Pretenţii. Sentința nr. 212/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 212/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 2595/235/2014
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 212/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: F. S.
GREFIER: M. M.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul B. V. împotriva pârâtului F. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul, prezent pârâtul asistat de av. P. M. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Reclamantul arată că nu are probe de propus in cauză.
Reprezentanta pârâtului invocă prescripția dreptului la acțiune privind creanța din anii 2005-2006, consideră că aceste solicitări ale reclamantului sunt prescrise.
Instanța acordă cuvântul pe fond si pe excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantului.
Reclamantul arată că nu se poate admite prescripția, el își întemeiază acțiune potrivit Legii 287/2009, art. 555 si art. 631 si această legea îl sprijină. Arată că este moștenirea este transmisă din tată in fiu iar potrivit art. 955 din Legea 287/2009 pretențiile si le dovedește cu titlu de proprietate si cu certificatul de moștenire de la fila 8-9 si cu chitanțe prin care arata ca a plătit impozitul începând cu anul 2002, iar de 26 de ani se tot judecă pentru dreptul lui. Solicită obligarea pârâtului sa-i plătească suma de 279 lei .
Reprezentanta pârâtului solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune a reclamantului, respingerea acțiunii ca nefondata si netemeinică, reclamantul nu a depus la dosar nici un act prin care să dovedească cotele fraților, iar cu certificatul fiscal a făcut dovada că a plătit cota parte de impozit. Solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată constând in onorariu avocațial.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Reține că prin acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul B. V. s-a solicitat instanței obligarea pârâtului F. A. la plata sumei de 28,56 lei reprezentând impozitului pe anii 2013-2014 și la plata sumei de 250 lei cu titlu de despăgubiri civile aferente anilor 2005-2006.(fila 2, 7, 26, 39 și 47)
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâtul i-a lucrat grădina în suprafață de 4800 mp. situată în intravilanul satului Ghirolt . pe care o are împreună cu ceilalți moștenitori ai defunctei B. A., în anul 2005-2006 i-a tăiat un nuc.
Prin întâmpinare și prin susținerile făcute în fața instanței, pârâtul F. A. a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile în sumă de 250 lei cu titlu de despăgubiri civile aferente anilor 2005-2006 și respingerea ca nefondată a cererii de obligare la plata sumei de 28,56 lei reprezentând impozitului pe anii 2013-2014, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. (fila 22-23)
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în sumă de 43 lei.(fila 12, 26, 48)
Conform art.237 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța a trecut la etapa cercetării procesului, în cadrul căreia instanța a încuviințat proba cu: înscrisuri solicitată prin cererea de chemare în judecată.
Din analiza probelor administrate în cauză instanța reține următoarele:
Cu privire la legea civilă aplicabilă în timp prescripțiile extinctive începute si împlinite sub imperiul reglementării anterioare nu sunt supuse dispozițiilor legii noi, deoarece ele reprezintă situații juridice trecute. Mai mult, art. 6 alin. (4) C.civ. si art. 201 din Legea nr. 71/2011 stabilesc că și prescripțiile extinctive începute si neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Întrucât în cauză prescripția extinctivă a început să curgă potrivit dispozițiilor din reglementarea anterioară a fostului Decret nr.167/1958, astfel că legea aplicabilă prescripției extinctive, sub toate aspectele (început, termen, suspendare, întrerupere, repunere în termen, efecte) este Decretul nr.167/1958 în vigoare la data la care prescripția a început să curgă și care se va aplica prescripției extinctive a dreptului material la acțiune a reclamantului sub toate aspectele.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripție extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 3 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani.
De asemenea, conform art. 8 alin. 1 ale cărui dispoziții sunt aplicabile cauzei de față, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Instanța va considera drept moment de la care devin incidente dispozițiile art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 anterior amintit, data producerii pagubei, dată la care au fost întrunite ambele condiții a cunoașterii pagubei și a făptuitorului de către cel păgubit, acesta fiind momentul nașterii dreptului la acțiune al reclamantului pentru despăgubirile civile aferente anilor 2005-2006.
În raport de aceste constatări, instanța reține, în virtutea obligației impuse de art. 18 din Decretul nr. 167/1958 de a cerceta din oficiu dacă dreptul la acțiune este prescris, că acțiunea promovată de reclamant în ceea ce privește creanța de 250 lei este formulată la data de 04.08.2014, după trecerea unui interval de timp de 9 ani de la momentul nașterii dreptului la acțiune al reclamantului, cu depășirea termenului general de prescripție de 3 ani.
Față de toate aceste considerente, instanța urmează a constata drept întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului invocată de pârâtul F. A., urmând a o admite ca atare și a respinge prezenta acțiune în ceea ce privește creanța de 250 lei cu titlu de despăgubiri civile aferente anilor 2005-2006 ca fiind prescrisă. (fila 39 verso)
Cu privire la a doua cerere de obligare a pârâtului la plata sumei de 28,56 lei reprezentând impozitului pe anii 2013-2014, instanța reține că orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual și că nu există nici un raport juridic obligațional între reclamant în calitate de succesor al proprietarului și pârât în baza căruia acesta să fie obligat să-i plătească reclamantului contravaloarea impozitului pe anii 2013-2014 motiv pentru care în temeiul art. 256 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul B. V. împotriva pârâtului F. A. având ca obiect plata sumei de 28,56 lei.
În temeiul art. 453 alin.1 din Noul Cod de Procedură Civilă, potrivit căruia: „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”, iar raportat la respingerea în totalitate a cererii reclamantului față de pârât și având în vedere cererea expresă a acestuia în acest sens, instanța va obliga pe reclamant să plătească pârâtului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform chitanțelor anexate.(fila 43)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul F. A. și în consecință:
Respinge acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul B. V. domiciliat în localitatea P. ..21, . împotriva pârâtului F. A. domiciliat în comuna Aluniș, ., jud.Cluj, având ca obiect despăgubiri civile aferente anilor 2005-2006.
Respinge acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul B. V. domiciliat în localitatea P. ..21, . împotriva pârâtului F. A. domiciliat în comuna Aluniș, ., jud.Cluj, având ca obiect plata sumei de 28,56 lei reprezentând impozitului pe anii 2013-2014.
Obligă pe reclamant să plătească pârâtului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecători G..
Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. S. M. M.
Red.Dact.F.S./4ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 199/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 228/2015. Judecătoria GHERLA → |
|---|
