Cereri. Sentința nr. 8068/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8068/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 604/236/2013
DOSAR NR._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8068
ȘEDINȚA SECRETĂ DIN DATA DE 27.11.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE- N. I.- F.
GREFIER- D. F.- N.
Pe rol, soluționarea cauzei civile privind pe petent G. K. în contradictoriu cu intimat OFICIUL ROMÂN PENTRU IMIGRĂRI CENTRUL REGIONAL DE CAZARE ȘI PROCEDURI PT SOLICITANȚII DE AZIL G.,pentru alte cereri( Legea 122/2006).
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de amânare a pronunțării din data de 19.11.2013 când s-au pus concluzii pe fond dar, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când a deliberat si pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.01.2013 sub nr._, petentul G. K., cetățean afgan, născut la data de 01.01.1998 în Afganistan (identitate declarată) a solicitat, în contradictoriu cu intimatul OFICIUL ROMÂN PENTRU IMIGRĂRI – DIRECȚIA AZIL ȘI INTEGRARE – CENTRUL REGIONAL DE CAZARE ȘI PROCEDURI PENTRU SOLICITANȚII DE AZIL G. (în continuare ORI), anularea Hotărârii nr._/h/PM/27.12.2012 prin care i s-a respins în procedura ordinară cererea de acordare a statutului de refugiat.
Cererea nu a fost motivată în fapt, arătându-se că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat adresat direct instanței de judecată.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. art.23, 26, 55 din Legea nr.122/2006, art.1A din Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților, Protocolul de la New York din 1967, art.2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Intimatul ORI nu a formulat întâmpinare, însă plângerea a fost înaintată instanței prin intermediul său și a fost însoțită atât de hotărârea atacată cât și de toate actele ce au stat la baza emiterii sale. De asemenea, a fost prezent în instanță prin consilier juridic.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea ORI nr._/h/PM/27.12.2012 emisă în temeiul Legii nr.122/2006 privind azilul în România, în procedura ordinară, s-a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a statutului de refugiat, fără protecție subsidiară.
În motivarea acestei hotărâri se arată, în esență, următoarele:
La data de 27.12.2011, cel în cauză a fost depistat pe raza SPF B. V., de către funcționari din cadrul ITPF Timișoara. Cu ocazia efectuării cercetărilor, cel in cauză a declarat că se numește G. K., cetățean din Afganistan, născut la data d. 01.01.1988, Konar, Afganistan.
De asemenea, la data de 27.12.2011, persoana în cauză a depus cerere de azil înaintată de îndată pentru soluționare Centrului Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de Azil Timișoara.
În cererea de azil, solicitantul a invocat motive politice. Solicitantul nu a anexat cererii de azil documente sau alte înscrisuri.
Conform înscrisurilor de la dosar, la data de 10.02.2012 cererea sa a fost respinsa în procedura ordinara la Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de Azil G..
La data de 04.12.2012, dl. G. K. s-a adresat Inspectoratului G. pentru Imigrări cu o cerere de acordare a accesului la o noua procedura de azil, in sprijinul acesteia invocând motive politice.
In urma analizării acestei cereri, la data de 07.12.2012 aceasta a fost admisa.
Solicitantul a depus la dosar următoarele documente:
- copie a scrisorii de amenințare la adresa consătenilor solicitantului de azil din partea talibanilor, ca aceștia sa nu-i acorde solicitantului ajutor sau sprijin in vreun fel;
- copia a unui document ca fiind eliberat de către politie, prin care s-ar certifica autenticitatea scrisorii de amenințare.
Potrivit solicitantului, acesta a plecat ilegal din Afganistan in anul 2008 ajutat de către o călăuză, căreia i-a achitat 9.000 usd sa-l însoțească până in G.. A tranzitat ilegal Pakistan-ul, Iran, Turcia, iar în G. a rămas aproximativ 3 ani de zile. De aici a tranzitat ilegal Macedonia si Serbia, iar la data de 27.12.2011 a intrat ilegal în România.
Împreuna cu tatăl sau deținea un magazin cu articole electrocasnice in regiunea Konar unde domicilia împreuna cu familia sa. În cursul anului 2008 Guvernatorul Local a emis un ordin in care aducea la cunoștința proprietarilor de magazine ce comercializau aparatura electrocasnica, sa nu mai vândă conductori electrici talibanilor. Atunci tatăl solicitantului de azil i-a spus acestuia sa se conformeze ordinului venit din partea guvernatorului si in condițiile in care recunoaște un cumpărător ca fiind taliban să nu-i mai vândă acestuia conductori electrici. După ce solicitantul a refuzat in câteva rânduri să vândă conductori electrici unor clienți suspectați ca ar aparține talibanilor, in timp ce se afla in afara localității de domiciliu, a fost răpit de câteva persoane care s-au recomandat a fi talibani, i-au fost acoperiți ochii si tip de 3-4 ore a fost condus cu un mijloc de transport către o destinație necunoscuta. Aici a fost legat, i-au fost aplicate câteva corecții fizice si a fost acuzat de faptul ca se supune ordinelor autoritarilor. După aproximativ 5 zile a fost adus si tatăl sau, iar in urma promisiunii de a vinde talibanilor conductori electrici au fost eliberați, dar nu înainte de a i se cere loialitate fata de talibani si solicitarea de a fi disponibil pentru a face o sinucidere voluntara in viitorul apropiat. După aproximativ 30 de zile, a fost amplasata o bomba pe drumul principal din apropierea localității de domiciliu, iar in timp ce un convoi al armatei afgane se deplasa in zona, bomba a explodat ucigând 4 soldați afgani. După câteva zile, in timp ce solicitantul se afla in alta zona localității de domiciliu, a aflat ca tatăl sau a fost reținut de către armata afgana. A fost acuzat de faptul ca a vândut conductori electrici talibanilor, iar solicitantul s-a refugiat provizoriu in casa unchiului sau Bar Soor Kamar, care se afla la distanta de 1 km de casa solicitantului. Atunci a apelat la Malek Zarin care este înțeleptul satului care a pledat pentru nevinovăția tatălui sau in fata armatei afgane, dar nu a avut suficientă influență, pentru că armata afgana nu l-a eliberat pe tatăl său. Imediat după plecarea solicitantului, bunica sa i-a relata faptul ca talibanii au bombardat casa lor si l-au ucis pe fratele sau Muhammad Rahman.
Solicitantul nu a avut alte probleme în afară de cele prezentate. Nu a făcut parte din partide sau organizații politice și nu a desfășurat activități politice, religioase sau de aii natură în afară de cele prezentate. Nu a fost reținut, arestat, judecat sau condamnat. Nu solicitat acordarea unei forme de protecție în alt stat.
Nu au fost făcute obiecții cu privire la modul de desfășurare al interviului.
În vederea încadrării juridice a situației de fapt prezentate de solicitant au fost avute în vedere prevederile Constituției României si prevederile Legii 122/2006 privind azilul în România
Analizând aceste dispoziții rezultă că prevederile Legii nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare se aplică și se analizează împreună cu toate celelalte tratate și pacte internaționale referitoare la statutul și regimul refugiaților semnate de România, precum și conform dispozițiilor generale interne și internaționale privind drepturile fundamentale ale omului.
Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr.122/2006, cu modificările și completările ulterioare, statutul de refugiat în România se recunoaște, la cerere, cetățeanului străin care, în urma unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naționalitate, opinii politice sau apartenență la un anumit grup social, se află în afara țării de origine și care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu dorește protecția acestei țări, precum și persoanei fără cetățenie care, fiind în afara țării în care își avea reședința obișnuită datorită acelorași motive menționate mai sus, nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu dorește să se reîntoarcă, Conform art. 26 al Legii nr.122 din 2006, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 3 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului, în România, se poate acorda protecție subsidiară străinului care nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 23 alin. (1) al Legii 122 din data de 04.05.2006 cu modificările și completările ulterioare, și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.
Așa cum este menționat în Manualul UNHCR referitor la proceduri și criterii de determinare a statutului de refugiat, definiția refugiatului, și astfel noțiunea de "temere bine întemeiată de a fi persecutat" implică prezența unui element subiectiv la persoana care solicită acordarea acestui statut. Noțiunea de temere fiind subiectivă, definiția implică prezența unui element subiectiv la persoana care solicită să fie recunoscută ca refugiat. De aceea, determinarea statutului de refugiat va consta mai mult în evaluarea declarațiilor solicitantului decât în judecarea situației existente în țara sa de origine. Analizând sintagma "bine întemeiată" se poate trage concluzia că statutul de refugiat nu este determinat doar de simpla existență a unei stări le spirit a celui în cauză, ci și de situația obiectivă pe care se bazează acesta.
Analizând temerea de persecuție invocată de solicitant, din punct de vedere subiectiv, apreciem că aceasta nu este întemeiată, întrucât nu se poate stabili, într-o măsură rezonabilă, că rămânerea sa în continuare în țara de origine a devenit intolerabilă pentru sine din motive invocate în definiție, sau ar deveni intolerabilă din aceleași motive, dacă s-ar reîntoarce acolo. Având în vedere că declarațiile sale nu au fost plauzibile, nu se poate acorda acesteia beneficiul dubiului. Este adevărat că solicitantului de azil nu i se impune să producă probe concrete nemijlocite, dar temerea subiectivă de persecuție trebuie să se bazeze pe elemente credibile de natură să formeze convingerea că este vorba despre o temere reală și justificată, există o posibilitate serioasă sau rezonabilă ca persecuția să aibă loc în cazul întoarcerii în țara de origine.
Solicitantul a invocat o temere de persecuție față de un agent nonstatal, în speță talibanii, care l-ar fi amenințat. Aceasta stare de fapt l-ar fi determinat pe solicitantul de azil să-și părăsească țara de origine.
Se menționează că în ce privește jurisprudența în materie de azil, aserțiunile solicitantului azil trebuie să fie suficient de consistente, cu alte cuvinte bine fondate într-un fel sau altul, oricare ar fi maniera de a le face. Pentru a fi credibile declarațiile trebuie să fie coerente, plauzibile, cu alte cuvinte ele trebuie să fie conforme cu realitatea sau experiența generală a vieții.
Solicitantul nu a prezentat motivele pentru care a părăsit țara de origine într-o manie coerentă și logică, fără detalii care să circumstanțieze o temere bine întemeiată.
Având în vedere aceste considerente, se apreciază că între argumentele reținute în timp interviului pentru care solicitantul nu dorește să se întoarcă în țara de origine depunerea prezentei cereri de azil în România nu există legătură de cauzalitate.
În concluzie, temerea solicitantului nu este bine întemeiată din punct de vedere subiectiv.
Referitor la elementul obiectiv, este necesar să se evalueze declarațiile făcute de intervievat, care nu pot fi analizate în abstract, ci trebuie analizate în contextul unor situații concrete, și cu o cunoaștere a condițiilor din țara de origine a acestuia, acesta din urmă fiind un element important în aprecierea credibilității persoanei în cauză.
Temerea solicitantului trebuie considerata bine întemeiata daca el poate stabili, ., ca rămânerea sa în continuare în tara de origine a devenit intolerabila pentru sine din motivele indicate în definiție sau ar deveni intolerabila din același motiv daca s-ar reîntoarce acolo.
Astfel, în scopul unei analize pertinente a elementului obiectiv al „temerii de persecuție", au fost consultate informații din țara de origine furnizate de C. Informații din Țări de Origine IT03, din cadrul Direcției Azil și Integrare a Inspectoratului G. pentru Imigrări și coroborate cu declarațiile solicitantului.
Guvernul afgan a făcut eforturi mari în 2010 pentru a promova un acord negociat cu talibanii și Hezb-e Islami (Gulbuddin) în iunie un Jirga Consultativ de P. a adunat mai mult de 1500 de bătrâni, politicieni și reprezentanți ai societății civile în Kabul. Guvernul a oferit asigurări limitate cu privire la protejarea drepturilor femeilor afgane și a minorităților religioase și etnice pe parcursul procesului de pace. în octombrie, un Consiliu de P. de Nivel înalt a fost criticat de un număr mare de organizații ale societății civile afgane și de apărători ai drepturilor omului pentru că a inclus numeroși foști lideri războinici implicați în crime de război. „ activitatea insurgență a fost stopată sau chiar inversată în anumite zone cheie".
Pe baza acestor declarații, tranziția este stabilită să înceapă la sfârșitul lunii iunie 2011, începând cu șapte zone anunțate de Președintele Hamid Karzai pe 22 martie, acompaniată de o retragere a forțelor SUA care inițial va fi la scară redusă și va progresa gradual.
„1.12 Raportul The Afghanistan Research and Evaluation Unit (AREU) intitulat, Local Governance în Afghanistan: A View from the Ground, din iunie 2011, s-a axat pe cercetarea a șase provincii printre care și provincia Wardak. Raportul menționează faptul că în ciuda creșterii gradului de periculozitate a conflictului au fost înregistrate și progrese majore în țară în ultima decadă. Au fost realizată o rețea de drumuri asfaltate precum și un inel de drum pietruit. Condițiile din aeroporturi s-au îmbunătățit. Au fost puse bazele de la zero a unui sistem de sănătate, ce-i drept rudimentar dar funcțional. De la an la an tot mai mulți băieți și fete merg la școală i tot mai mulți profesori și învățători absolvă cursurile de specialitate. Până și cele mai îndepărtate regiuni ale țării se bucură în prezent de beneficiile telecomunicațiilor radio, telefonice și de televiziune. Rețeaua de electrificare s-a îmbunătățit asigurând necesarul pentru orașe. PIB-ul crește rapid, deși demarat de la o rată scăzută.
Cu toate acestea, chestiunea sustenabilității continuă să afecteze mare parte din ceea ce s-a realizat din 2001 și până în prezent. Regiunile sunt dependente de fluxuri masive de asistență de dezvoltare care se bazează pe o economie care mai degrabă deservește prezența militară și civilă substanțială din afara țării. Au fost investite fluxuri masive de capital pentru crearea nucleului centralizat de putere de la Kabul. întrebarea critică se pune în ce măsură această abordare reușește să pună bazele unui sistem de guvernare sustenabil, credibil și eficient care să vină în întâmpinarea solicitărilor cetățenilor afgani. Deși numărul de atacuri majore a intrat în declin la Kabul, forțele insurgente au fost capabile să se regrupeze în provinciile învecinate capitalei și să lanseze de acolo atacuri asupra țintelor ușoare. Depășite evident de prezența forțelor înarmate guvernamentale din Kabul, rolul grupărilor insurgente și acțiunea lor este mai degrabă unul de efect de cucerire psihologică. De îndată ce acest obiectiv va fi atins cheltuielile pentru menținerea corpului diplomatic și al forțelor de menținere a păcii din regiune vor fi prea mari.
În concluzie, temerea nu este bine întemeiată din punct de vedere obiectiv.
S-a reținut în cadrul interviului, precum și din documentele depuse la dosar, că solicitantul întrunește condițiile prevăzute în definiția „de a se afla în afara țării de origine", acesta aflându-se pe teritoriul României în momentul formulării cererii de azil.
Prin „persecuție" se înțelege o acțiune care este suficient de gravă prin ea însăși sau prin repetarea faptelor pentru a expune solicitantul unor pericole de natură să îi aducă atingere vieții, integrității corporale ori libertății sale ori pentru a-1 împiedica în mod evident să trăiască în țara sa de origine, și are la bază unul sau mai multe din următoarele motive: rasă, naționalitate, religie, apartenență la un grup social sau opinie politică, indiferent dacă motivele sunt reale sau au fost atribuite persoanei în cauză de agentul care exercită persecuția.
Conform art. 9 din HG 1251/2006, actele pot fi considerate persecutorii dacă:
a)sunt suficient de grave prin natura lor sau datorită includerii acestora într-o practică sistematică, precum și datorită recurenței lor, încât să constituie o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale omului
b)alcătuiesc un ansamblu de măsuri diverse, inclusiv încălcări ale drepturilor omului, care sunt suficient de grave pentru a afecta o persoană în aceeași măsură prevăzută la litera a).
Motivul depunerii cererii de către solicitant îl constituie faptul că acesta ar fi fost amenințat de către talibani.
Conform celor relatate de către solicitantul de azil în cadrul interviului, reiese clar faptul ea acesta nu este persecutat în tara sa de origine, neinvocând vreo temere de persecuție din motivele mai sus amintite.
În ceea ce privește motivele prevăzute atât de Convenția din 1951 de la Geneva privind statutul refugiaților, cât și de Legea nr.122/2006 privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare, respectiv rasă, religie, naționalitate, apartenență la un grup social sau opinie politică care ar putea sta la baza unei persecuții și să ducă la recunoașterea unei persoane ca refugiat, și în urma analizării situației în fapt care condus practic la părăsirea țării de origine.
Având în vedere prevederile art. 11 din HG 1251/_ pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 122/2006 privind azilul în România, „la aprecierea actelor și faptelor de persecuție, autoritatea competentă va lua în considerare dacă acestea provin, în special, de la următorii agenți de persecuție:
a)statul;
b)partidele sau organizațiile care controlează statul ori o parte importantă din teritoriul statului;
c)agenți neguvernamentali, dacă agenții prevăzuți la lit. a) și b), inclusiv organizațiile internaționale, nu sunt capabili sau nu doresc să asigure protecție împotriva persecuției sau când aceștia își asumă ori tolerează actele agenților neguvernamentali."
Având în vedere art. 11 din H.G. nr. 1251/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare, s-a reținut că în cazul de față solicitantul a invocat agenți de persecuție nonstatali.
Din analiza declarațiilor date în cadrul interviului și în urma cercetării ITO nu s-a putut stabili în cazul solicitantului legătura între actele invocate ca fiind acte de persecuție și unul din motivele de persecuție limitativ enumerate de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 122/2006, privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare, adică: rasă, religie, naționalitate, opinii politice sau apartenență la un grup social, având în vedere că solicitantul nu a fost vizat în mod direct de către talibani, iar amenințările au rămas la stadiul declarativ, neconcretizându-se prin nimic.
Cu toate acestea, însă, raportându-ne la art. 9 coroborat cu art. 10 din Hotărârea de Guvern nr. 1251/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii nr. 122/2006 privind azilul în România, cele expuse de solicitantă nu prezintă caracteristicile necesare pentru a fi considerate acte de persecuție determinate de vreunul dintre motivele prevăzute în definiția refugiatului.
Având în vedere declarațiile solicitantului coroborate cu informațiile din țara de origine, apreciem că în cazul în care acesta se va întoarce în țara de origine este puțin probabilă existența unui risc de persecuții viitoare exercitate împotriva sa de către autoritățile din țara de origine.
Solicitantul nu a putut sa demonstreze ca a fost supus unor acte persecutorii. Motivul invocat pentru care ar fi fost supus unor acte de persecuție de către talibani, nu se susține de vreo argumentație, iar în raport de informațiile din tara de origine, se consideră că nu exista riscul de persecuții viitoare în cazul solicitantului.
Din analiza conceptului fundamental de temere bine întemeiată de persecuție, sub aspectul celor două elemente care îl compun, elementul subiectiv și cel obiectiv, nu rezultă existența unei baze reale de temere sau a unei probabilități de persecuție, în sensul prevederilor legale privind acordarea statutului de refugiat.
Având în vedere cele mai sus menționate, cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 122/2006, cu modificările și completările ulterioare, pentru acordarea statutului de refugiat.
O diferență notabilă între statutul de refugiat și protecția subsidiară constă în aceea că aceasta din urmă se acordă pentru cazurile care nu se încadrează pentru acordarea statului de refugiat și în care există riscul vătămării dreptului la viață, precum și riscul de tortură, tratamente inumane sau degradante pe baza altor motive decât cele prevăzute în 23 din Legea nr. 122/2006, cu modificările și completările ulterioare: rasă, religie, tonalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică. Acest aspect reiese, evident, din modul în care este formulat art. 26 alin (1).
Analiza riscului serios de condamnare la pedeapsa cu moartea sau executarea unei astfel de pedepse
în ceea ce privește prevederile art. 26 alin. (2) pct. (1), din declarațiile solicitantului nu rezultă că riscă o condamnare la pedeapsa cu moartea sau executarea unei astfel de pedepse, deoarece, deși întrebat fiind, nu a făcut referire în acest sens. Din declarațiile solicitantului nu rezultă că riscă condamnare la pedeapsa cu moartea sau executarea unei astfel de pedepse, deoarece nu a prezentat elemente care sa circumstanțieze o asemenea stare de fapt.
Referitor la dispozițiile pct. (2), solicitantul nu a prezentat nici un element circumstanțial din care să rezulte existența unui risc serios și prezent de a fi supusă la tortură, tratamente inumane sau degradante în cazul întoarcerii sale în țara de origine.
în raport cu informațiile din țara de origine a solicitantului de azil și cu jurisprudența relevantă, apreciem că în cazul în care acesta se va întoarce în țara de origine este puțin probabilă existența unui risc de persecuții viitoare exercitate împotriva sa de către autoritățile din țara de origine. Considerăm că violențele din țara de origine raportate de ITO nu întrunesc condițiile pentru a fi considerate violențe generalizate în situații de conflict armat, având în vedere definiția conflictului armat internațional și jurisprudența relevantă care stabilește elementele definitorii ale conflictului armat intern.
Totodată, se reține faptul că tara de origine a solicitantului de azil nu este implicata într-un conflict armat intern sau internațional pentru a se analiza dacă solicitantul riscă o amenințare serioasă, individuală la adresa vieții sau integrității sale în cazul întoarcerii în țara de origine.
Conflict armat intern este definit în literatura de specialitate ea o formă de exercitare a violenței în interiorul unui stat, care a atins un anumit grad de intensitate și un anumit echilibru între forțele armate ale guvernului legal și cele rebele și care presupun existența unei autorități civile organizate
Având în vedere cele mai sus menționate, cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 122/2006, cu modificările și completările ulterioare, pentru acordarea protecției subsidiare.
Având în vedere faptul că motivele invocate nu justifică acordarea unei forme de protecție, se consideră că nu este necesar să se analizeze dacă se va acorda prezumția de bună-credință, întrucât dispozițiile art. 15 din Legea nr. 122/2006 nu sunt incidente în asemenea cazuri.
Instanța constată că ORI a făcut o analiză exhaustivă a situației prezentate de solicitant, soluția de respingere a cererii fiind temeinic motivată în fapt și în drept.
Cu ocazia plângerii adresate instanței, petentul nu a prezentat argumente sau probe suplimentare pentru a se putea contura o altă soluție.
Așa cum s-a subliniat și în motivarea hotărârii, situația socio-politică din Afganistan și situația particulară a petentului fac cu totul improbabilă orice presupunere legate de persecuții viitoare la care ar putea fi supus în țara de origine.
Solicitarea petentului apare determinată de motive economice, solicitare ce nu își găsește rezolvare prin atribuirea statului de refugiat sau a unei protecții subsidiare. Petentul poate fi încadrat cel mult la statutul de migrant care nu beneficiază de protecția Legii nr.122/2006.
Pentru argumentele mai sus expuse, instanța urmează să respingă plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul G. K. – cu domiciliul la sediul Oficiul Român pentru Imigrări – Direcția Azil și Integrare – Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de Azil G. din . Cel B. nr. 36, Județul G., împotriva Hotărârii nr._/h/PM/27.12.2012 emisă de intimatul I. G. PENTRU IMIGRĂRI – DIRECȚIA AZIL ȘI INTEGRARE – CENTRUL REGIONAL DE CAZARE ȘI PROCEDURI PENTRU SOLICITANȚII DE AZIL G. – cu sediul în G., . Cel B. nr. 36, Județul G., ca neîntemeiată.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.11.2013.
Președinte, Grefier,
N. I.-F. D. F.-N.
Tehnored. N.I.F.
2 ex./29.11.2012
| Pretenţii. Sentința nr. 6727/2013. Judecătoria GIURGIU → |
|---|
