Pretenţii. Sentința nr. 228/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 228/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 4195/235/2014
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 228/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: F. S.
GREFIER: M. M.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul . împotriva pârâților S. M. M., N. R., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 94 raportat la art. 107 din Codul de procedură civilă, constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 238 din Cod procedură civilă, față de înscrisurile depuse de părți la dosar, estimează că prezenta cauză se poate finaliza la acest termen de judecată.
În temeiul art. 251 al. 1, raportat la art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse în probațiune, considerând proba pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și nefiind alte cereri declară terminată cercetarea judecătorească și față de solicitarea de judecare în lipsă reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Reține că prin cererea înregistrată la data de, reclamanta .. a chemat în judecată pe pârâta S. M. M. în calitate de debitor principal și pe pârâtul N. REZO în calitate de fidejusor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea în solidar pe pârâților să plătească reclamantei suma de 204,88 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor cumpărate conform facturii nr.I319914 din 14.08.2014, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, creditoarea a arătat că între părți s-au desfășurat relații comerciale constând în livrări de mărfuri a căror contravaloare nu a fost achitată de către pârâtă.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.1516, art.1530, art.2280 și art.2300 din Noul Cod Civil, precum și art. 351 din Noul Cod de Procedură Civilă.
În susținerea cererii, au fost depuse următoarele înscrisuri, în copie: contract de vânzare-cumpărare nr._ din 11.09.2013, factura . nr. I319914 din 14.08.2014, actul de livrare a mărfurilor prin curier li tabel de calcul al penalităților.
Pârâții legal citați, nu a formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în fața instanței pentru a-și preciza poziția față de solicitările formulate prin acțiune și nici nu au propus probe și nu au ridicat excepții, ci au preferat să rămână pasivi, fără să-și execute obligațiile procesuale ce le revin.
În cauză a fost încuviințată, considerându-se pertinentă, concludentă și utilă soluționării, proba cu înscrisurile depuse la dosar de către creditoare.
Din analiza probelor administrate în cauză instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta .. în calitate de vânzător și pârâta S. M. M., în calitate de cumpărător și pârâtul N. REZO în calitate de fidejusor, a intervenit un contract de vânzare-cumpărare nr._ din 11.09.2013 având ca obiect mai multe bunuri specifice, contract încheiat conform dispozițiilor art. 1178 și art.1240 din Noul Cod Civil, livrarea mărfurilor fiind făcută prin „Urgent Curier”, pârâta semnând personal pentru primirea mărfurilor.
În drept, potrivit dispozițiilor art.1270 al.1 din Noul Cod Civil: „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.”, iar conform dispozițiilor art.1350 al.1 și 2 din Noul cod civil „Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.”
În materia executării obligațiilor, după dovedirea existenței creanței exigibile de către creditorul care pretinde executarea unei obligații, revine debitorului sarcina dovedirii stingerii acesteia prin plată.
Or, în prezenta cauză, reclamanta a făcut dovada existenței creanței principale alegate, creanță recunoscută de către pârâtă prin semnătură și prin achitarea parțială a debitului, iar în raport de faptul că aceasta din urmă nu a înțeles să își precizeze poziția procesuală, neaducând nici o probă în sensul stingerii creanței prin plată, astfel cum prevede art.10 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța apreciază ca întemeiată cererea privind plata debitului principal formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta.
Debitorul se află de drept în întârziere potrivit dispozițiilor art. 1523 al.2 lit.d din Noul Cod Civil, atunci când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi.
Potrivit art. 7.4 din contractul de vânzare-cumpărare nr._ din 11.09.2013, în cazul depășirii termenului de 30 de zile de plată a facturii, cumpărătoarea este obligată să plătească penalități de întârziere de 1% pentru fiecare zi de întârziere în primele 30 de zile și de 3% începând cu a 31 zi de întârziere.
Față de aceste dispoziții legale și, având în vedere faptul că data exigibilității fiecărei facturi este împlinită și că pârâta nu a înțeles să-și execute obligația contractuală, instanța constată că solicitările reclamantei în sensul obligării pârâtei și la plata penalităților contractuale pentru neexecutare este întemeiată, urmând să o admită, pârâta datorând și suma de 252 lei, pentru neplata la termen, calculate până la data de 13.10.2014.
În raport de aceste considerente, în temeiul art. 1270 și art.1350 din Noul Cod Civil instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, împotriva pârâților S. M. M. și N. REZO, și în consecință, va obliga în solidar pe pârâți să plătească reclamantei suma de 204,88 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor cumpărate conform facturii nr.I319914 din 14.08.2014
În temeiul art. 453 alin.1 din Noul Cod de Procedură Civilă, potrivit căruia: „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”, iar raportat la admiterea în totalitate a cererii reclamantului față de pârât și având în vedere cererea expresă a acestuia în acest sens, instanța va obliga pârâți la plata către reclamantă a sumei de 44,72 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru plătită pentru deschiderea acțiunii, conform chitanțelor anexate.(fila 12)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta .., cu sediul în mun. Ploiești, ., at.2, jud. Prahova împotriva pârâților S. M. M. domiciliată în ., nr.38A, jud.Cluj și N. REZO domiciliat în sat Cojocna, ., jud.Cluj, în consecință:
Obligă în solidar pe pârâți să plătească reclamantei suma de 204,88 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor cumpărate conform facturii nr.I319914 din 14.08.2014
Obligă în solidar pe pârâți să plătească reclamantei suma de 252 lei, cu titlu de penalități de întârziere pentru neplata la termen, calculate până la data de 13.10.2014.
Obligă în solidar pe pârâți să plătească reclamantei suma de 44,72 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecători G..
Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. S. M. M.
Red.Dact.F.S./5ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 212/2015. Judecătoria GHERLA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 136/2015.... → |
|---|
