Plângere contravenţională. Sentința nr. 733/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 733/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 248/235/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL C.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 733/2015
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: I. L. G.
GREFIER: L. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de petentul S. A. și pe intimatul I. C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și la a doua strigare, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța, în temeiul art. 131 din codul de procedură civilă și OG nr. 2/2001, verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus originalul procesului verbal de contravenție de către petent (f. 27-29), de către intimat transcrierea procesului verbal de contravenție (f. 30-34) după care:
Instanța, în temeiul art. 238 din Codul de procedură civilă, apreciază că nu se mai impune estimarea duratei cercetării procesului, cauza putând fi soluționată la acest termen.
Instanța, nemaifiind alte cereri, propuneri sau excepții de formulat în cauză, declară terminată faza probatorie, încuviințează proba cu înscrisurile, constată cauza în stare de judecată și părțile nefiind prezente pentru a pune concluzii pe fond, rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 23.01.2015 pe rolul Judecătoriei G., contestatorul S. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., anularea procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 07.01.2015 și restituirea amenzii achitate, arătând în motivarea acțiunii că textul de lege reținut a fi fost încălcat nu se aplică petentului întrucât autovehiculul pe care îl conducea nu este destinat transportului public de marfă sau persoane, având o capacitate sub 3,5 tone, iar la momentul controlului efectua o deplasare în interes personal din C.-N. spre domiciliul personal
În drept a invocat OUG nr. 195/2002.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru (f. 11).
În probațiune contestatorul a depus înscrisuri (f. 4-5, f. 12).
La data de 17.04.2015 intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. a depus la dosar întâmpinare (f. 16-17) prin care a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat, sub aspectul legalității, că procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei, intimatul a învederat faptul că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ. Totodată intimatul a precizat că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori a vreuneia dintre persoanele prevăzute de art. 315 C.proc.civ. și că se opune administrării oricărei probe cu caracter extrajudiciar întrucât acestea nu respectă principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil. A arătat că procesul-verbal este întocmit cu respectarea tuturor normelor în vigoare, în contextul scopului urmărit prin OUG nr. 195/2002, de asigurare a desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public. A învederat că fapta a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, astfel că actul atacat se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-206, art. 249, art. 223 art. 315 C.proc.civ., OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.
Prin răspunsul la întâmpinare(f. 20-21) petentul S. A. a reiterat apărările formulate prin acțiune.
În cauză, fiind considerate utile, pertinente și concludente soluționării cererii, în temeiul art. 167 alin. 1 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Instanța constată că este competentă, conform art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, să soluționeze prezenta acțiune, prezumtiva faptă contravențională fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială, respectiv în localitatea Iclod și că plângerea s-a formulat în termenul legal de 15 zile de la încheierea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzut de art. 31 alin. 1 din același act normativ.
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 07.01.2015 de către I. C. – Post Poliție Iclod, petentul S. A. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 877,5 lei, reținându-se faptul că la aceeași dată a condus autoutilitara Merceds cu nr. de înmatriculare_ pe DN1C pe direcția C.-N. – G., neavând aplicate în partea din spate a vehiculului limitele de viteză impuse, fapta fiind încadrată juridic și sancționată potrivit art. 102 alin. 1 pct. 34 din OUG nr. 195/2002.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând conținutul procesului-verbal sub aspectul legalității întocmirii acestuia, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile art. 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, neputând a fi identificată nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor art. 16 din același act normativ care să fi cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 07.01._, instanța reține că, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate care, fiind o prezumție relativă, este susceptibilă de a fi înlăturată prin dovada contrară, aspectul esențial din punctul de vedere al instanței europene fiind acela ca instanțele naționale să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale. De asemenea, potrivit aceleiași jurisprudențe europene, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999). Prin urmare, prezumția relativă de temeinicie si legalitate de care se bucură procesul-verbal potrivit legislației contravenționale din România este compatibilă cu prevederile art. 6 din C.E.D.O. si ca atare, poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, asigurându-se astfel dreptul la apărarea petentului.
În cauza de față instanța constată, pe baza probelor de la dosar, caracterul temeinic al procesului-verbal de contravenție atacat, constatând totodată că deși i s-a asigurat cadrul legal adecvat, petentul nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Alegațiile petentului pe aspectele de legalitate și temeinicie ale actului sancționator din perspectiva reținerii încălcării unui text de lege care nu i s-ar aplica, nu sunt corespunzătoare adevărului și nu sunt susținute de nicio probă administrată ci dimpotrivă, față de copia cărții de identitate a vehiculului cu nr. de înmatriculare_ aflată la fila 5 din dosar, se reține că petentul este înscris ca proprietar al autovehiculului categoria „autoutilitara N1 „ marca Mercedes Benz – Sprinter 518 CDI, iar definiția acestei noțiuni, conform punctului 3 al Anexei 1 la Secțiunea 2 din ORDINUL nr. 211/2003 pentru aprobarea Reglementărilor privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea - RNTR 2, în forma actualizată,este următoarea: “3. autoutilitară (autovehicul transport marfă) - autovehicul din categoria N(1), N(2) sau N(3), cu cel puțin 4 roți și o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h, conceput și construit pentru transportul de mărfuri și care poate tracta o remorcă”.
Prin urmare, raportat la textul legal sus-citat, autovehiculul condus de petent la data de 07.01.2015 pe drumurile publice este o autoutilitară, sens în care se reține că îi este aplicabil conținutul art. 102 alin. 1 pct. 34 din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia “constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: 34. neaplicarea, în partea din spate a vehiculului care efectuează transport public de persoane sau de mărfuri, a indicatorului cu limitele de viteză admise pentru categoria din care face parte vehiculul condus”.
Față de prevederile sus-citate, instanța reține că apărarea petentului în sensul că autovehiculul pe care-l conducea nu ar fi destinat transportului de mărfuri nu este conformă cu realitatea, iar din această perspectivă, câtă vreme este înregistrat ca autoutilitară, înseamnă că obiectiv vehiculul trebuie să aibă aplicate în partea din spate indicatoarele privind limitele de viteză admise, astfel că nu prezintă relevanță juridică aspectul dacă, în concret, la data controlului vehiculul se deplasa în interes personal sau efectua transport de mărfuri sau persoane, obligația de a se conforma cerințelor legale specifice unei anumite categorii de vehicule trebuind a fi îndeplinită odată cu înscrierea acestora în circulație.
Prin urmare, în cauza de față instanța constată, pe baza probelor de la dosar, caracterul temeinic al procesului-verbal de contravenție atacat și al sancțiunii concret aplicate contravenientului.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 98 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, clasa a IV-a de sancțiuni presupune 9-20 puncte-amendă, petentului fiindu-i aplicat numărul minim de 9 puncte și amenda în cuantumul de 877,5 lei, sancțiunea fiind legală. Analizând în continuare criteriile legale pe care instanța le are la dispoziție pentru a aprecia în concret sancțiunea amenzii aplicate, respectiv dispozițiile art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, la aplicarea sancțiunii trebuind să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și alte circumstanțe personale, motiv pentru care urmează a se reține faptul că în prezenta cauză se conturează un grad de pericol social redus al faptei și al făptuitorului, fapta fiind una de pericol abstract, care nu a produs nicio vătămare vreunui participant la trafic, fiind cert că indiferent de lipirea pe vehicul a acestor indicatoare cu limitele de viteză, în fond viteza concretă a vehiculului va fi întotdeauna evaluată în concret de către ceilalți șoferi care ar întâlni în trafic autoutilitara. Pe cale de consecință, valorificând în aceste circumstanțe starea de fapt, instanța apreciază că în fapt conduita petentului nu a fost de natură să justifice aplicarea unei sancțiuni pecuniare atât de împovărătoare ci dimpotrivă, condițiile concrete în care s-a comis contravenția justifică aplicarea sancțiunii avertismentului, sancțiune care la acest moment, în lipsa indicării vreunui istoric contravențional imputabil petentului, apare a fi suficientă pentru a se realiza scopul preventiv dar și sancționator al procesul-verbal de contravenție încheiat.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională, astfel cum a fost formulată de către contestatorul S. A., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 07.01.2015IPJ C. – Postul de Poliție al comunei Iclod, actul de constatare și sancționare a contravenției atacat fiind legal și temeinic, iar întrucât partea nu a solicitat și aplicarea în subsidiar a sancțiunii avertismentului, instanța o va aplica din oficiu, conform prevederilor legale sus-citate, urmând a înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 877,5 lei cu sancțiunea avertismentului și a înlătura celelalte consecințe ale procesului-verbal de contravenție atacat, respectiv va dispune restituirea către contestator a sumei de 438,75 lei achitată la Primăria . . nr._ din data de 08.01.2015 – fila 12 dosar.
În temeiul art. 453 NCPC, față de cererea de la fila 10 din dosar, instanța va respinge cererea reclamantului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 lei – taxa judiciară de timbru, actul sancționator fiind legal și temeinic, doar sancțiunea fiind individualizată de către instanță conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională, astfel cum a formulată de petentul S. A., având CNP_, cu domiciliul în . nr. 114 A,în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în C.-N., ., jud. C., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 07.01.2015 de I. C. – Postul de Poliție al comunei Iclod, actul sancționator fiind legal și temeinic.
Înlocuiește din oficiu sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 877,5 lei aplicată prin procesul-verbal atacat, cu sancțiunea avertismentului.
Înlătură celelalte consecințe ale actului sancționator și dispune restituirea către contestatorul S. A. a sumei de 438,75 lei achitată la Primăria . . nr._ din data de 08.01.2015.
Respinge cererea reclamantului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, cerere care se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. I. L. C. L. P.
Red. /Dact.GIL/4 exp./29.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 784/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 747/2015.... → |
|---|
