Anulare act. Sentința nr. 7302/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7302/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 4232/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 7302/2013
Ședința publică de la 24 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Grefier E.-G. P.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant B. I. și pe pârât D. N., având ca obiect anulare act.
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 17.10.2013, când s-au pus concluzii pe fond, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când a pronunțat prezenta hotărâre
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamanta B. I. a chemat în judecată pe pârâtul D. N. pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată intitulat „Chitanță” întocmit la 1.12.2005 între pârât și tatăl părților D. T..
În motivarea cererii se arată că la 1.12.2005 s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată, prin care pârâtul ar fi cumpărat pentru prețul de 50 milioane lei vechi (5000 lei) de la D. T. (decedat la momentul formulării prezentei cereri): teren extravilan în suprafață de 2500 m.p. pe raza ., tarlaua A1, . extravilan în suprafață de 2500 m.p. pe raza ., tarlaua A1, . în suprafață de 1250 m.p. pe raza ., tarlaua A1, . extravilan în suprafață de_ m.p. pe raza ., tarlaua A1, . extravilan în suprafață de 1894 m.p. pe raza ., tarlaua A1, . intravilan în suprafață de 655 m.p. pe raza ., tarlaua 1672, . în suprafață de 665 m.p. pe raza ., tarlaua 40, . în suprafață de 536 m.p. pe raza ., tarlaua 40, . în titlul de proprietate nr. 8314 din 09-02-1993 și casa de locuit compusă din 3 camere si dependințe.
Mai arată reclamanta că prețul de 5000 lei este neserios și că nu se putea vinde un bun care nu-i aparținea în întregime vânzătorului, reclamanta făcând referire la casa de locuit edificată împreună cu mama lor, coproprietară cu D. T.. După decesul mamei, respectiv al bunicii, reclamanta a acceptat succesiunea având posesia terenurilor și a casei de locuit conform sentinței civile nr. 2833/13.04.2009 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, iar pârâtul nu a cerut niciodată să intre în imobil știind mai mult ca sigur că nu are un înscris conform cu legea, dar și cu realitatea motivat de faptul că în acea perioadă D. T. era un consumator notoriu de băuturi alcoolice și nu avea reprezentarea faptelor sale.
În continuare reclamanta arată că pârâtul nu achitat niciodată prețul consemnat în înscrisul sub semnătură privată, nu a avut posesia după semnarea înscrisului, reclamanta considerând că ne aflăm în prezența unui înscris fals, dar și în prezența a cel puțin unei cauze de nulitate absolută: lipsa consimțământului (în cazul erorii obstacol), prin eroare înțelegându-se falsa reprezentare a unor împrejurări la încheierea unui act juridic.
Falsa reprezentare cade fie asupra naturii unui act juridic (error în negotium) fie asupra identității fizice a obiectului (error in corpore), eroarea obstacol fiind mai mult decât un viciu de consimțământ, deoarece practic, partea nu și-a dat consimțământul pentru încheierea actului juridic în cauză, or, viciul de consimțământ presupune totuși un consimțământ exprimat. Tocmai pentru că eroarea obstacol echivalează cu lipsa consimțământului, sancțiunea care intervine este nulitatea absolută a actului juridic.
Cu privire la preț, reclamanta arată că, de regulă prețul trebuie să fie proporțional cu valoarea lucrului vândut, părțile fiind libere să determine valoarea bunului și, deci prețul lui, care poate fi superior sau inferior valorii reale a bunului.
Conform art. 1303 C.civ. prețul serios este prețul care constituie o cauză suficientă a obligației luate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului ce formează obiectul vânzării, seriozitatea prețului depinzând de existența unei proporții între cuantumul prețului fixat de părțile contractante și valoarea reală a bunului vândut.
În întâmpinarea depusă la 30.10.2012 pârâtul a învederat că pe rolul Judecătoriei G. mai există un dosar în care reclamanta a solicitat constatarea nulității înscrisului sub semnătură privată intitulat „Chitanță” încheiat la 1.12.2005, respectiv dosarul nr._ cu termen de judecată la 6.12.2012, pârâtul invocând excepția litispendenței și solicitând reunirea celor două cauze.
Pe fondul cauzei pârâtul a solicitat respingerea cererii reclamantei arătând în esență că prețul apreciat de reclamantă ca fiind neserios, nu este un motiv de nulitate absolută a vânzării.
Este nefondată susținerea reclamantei potrivit cu care prețul nu a fost determinat de părți, prețul fiind determinat la 5000 lei, iar împrejurarea că reclamanta consideră prea mic acest preț raportat la bunurile vândute nu poate constitui un motiv de nulitate a vânzării, prețul fiind neserios atunci când este atât de disproporționat în raport de valoarea bunului încât să se poată considera că nu există preț și deci că obligația cumpărătorului nu există, iar cauza imediată a contractului de vânzare-cumpărare să nu poată fi identificată.
Reclamanta confundă prețul neserios cu prețul lezionar - cauză ce poate sta la baza unei cereri de resciziune ce poate fi promovată doar de un minor.
Împrejurarea că prețul nu ar fi fost achitat nu poate constitui o cauză de nulitate absolută, iar pe de altă parte este un motiv nefondat, nedovedit, cum nedovedit este și motivul constând în lipsa consimțământului.
Eroarea la care reclamanta face referire nu a existat, înscrisul a cărui nulitate absolută se solicită fiind analizat de către Judecătoria G., stând la baza promovării sentinței civile nr. 2571/25.04.2008 definitivă și irevocabilă, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei G..
Cu privire la aprecierea reclamantei că înscrisul ar fi fals, aceasta a mai făcut obiectul unei analize, P. de pe lângă Judecătoria G. dispunând neînceperea urmăririi penale în privința faptelor de fals și uz de fals pentru care reclamanta a formulat plângere penală împotriva pârâtului.
Susținerea reclamantei potrivit cu care autorul ei nu putea vinde casa de locuit pentru motivul că aceasta ar fi aparținut și mamei reclamantei (soția vânzătorului) este de asemenea nefondată, la momentul încheierii înscrisului sub semnătură privată vânzătorul prezentându-i pârâtului cumpărător acte din care rezultă dreptul său de proprietate inclusiv asupra casei de locuit care, oricum, se afla într-o stare avansată de degradare.
Împrejurarea invocată de reclamantă nu poate fi motiv de nulitate absolută, întrucât pârâtul a avut și are buna credință că vânzătorul era proprietar, așa cum s-a reținut și în hotărârea care ține loc de act autentic pronunțată în dosarul nr._ .
Dosarul nr._ înregistrat la 09.03.2012 cu prim termen de judecată la 20.11.2012 a fost repartizat aleatoriu completului CG4PM.
La termenul de judecată din 20.11.2012 s-a dispus „trimiterea cauzei la completul inițial investit cu soluționarea dosarului nr._, respectiv completul CG12 în vederea punerii în discuție a conexării celor două cauze, pentru o mai bună înfăptuire a justiției”.
La termenul de judecată din 6.12.2012 dosarul a fost restituit completului CG4 având în vedere că în dosarul nr._ s-a menținut măsura suspendării dispuse la 13.10.2011 .
La termenul de judecată din 29.01.2013 s-a constatat că dosarul nr._ este pendinte pe rolul acestei instanțe cu dosarul nr._, fiind înregistrate în același timp, iar faptul că în acest din urmă dosar este suspendată judecata nu înseamnă că a fost soluționată cauza și având în vedere că respectivul dosar are același obiect, aceleași părți și se întemeiază pe aceeași cauză juridică, în raport de disp. art. 962 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, competența de soluționare revine completului inițial investit, respectiv CG12.
La termenul de judecată din 14.02.2013 s-a dispus restituirea dosarului la completul CG4 cu termen 26.02.2013, apreciindu-se că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 96/2 din Regulamentul instanțelor pentru următoarele considerente:
Conform art. 96/2 în vigoare la 20.11.2012 - dacă se constată că pe rolul instanței există sau au existat cel puțin două cereri pendinte în același timp, formulate de aceeași parte, având același obiect principal și aceeași cauză, toate cererile aflate pe rol la momentul constatării vor fi judecate de către primul complet investit, chiar dacă partea a renunțat la judecarea cererii aflate pe rolul acestui complet sau cererea a fost anulată ca netimbrată sau ca nesemnată.
Prin urmare, pentru a deveni aplicabile dispozițiile art. 96/2 este necesară îndeplinirea mai multor condiții, respectiv:
- cel puțin două cereri să fie pendinte în același timp ;
- aceeași parte, același obiect și aceeași cauză;
- toate cererile să se afle pe rol la momentul constatării .
În speță, la 9.03.2011 s-a înregistrat la Judecătoria G. sub nr._ cererea având ca reclamante pe B. I. și S. M. și ca pârât pe D. N., prin care reclamantele solicitau constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătură privată intitulat chitanță încheiat la 1.12.2005 între pârât și tatăl reclamantelor – D. T..
La 9.03.2012 s-a înregistrat sub nr._ cererea prin care reclamanta B. I. chema în judecată pe pârâtul D. N. solicitând să se dispună constatarea nulității absolute a aceluiași înscris sub semnătură privată.
În cauza înregistrată sub nr._ s-a dispus la 13.10.2011 suspendarea judecății motivat de faptul că reclamantele nu s-au conformat dispozițiilor instanței date prin rezoluția atașată dosarului și prin încheierea din 1.09.2011.
Judecata cauzei a rămas suspendată până la data de 12.10.2012 când pârâtul a depus prin Serviciul Registratură cerere de repunere pe rol, instanța fixând termen în vederea discutării repunerii pe rol la 6.12.2012, prin aceeași rezoluție dispunându-se citarea părților, a pârâtului( în calitate de titular al cererii prin care solicita repunerea pe rol a cauzei ) cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și timbru judiciar conform dispozițiilor art. 155 / 1 alin. 2 C.pr. civ. cu referire la art. 155 alin. 2 teza II C.pr. civ.
La termenul din 20.11.2012 dosarul_ a fost trimis” la completul inițial investit cu soluționarea dosarului_, respectiv completul CG 12 în vederea punerii în discuție a conexării celor două cauze pentru o mai bună înfăptuire a justiției „.instanța investită cu soluționarea dosarului_ luând în considerare certificatul de grefă eliberat la 15.11.2012 din care rezultă că dosarul_ are termen la 6.12.2012( fără însă a se preciza că respectivul termen a fost acordat în vederea discutării repunerii pe rol), precum și susținerile avocatului pârâtului care în mod eronat a arătat instanței că dosarul_ a fost repus pe rol ( deși, așa cum s-a arătat termenul din 6.12.2012 fusese stabilit în vederea verificării îndeplinirii condițiilor de repunere pe rol ).
Astfel ambele dosare au fost înscrise pe lista de ședință din 6.12.2012 la CG 12.
La termenul de judecată din 6.12.2012, în dosarul_ apărătorul pârâtului a învederat că nu înțelege să timbreze cererea de repunere pe rol depusă la 19.10.2012( de fapt la 12.10.2012 conform mențiunilor Serviciului Registratură, data de 19.10.2012 fiind data la care instanța a stabilit măsurile în respectiva cerere de repunere pe rol).
Ca atare, nefiind achitată taxa de timbru pentru cererea de repunere pe rol, instanța a dispus menținerea măsurii suspendării dispuse la 13.10.2012, fără a mai lua în discuție aspectele legate de calitatea pârâtului de a solicita repunerea pe rol a cauzei suspendate în baza art. 155/1 C.pr. civ., în condițiile în care conform art. 155/1 alin. 2 C.pr. civ. coroborat cu art. 155/1 alin. 1 C.pr. civ., numai partea reclamantă ( vinovată de neândeplinirea obligațiilor prevăzute de lege sau stabilite în cursul judecății - fapt de natură să atragă suspendarea conform art. 155/1 C.pr. civ. ) este cea abilitată să facă cerere de reluare a judecății, dacă obligațiile ce i-au fost stabilite în sarcină au fost îndeplinite.
Menținându-se măsura suspendării dispuse la 13.10.2011, dosarul_ a fost retrimis completului investit cu soluționarea sa, complet în care la 29.01.2013 s-a dispus retrimiterea la CG 12, cu invocarea dispozițiilor art. 96/2 din Regulamentul instanțelor, cu motivarea că dosarul_ este pendinte pe rolul instanței cu dosarul_, fiind înregistrate în același timp, că suspendarea judecății nu echivalează cu soluționarea cauzei, dosarul_ având aceleași părți, același obiect, se întemeiază pe aceeași cauză .
Revenind la dispozițiile din Regulamentul instanțelor, condițiile prevăzute de art. 96/2 nu sunt îndeplinite .
Astfel cele două cereri nu au fost pendinte în același timp .
Conform definiției DEX „ pendinte „ în domeniul juridic înseamnă care se află în curs de cercetare, care așteaptă să fie judecat.
Or, în speță dosarul_ a fost înregistrat la 9.03.2011, iar dosarul_ a fost înregistrat la 9.03.2012, la 29.01.2013 (când s-a dispus retrimiterea la completul inițial investit ), pentru dosarul_ intervenind deja perimarea pentru lăsarea în nelucrare timp de mai mult de 1 an, chiar dacă perimarea nu a fost constatată printr-o hotărâre dată conform art. 252 C.pr. civ. .
Astfel, încheierea de suspendare a judecății din 13.10.2011 dată în dosarul_ a fost comunicată părților la 21.10.2011 (reclamantei S. M. și pârâtului D. N.), respectiv la 24.10.2011 (reclamantei B. I.), astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la filele 19,20, 21 din dosarul_ .
După cum s-a arătat mai sus, cererea de repunere pe rol din 12.10.2012 a fost formulată de pârât,( probabil în ideea de a discuta conexarea celor două dosare la 6.12.2012, cunoscând că la 20.11.2012 era fixat primul termen de judecată în dosarul_, termen la care pârâtul - așa cum s-a arătat, în mod eronat a învederat că dosarul a fost repus pe rol pentru 6.12.2012 – termenul fiind de fapt stabilit pentru discutarea repunerii pe rol ).
Cum s-a arătat și mai sus, la 6.12.2012 s-a menținut suspendarea dispusă la 13.10.2011 fără a se mai discuta calitatea părții care a formulat cererea de repunere pe rol ( în condițiile în care taxa de timbru pentru repunerea pe rol nu a fost achitată ).
Or, dată fiind rațiunea pentru care a fost adoptat art. 96/2 din Regulamentul instanțelor ( în sensul împiedicării reclamantului de a-și alege completul), în speță acceptând că în anul 2013 instanța ar trebui să judece un dosar cu care un alt complet a fost investit în 2012 pe considerentul că în 2011 a existat un „ complet inițial investit „ cu o cerere pentru care a intervenit perimarea ( chiar dacă perimarea nu a fost constatată printr-o hotărâre dată conform art. 252 C.pr. civ.), ar însemna având în vedere datele speței expuse mai sus, să i se dea pârâtului posibilitatea „ alegerii completului „ în condițiile în care pârâtul a fost cel care a formulat o cerere de repunere pe rol ( deși nu avea calitatea să o facă – dosarul fiind suspendat conform art. 155/1 C.pr.civ. pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina reclamantelor ).
La termenul de judecată din 26.02.2013 instanța (CG4) s-a considerat „ incompatibilă să soluționeze cauza, ce este pentinde pe rolul Judecătoriei G. în același timp cu dosarul nr._, înregistrat la Completul CG12, căruia îi revine competența să soluționeze cauza, fiind primul complet sesizat, iar față de această situație constată că există conflict negativ invit între cele două complete, respectiv CG12 și CG4”, înțelegând să se abțină de la judecarea cauzei și să înainteze dosarul la completul imediat următor – CG5 în vederea soluționării cererii de abținere.
Prin încheierea din 05.03.2013 completul CG5 a admis cererea de abținere și a trimis cauza în vederea judecării la completul CG12.
A fost atașat dosarul_, iar la 17.10.2013 s-a depus în xerocopie atestată pentru conformitate de către avocatul reclamantei sentința civilă nr. 2833/13.04.2009 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
Analizând lucrările dosarului, urmează să se respingă cererea reclamantei pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat pentru motivele arătate în cererea introductivă constatarea nulității înscrisului sub semnătură privată intitulat „Chitanță” încheiat la 1.12.2005 între D. N. și D. T..
La termenul de judecată din 19.09.2013 avocatul reclamantei a învederat că pe lângă anularea chitanței solicită și „anularea sentinței civile 2571/25.04.2008 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ ” arătând că pronunțarea sentinței a avut la bază chitanța încheiată și invocând ca temei de drept „un principiu de drept”, instanța dispunând ca reclamanta să precizeze în scris cererea privind anularea sentinței .
Revenind la cererea introductivă privind constatarea nulității înscrisului sub semnătură privată intitulat „Chitanță” încheiat la 1.12.2005, reclamanta urmează să rețină că respectivul înscris a fost analizat de instanța investită cu soluționarea dosarului_, dosar soluționat prin sentința civilă nr. 2571/25.04.2008 a Judecătoriei G., sentință în considerentele căreia s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile de valabilitate de fond ale unui contract de vânzare-cumpărare, inclusiv în ceea ce privește obiectul său constând într-un bun determinat și un preț stabilit sub forma unei sume de bani - a se vedea pagina 3 a sentinței civile nr. 2571/25.04.2008 (fila 27 dosar_ atașat).
Cât privește susținerea reclamantei potrivit cu care înscrisul sub semnătură privată intitulat „Chitanță” ar fi un înscris falsificat, pârâtul a depus în combaterea acestei susțineri xerocopia Rezoluției din 15.10.2009 dată de P. de pe lângă Judecătoria G. în dosarul nr. 597/P/2009 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul D. N. pentru infracțiunile de fals și uz de fals, urmare a constatării inexistenței faptelor.
În ceea ce privește precizarea verbală a avocatului reclamantei cu privire la obiectul cererii, de la termenul de judecată din 19.09.2013, aceasta nu va fi supusă soluționării fiind considerată ca și inexistentă, având în vedere că avocatul reclamantei nu a întocmit în scris cererea precizatoare (cu toate că i s-a acordat termen în acest sens), iar solicitarea calificată drept cerere precizatoare nu se înscrie în ipotezele prevăzute de art. 132 C.pr.civ. 1865.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta B. I., domiciliată în com. Frătești, ., împotriva pârâtului D. N., domiciliat în mun. G., ., ., jud. G., ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 24 Octombrie 2013
Președinte,Pentru Grefier transferat la altă instanță
Semnează Grefier Șef Secția Civilă
Red.Jud.D.C./22.05.2015
Dact.Ș.P.
Ex.4/2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6248/2013.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 6881/2013.... → |
|---|
