Anulare act. Sentința nr. 4188/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4188/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 5728/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4188/2013
Ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamanta S. M. și pe pârâții C. A., S. D., având ca obiect anulare act.
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea din 23.04.2013 când s-au pus concluzii pe fond, dar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când a deliberat și pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Pe data de 02.04.2012, pe rolul acestei instanțe sub nr._ a fost înregistrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. M. în contradictoriu cu pârâtul C. A. și pentru opozabilitate și cu pârâtul S. D., în calitate de moștenitor al def. M. N. fostă S., prin care solicita să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzarea-cumpărare autentificat sub nr. 1472/14.05.1998.
În fapt, reclamanta a arătat că la data de 25.08.2011, pârâtul a promovat o cerere pe rolul acestei instanțe înregistrată sub nr._/236/2011 având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra terenului intravilan în suprafață de 1400 mp și terenului extravilan în suprafață de 9400 mp. cuprinse în TP_/24.06.1994 emis pe numele S. M. și M. N.. Din cuprinsul acestei cereri de chemare în judecată a luat la cunoștiință că imobilul casă de locuit construit de tatăl defuncții săi părinți - P. H. (M.) și M. M. a fost vândut de sora defunctului P. H. - M. N., pârâtului C. A., prin contractul a cărui nulitate absolută solicită să se constate.
Cu privire la imobilul casă de locuit ce formează obiectul contractului face următoarele precizări: Acest imobil casă de locuit a fost construit de defuncții săi părinți, astfel cum a arătat mai sus, în anul 1946. În anul 1965 părinții săi s-au mutat în mun. București și le-au lăsat să locuiască în casa respectivă pe defuncta sa mamă M. C. și pe sora sa M. N.. La data de 10.12.1978 a decedat M. C. iar în casă în urma înțelegerii existente, în casă a rămas să locuiască M. N., iar fratele său - defunctul său tată a continuat să meargă la proprietatea sa până în 1988 când a decedat.
După decesul acestuia, în calitate de unică moștenitoare a acestuia a continuat să marga acolo până la decesul mătușii sale M. N.. După decesul acesteia, nepotul său C. A., care locuia cu aceasta nu i-a mai permis să intre în casă, punând lacăte peste tot și schimbând încuietorile.
Abia când a primit cererea pentru partajarea terenurilor a aflat că M. N. i-a vândut acestuia dreptul de proprietate asupra construcției ca și cum ar fi fost proprietara acesteia.
Precizeaza că solicită nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare motivat de următorele aspecte:
După cum se poate observa in contract se specifică astfel „ casa de locuit descrisă mai sus ce se înstrăinează prin acest contract a fost dobândită de ea vânzătoarea ( M. N.), prin moștenire testamentară de la defuncta M. C., decedată la 10.12.1978 conform încheierii nr. 160/1979 și a sentinței civile nr. 1441/1973 a Judecătoriei G., iar suprafețele de teren conform TP_/1994".
Arătă instanței că după decesul lui M. C. moștenitorii acesteia s-au prezentat în vederea deschiderii succesiunii defunctei la notariatul de Stat Local G., unde prin încheierea nr. 160/1979 s-a constatat că există neînțelegeri între moștenitori cu privire la faptul că tatăl său nu era de acord cu testamentul întocmit de M. C. în favoarea fiicei sale M. N. și au fost îndrumați la proces.
Sentința civilă nr. 1441/1973, anterioară decesului lui M. C. despre care notarul ce a întocmit contractul de vânzare - cumpărare a cărui nulitate solicită să se constate vizează deschiderea succesiunii defunctului C. T. (soțul lui M. C.) și s-a finalizat cu respingerea acțiunii. Recursul declarat împotriva acestei sentinte a fost anulat ca netimbrat.
Consideră că vânzătoarea M. N. nu avea calitatea de proprietar al construcției respective, întrucât documentele pe care se întemeiază așa zisul drept de proprietate nu au nicio legătură cu succesiunea defunctei M. C., motiv pentru care contractul susmenționat este lovit de nulitate absolută. Având în vedere acest aspect și vânzarea cotei de 1/2 din terenul aferent casei de locuit este discutabilă.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 1247, 1250, 1254 și 1650 N.c.c.
În cauză a formulat întâmpinare pârâtul C. A., prin care solicita respingerea acțiunii reclamantei ca fiind netemeinică și nefondată.
Pârâtul a precizat în fapt ca motivele pentru care susține netemeinicia acestei cereri sunt bazate pe înscrisuri legale și pe voința exprimată prin inscrisuri autentice a doi defuncți, respectiv, defuncta M. C. care prin testament lasă moștenire fiicei sale M. N. (fosta S.) întreaga sa avere mobiliara și imobiliară precum și defuncta M. N. care prin contract de vânzare cumpărare a dispus asupra bunurilor sale.
Netemeinică este această cerere și pentru faptul că deși se solicită nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat legal la B.N.P. C. V. și autentificat sub nr. 1472 din 14 05.1998, în cuprinsul cererii se face vorbire de casa de locuit și cu privire la teren care face și el obiectul acestui contract nu se spune decât că este discutabilă vânzarea. Ori când în contract sunt imobile terenuri intravilan, extravilan și imobil casă de locuit nu este întemeiat să solicită nulitatea absolută a unui act legal încheiat. Cu privire la teren arăta faptul că există titlul de proprietate nr.44 703 din 1994 în care M. N. este coproprietară cu o cotă de 1/2, cotă pentru care avea dreptul legal să dispună sub toate aspectele proprietății uzus, fructus și abuzus.
Declarând nulitatea absolută a contractului ar însemna sa nu respecte voința părților la momentul încheierii acestui înscris, ințelegerea dintre părți având putere de lege „pacta sunt servanda,,.
Cu privire la imobilul casă de locuit,face mențiunea că voința defunctei M. C. prin testament a fost ca toate bunurile mobile și imobile sa intre in proprietatea exclusivă a fiicei sale M. N.(fostă S.), acest testament îndeplinind toate condițiile legale incheiat fiind la Notariatul de Stat în 1971 prin încheiere de autentificare.
Imobilul casă de locuit facea parte din patrimoniul succesoral al defunctei așa cum se arată chiar în încheierea Notariatului de Stat din 9 martie 1979, încheiere existentă la dosar. Acest înscris arată că susținerea din cerere a reclamantei precum că părinții ei au construit imobilul casa de locuit nu sunt adevărate și că prin încheierea notarului din 1979 se arată clar că imobilul este la masa succesorală a defunctei M. C. construit in 1947 după decesul soțului său M. T.. În acest sens și Sentința civ. Nr. 1441 din 2 iulie 1973 a Judecătoriei G., arată că deși tatăl reclamantei din cauza de față, P. H., zis M. a solicitat să se arate că el a construit casa, instanța respinge cererea ca nefondată. Această sentință este definitivă și irevocabilă, deoarece recursul este respins ca netimbrat,, Decizia 976 din 1973 a Tribunalului Județean G..
Vânzarea cotei indivize este corectă,,, oricare dintre coindivizari poate să dispună liber, fară acordul celorlalți coindivizari de cota sa, cota asupra cotei- părți este un drept de proprietate individual, absolute și exclusive al fiecărui coindivizar, transmisibil „inter vivos si mortis cauza”.
În drept, pârâtul și-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 115 C.pr.civ.vechi.
Deși a fost legal citat pârâtul S. D., nu a formulat întâmpinare, nu a solicitat administrarea vreunei probe și nici nu s-a prezentat la judecata cauzei.
La solicitarea instanței, BNP C. V. din G. a depus la dosar copii de pe înscrisurile ce au stat șa baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1472/1998.
Atât reclamanta cât și pârâtul C. A. au înțeles să se folosească de probele cu interogatoriu, martori și înscrisuri.
În cauză, au fost luate interogatoriile propuse de reclamantă și pârâtul C. A. în mod reciproc și au fost audiați martorii N. N. și T. C. propuși de reclamantă respectiv N. N. și G. C. propuși de pârâtul C. A..
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele aspecte:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1472/14.05.1998 de BNP C. V. din G., numita M. N. fostă S., în calitate de vânzătoare i-a vândut pârâtului C. A., grevat cu dreptul de uzufruct viager dreptul de proprietate asupra casei de locuit compusă din 2 camere, sală, prispă, magazie situată în vatra ., precum și dreptul de proprietate asupra cotei indivize de ½ din terenul intravilan în suprafață de 1400 mp (din care 1000 mp curți (din care 1000 mp curți construcții și 400 mp arabil) teren situat în vatra ., parcelele 618-619, cu vecinătățile menționate în TP nr._/24.06.1994.
Din înscrisurile depuse la dosar instanța reține că numita M. T. C. a figurat înscrisă în registrul agricol al . 1959-1962 cu rol distinct având suprafața de 1,08 ha teren, cu care apoi s-a înscris în gospodăria agricolă colectivă.
Prin testamentul autentificat sub nr. 1415/28.07.1971 de Notariatul de Stat Local G. numita M. T. C. a dispus ca după încetarea sa din viață întreaga sa avere mobiliară și imobiliară ce se va găsi în patrimoniul său să fie moștenită exclusiv de către fiica S. I. N., domiciliată împreună cu ea pe care o instituie legatară universală.
Numita M. C. a decedat la data de 10.12.1978 având ultimul domiciliu în ., iar prin încheierea din data de 09.03.1979 dispusă în dosarul succesoral nr. 160/1979, Notariatul de Stat local G. a constatat că moștenitorii acesteia sunt S. I. N. în calitate de fiică și legatar universal M. I. A. fiu. P. I. H., fiu, N. I. G., fiu și C. T. fiică iar averea succesorală rămasă de pe urma acesteia se compune din imobilul situat în ., jud. Ilfov, constând din teren în suprafață de 250 mp și casă de locuit compusă din 2 camere și sală construită de defunctă în anul 1947, după moartea soțului său M. T., decedat în 1943.
Întrucât în procedura succesorală notarială între moștenitori s-au ivit neînțelegeri, numitul P. H. nefiind de acord cu testamentul autentificat sub nr. 1415/1971, s-a dispus suspendarea procedurii succesorale și îndrumarea părților la proces.
Reține instanța că din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă că între moștenitorii menționați a avut loc vreun proces privind succesiunea def. M. C., dar de la decesul numitei M. C., vânzătoarea M. N. fostă S. a stăpânit în mod continuu construcția casă de locuit menționată, până la înstrăinarea acesteia către pârâtul C. A., pe o perioadă mai mare de 30 ani, înscriindu-se cu aceasta în evidența fiscală a ., după cum rezultă din certificatul de atestare fiscală nr. 993/1998 la care se conjugă și certificatul de urbanism nr. 32/14.05.1998.
După . Legii nr. 18/1991, numita M. N. fostă S. și reclamanta S. M. au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1,08 ha teren ce a aparținut autoarei comune M. C..
Prin TP nr._/24.06.1994 reclamantei S. M. și numitei M. N. fostă S. și s-a reconstituit în indiviziune dreptul de proprietate, în calitate de moștenitoare ale def. M. C. asupra suprafeței totale de 1 ha 0800 mp teren situată în ., compusă din suprafețe de 9400 mp teren arabil extravilan, 0400 mp teren arabil intravilan și 1000 mp teren intravilan curți construcții.
Cum numita M. N. fostă S. a fost fiica def. M. C., iar reclamanta S. M. este nepoată de fiu (P. H.) rezultă că ambele titulare au o cotă indiviză de ½ asupra terenului înscris în titlul de proprietate, astfel că înstrăinarea de către numita M. N. fostă S. a corei sale indivize de ½ din teren este legală.
În privința înstrăinării construcției casă de locuit aflate pe acest teren, instanța reține că după suspendarea procedurii succesorale notariale și îndrumarea la proces, între moștenitorii def. M. C. nu a avut loc nici o judecată privind succesiunea acesteia, numita M. N. fostă S. a stăpânit construcția în mod continuu de la decesul autoarei sale și până la înstrăinare, în temeiul testamentului lăsat de defunctă, pe o perioadă mai mare de 30 ani și ca atare atât vânzătoarea cât și cumpărătorul aveau reprezentarea că bunul este proprietatea vânzătoarei.
Pe de altă parte, în situația în care bunul vândut ar avea mai mulți proprietari aflați în indiviziune, cum ar fi situația moștenitorilor defunctei M. C., actul de înstrăinare a bunului încheiat de unul singur dintre proprietari nu este supus nulității, ci soarta sa depinde de rezultatul partajului încheiat între proprietari.
Din aceste considerente, în baza art. 255 C.pr.civ.vechi și art. 1294 și urm. C.civ.vechi, instanța urmează să respingă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S. M., domiciliată în mun. București, sector 3, .. 4, ., .>în contradictoriu cu pârâții C. A., domiciliat în mun. București, sector 5, .. 9, ., . și S. D., domiciliat în com. Iepurești, ..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29.04.2013.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.Jud.P.M.
Dact.Ș.P.
Ex.4/2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3433/2013. Judecătoria... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 6896/2013.... → |
|---|
