prețurilor în partea superioară, respectiv Pachet pentru pensionari cu mențiunea reduceri de 80% coenzima Q10 și Ginko 50 cu un preț de 18,90 lei și reducerea de 5% ar trebui să fie prețul de 17,95 lei nu 17,96 lei cât se menționează pe etichetă, aceeași situație și la produsul Gincana 1+1 gratis. Referitor la campania 1000 de produse gratis în farmaciile D. în exteriorul farmaciilor apare forma de prezentare iar la * se menționează că „zero diferența de plată la rețeta pentru pacienți, această informație fiind tipărită cu litere mult mai mici față de informația 1000 de produse gratis, faptă prev. de art. 15 al.1 din Legea nr. 363/2007 .
În drept, potrivit dispozițiilor art.2 lit.d din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor: „practici ale comercianților în relația cu consumatorii, denumite în continuare practici comerciale - orice acțiune, omisiune, comportament, demers sau prezentare comercială, inclusiv publicitate și comercializare, efectuate de un comerciant, în strânsă legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs consumatorilor;”, conform art.4 al.1 „O practică comercială este incorectă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: a) este contrară cerințelor diligenței profesionale; b) deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod esențial comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup, atunci când o practică comercială este adresată unui anumit grup de consumatori.” iar conform art.15 al.(1) din aceeași lege: „Utilizarea de către comercianți a unor practici comerciale incorecte, astfel cum au fost definite la cap. II, este interzisă, constituie contravenție și se sancționează după cum urmează: a) cu amendă de la 5.000 lei la 100.000 lei, pentru practicile comerciale înșelătoare, așa cum sunt definite în anexa nr. 1 paragraful «Practici comerciale înșelătoare»”; iar potrivit anexa nr.1: pct. 20. „Descrierea unui produs ca fiind "gratis", "fără costuri" sau într-un mod similar, în cazul în care consumatorul trebuie să suporte alte costuri, în afară de costurile inevitabile ce rezultă din răspunsul la practica comercială și din plata pentru livrarea sau ridicarea produsului.”
Analizând conținutul procesului-verbal de contravenție contestat sub aspectul legalității întocmirii acestuia, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, actul de sancționare fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă. În temeiul art. 10 al.1 și art. 249 din Noul Cod de Procedură Civilă, sarcina probei revine contestatorului, care este obligat să-și dovedească susținerile din contestația formulată.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează o plângere contravențională împotriva unui act de sancționare întemeiat pe legislația rutieră, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza I. P.”. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauza „Öztürk împotriva Germanei”).
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza “I. P. împotriva României” și reiterată în cauza „N. G. împotriva României”, hotărâri în cuprinsul cărora s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovadă contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției. Esențial este ca instanțele naționale să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Referitor la valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că în raport cu principiile stabilite de C.E.D.O., le este recunoscut statelor parte la Convenție, dreptul de a investi organe administrative cu autoritate și competență în constatarea și sancționarea faptelor contravenționale; petentul având dreptul ca pe baza unei proceduri ce respectă principiul contradictorialității și prin administrarea unor probe concludente, să dovedească o stare de fapt contrară celei imputate și să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Ipotezele analizate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. vs. România, nu se mai regăsesc în prezent întrucât contravenienții nu mai risca închisoare contravenționala în caz de neplata amenzii, argument invocat de C.E.D.O. pentru a respinge excepția Guvernului de inaplicabilitate ratione materiae a Convenției, astfel că în prezent răspunderea contravențională instituită în legislația internă nu contravine normelor C.E.D.O. În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională care prin Decizia nr. 183/2003, Decizia nr. 520/2008 și Decizia nr. 338/2009 a arătat că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție ce are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară, statuând că nu se încalcă dreptul la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și nici dreptul la apărare.
Mai mult, starea de fapt reținută de către agentul constatator în cuprinsul procesul–verbal de contravenție contestat este susținută și de către planșele fotografice întocmite cu ocazia controlului, în care se observă două sau mai multe prețuri pe același produs, ce creează o reală confuzie cu privire la prețul corect al produselor oferite spre vânzare.(fila 88-97, 102-103)
Instanța reține că petentei i-au fost oferite mijloace pentru a proba netemeincia actului de constatare și sancționare a contravenției, însă aceasta nu a fost în măsură să dovedească o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator în cuprinsul procesul–verbal de contravenție contestat, care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a acestuia.
În legătură cu sancțiunea aplicată de agentul constatator, instanța reține, că în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21, al. 3, din OG nr. 2/2001, aceasta a fost corect individualizată, fiind proporțională cu gravitatea faptei reținute în sarcina petentului și care prezintă pericol social.
Având în vedere că procesul-verbal nu este afectat de vicii, valoarea sa probatorie nefiind înlăturată, acesta face deplină dovadă asupra stării de fapt consemnate în cuprinsul său, până la proba contrară care, în conformitate cu disp. art. 10 al.1 și art. 249 din Noul Cod de Procedură Civilă, revine celui care îl contestă, iar petentul nu și-a îndeplinit obligația procesuală de a-și proba susținerile și apărările, de a contribui la desfășurarea fără întârziere și la finalizarea a procesului, întrucât nu a prezentat nici o probă pertinentă și concludentă în vederea dovedirii unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul–verbal contestat, motiv pentru care, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea formulată de petentei S.C. S. S.A. ca fiind neîntemeiată și va menține ca legal și temeinic procesul – verbal de contravenție . nr._ din data de 27.06.2014 încheiat de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea petentei S.C. S. S.A. cu sediul în municipiul București, calea Ș. V., nr.282, ., sector 4, formulată în contradictoriu cu intimata A. Națională pentru Protecția Consumatorilor – Comisariatul regional pentru Protecția Consumatorilor regiunea Nord Vest Cluj cu sediul în municipiul Cluj-N., ., jud.Cluj, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 27.06.2014 încheiat de intimată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecători G..
Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. S. M. M.
Red.Dact.F . S ./5 ex .
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 199/2015.... → |
|---|
