Plângere contravenţională. Sentința nr. 8099/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8099/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 5269/236/2013
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
GENERALE
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8099/2013
Ședința publică de la 27 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. S.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petentul L. V. în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., având ca obiect plângere contravențională – proces verbal . nr._/10.04.2013.
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20.11.2013, care face corp comun cu prezenta hotărâre, și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 16 aprilie 2013, sub numărul_, petentul L. V. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/10.04.2013.
În fapt, petentul a susținut că la data de 10 aprilie 2013 circula cu autoturismul marca Lancia cu numărul de înmatriculare P-4712-AK, pe . municipiul G., iar în dreptul benzinăriei de lângă autogară a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a încheiat procesul-verbal contestat, pe motiv că nu ar fi acordat prioritate la traversare unui pieton angajat în traversarea străzii în mod regulamentar. Petentul a arătat că la momentul a trecut cu mașina, pe trecerea de pietoni nu se afla niciun pieton angajat în traversarea străzii, obiecțiune pe care a formulat-o și cu prilejul încheierii respectivului proces-verbal.
În drept, petentul a invocat prevederile Ordonanței Guvernului nr.2/2001.
În dovedirea susținerilor sale, petentul a propus administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, fiind propus spre audiere martorul D. V. și a a depus în copie, procesul-verbal contestat (f.6) și actul de identitate (f.7).
Plângerea contravențională nu presupunea la momentul formulării sale achitarea vreunei taxe de timbru.
Intimatul a depus, în termen legal, întâmpinare (f.19-20), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și a precizat că fapta a fost corect reținută prin procesul-verbal, sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, iar procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității.
Întâmpinarea a fost întemeiată, în drept pe prevederile Ordonanței Guvernului nr.2/2001, Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002, ale Hotărârii Guvernului nr.1391/2006 și ale Noului Cod de procedură civilă.
Intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosar, depunând în copie raportul de reținere (f.21).
La termenul de judecată din data de 02 octombrie 2013, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar și proba testimonială cu martorul D. V..
La termenul de judecată din data de 20 noiembrie 2013, instanța a audiat petentul și pe martorul D. V..
Analizând probele administrate în cauză, instanța constată următoarele:
I.Situația de fapt
La data de 10 aprilie 2013 în jurul orelor 12.30, petentul L. V. conducea mașina marca Lancia cu numărul de înmatriculare P-4712-AK, pe . municipiul G., din direcția Piața Gării.
La trecerea pentru pietoni din zona Red House, petentul nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat pe sensul său de mers, angajat regulamentar în traversarea străzii, motiv pentru care echipajul de poliție care a surprins presupusa faptă i-a încheiat procesul-verbal contestat.
II.În drept
Potrivit art.135 lit.h) din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1391/2006 „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații:…h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”
Pe de altă parte, art.72 alin.(2) din actul normativ susmenționat, prevede: „Pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.”
Art.100 alin.(3) lit.b) din actul normativ susmenționat prevede: „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:…d) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;”.
În temeiul art.98 alin.(4) lit.b) din actul normativ susmenționat: „Clasele de sancțiuni sunt următoarele: b) clasa a II-a – 4 sau 5 puncte-amendă;”
Art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 prevede: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului,, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
Potrivit art.21.alin.(3) din același act normativ: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”.
Conform art.34 din actul normativ susmenționat: „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”.
III.Opinia instanței
A.Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța arată că petentul nu a formulat critici cu privire la aceste aspecte.
Cu toate acestea, verificând în temeiul art.34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, legalitatea procesului-verbal contestat în prezenta cauză, sub aspectul mențiunilor obligatorii prevăzute de art.17 din același act normativ, instanța constată că acesta a fost legal încheiat, neexistând motive care să impună anularea din oficiu a acestuia.
B.Cu privire la temeinicia procesului-verbal
Instanța arată că la data de 10 aprilie 2013, în jurul orelor 12.30, petentul conducea mașina marca Lancia cu numărul de înmatriculare P-4712-AK, în care se afla martorul D. V.. Petentul se deplasa dinspre Rond Căprioara spre Interex, pe . municipiul G.. Această stare de fapt rezultă din declarația petentului coroborată cu declarația martorului D. V..
Instanța va înlătura declarația petentului în ceea ce privește faptul că în mașină se aflau în total cinci persoane, deoarece nu se coroborează cu declarația martorului D. V., potrivit căruia „...în mașină mă aflam eu, petentul și mama mea.” Și va reține doar că în mașină se aflau cu certitudine două persoane, respectiv, petentul și martorul D. V..
La trecerea de pietoni aflată din dreptul Red House, petentul nu a acordat prioritate la traversare unei persoane aflată pe trecerea de pietoni, pe sensul său de mers.
Instanța reține această situație de fapt coroborând mențiunile din procesul-verbal contestat cu declarația petentului („...am văzut mai mulți pietoni care așteptau să treacă . era mai aproape de trecerea de pietoni”). Instanța nu va lua în considerare precizările petentului potrivit cărora persoana respectivă nu se angajase în traversare, deoarece nu este credibilă și va considera, coroborând toate probele administrate, că pietonul și-a manifestat intenția de a traversa, fapt intuit de petent, ceea ce înseamnă că această intenție a fost explicită, astfel cum reiese din declarația sa („Întrucât am văzut că acel pieton nu a început să traverseze, mi-am continuat deplasarea și am văzut în oglinda retrovizoare că a trecut . depășit trecerea de pietoni.”). Astfel, instanța reține că petentul a remarcat intenția pietonului respectiv, motiv pentru care și-a amintit cu atâta fidelitate de acel episod, deși de la data evenimentului și până la data susținerii declarației în fața instanței au trecut mai mult de 6 luni.
Totodată, instanța va înlătura declarația martorului D. V. ca fiind nesinceră, cu privire la respectivul eveniment rutier, întrucât se constată existența unor contradicții esențiale între susținerile petentului și cele ale martorului, care stătea pe locul din dreapta lângă șofer, având o vizibilitate bună cu privire la faptele petrecute la acea dată. Astfel, o primă contradicție se referă la traficul din acel moment, petentul afirmând că „era trafic la acel moment, fiind mașini și în spatele meu, însă mașinile din spatele meu au oprit la trecerea de pietoni pentru a-i acorda prioritate acestui pieton.”, în timp ce martorul D. V. a afirmat că „nu era trafic la acel moment”. Altă inadvertență se referă la numărul pietonilor aflați în apropierea trecerii de pietoni la acel moment; petentul a afirmat că „am văzut mai mulți pietoni care așteptau să treacă . era mai aproape de trecerea de pietoni.”, iar martorul D. V. a precizat că „nu îmi amintesc să mai fi fost și alți pietoni la acel moment pe trecerea de pietoni sau care să intenționeze să traverseze.”. De asemenea, cu privire la pietonul în discuție, în timp ce petentul a remarcat intenția explicită a acestuia de a traversa .-a arătat în paragraful anterior, martorul D. V. a precizat că „am observat un pieton, care nu intenționa să traverseze și mi-am dat seama despre acest lucru, întrucât nu se uita spre trecerea de pietoni.”.
În aceste condiții, instanța va considera că susținerile petentului cu privire la poziția pietonului față de trecerea de pietoni rămân nedovedite.
Instanța arată că se impun câteva precizări referitoare la sarcina probei în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO):
Referitor la regulile în materie de probațiune în domeniul contravențional, garanțiile oferite de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) în materie contravențională, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene A Drepturilor Omului (CEDO), instanța face următoarele precizări:
În jurisprudența CEDO, s-a stabilit că în domeniul contravențional, procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă o „acuzație în materie penală”, sintagmă care comportă un înțeles autonom în viziunea CEDO.
Fiind în discuție o acuzație în materie penală, se declanșează o garanție specifică, instituită de art.6 paragraf 2 din Convenție, respectiv prezumția de nevinovăție, care, din perspectiva CEDO, nu privește doar procesul penal în sens strict, având o aplicație mai largă, declanșându-se ori de câte ori fapta imputată unei persoane are conotație penală; în acest sens, în jurisprudența CEDO s-a decis că prezumția de nevinovăție este aplicabilă în cadrul procedurii contravenționale.
Respectarea prezumției de nevinovăție presupune, în esență două aspecte: pe de o parte aducerea la cunoștința celui căruia i se impută respectiva faptă a acuzației, iar pe de altă parte, presupune că sarcina probei revine celui ce formulează acuzația.
De asemenea, viziunea CEDO asupra modului în care funcționează prezumțiile (inclusiv prezumția de nevinovăție), este în sensul că prezumțiile bazate pe fapte/legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței). Astfel, din perspectiva CEDO, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele reproșate, nu reprezintă un drept absolut.
Pe de altă parte, forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său, atunci când administrează și apreciază probele (cauza Bosoni contra Franței).
Instanța arată că în sistemul de drept românesc actual, procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă un act autentic. În lumina jurisprudenței CEDO stabilită prin cauza A. contra României, s-a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este încălcată, cât timp forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției ca înscris autentic nu este indestructibilă, astfel permițându-se persoanei sancționate să răstoarne prin probe prezumția de legalitate și temeinicie atribuită prin lege oricărui act autentic.
Cu alte cuvinte, respectând cerințele unei proceduri echitabile, persoana sancționată are dreptul se utilizeze în cadrul unei proceduri judiciare orice mijloace de probă și să invoce orice argumente de fapt și de drept pentru dovedirea împrejurărilor că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde cu modul de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței este să respecte limita proporționalității între scopul urmărit de autorități (să nu rămână nesancționate faptele antisociale) și respectarea dreptului la apărare a persoanei sancționate contravențional (cauza A. contra României).
Astfel, în aprecierea legalității și temeiniciei procesului verbal contestat, instanța nu va da prevalență procesului-verbal ipso fapto, considerând că acesta are o forță probantă superioară, ci va acorda petentului ocazia să demonstreze prin probe convingătoare nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal atacat, cu consecința anulării acestuia.
Însă, instanța atrage atenția că aceasta nu presupune o atitudine complet pasivă a petentului, doar intimatul (instituția din care face parte agentul constatator) trebuind să dovedească veridicitatea celor consemnate în procesul-verbal, ci procesul-verbal își păstrează prezumția de autenticitate și veridicitate a celor consemnate, cu mențiunea că această prezumție este relativă, petentul, prin probe contrare (și nu doar prin simple susțineri), putând să răstoarne această prezumție instituită de lege.
În aceste condiții, cu referire la cauza dedusă prezentei judecății, având în vedere că petentul nu a reușit să probeze realitatea celor susținute, instanța va considera că procesul-verbal contestat a fost încheiat în condiții de temeinicie, fapta petrecându-se potrivit celor consemnate în acest act administrativ.
C.Individualizarea sancțiunii
Instanța reține că, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002, pentru fapta reținută în sarcina petentei, se pot aplica 4 sau 5 puncte-amendă și, în mod obligatoriu, măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile.
Instanța arată, cu această ocazie, că neacordarea priorității de trecere pietonilor, atunci când aceștia din urmă au acest drept conferit de lege, constituie o faptă ce prezintă pericol social abstract ridicat, nerespectarea regulilor de circulație în acest sens conducând la posibilitatea producerii de accidente rutiere grave, cu victime omenești.
Instanța constată că în cauza dedusă prezentei judecăți, agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională orientând-o spre minimul acesteia, respectiv 4 puncte-amendă, în valoare de 300 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile.
Astfel, luând în considerare gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările specifice din prezenta cauză (petentul, în condiții meteo precare, neacordând prioritate la traversare unui pieton angajat regulamentar pe trecerea de pietoni), precum și faptul că nu s-a produs vreo urmare concretă, instanța constată că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată.
Pentru motivele prezentate, constatând că fapta contravențională imputată a avut loc, în condițiile descrise în procesul verbal . nr._/10.04.2013 și, pe de altă parte că procesul verbal susmenționat este legal întocmit, instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată, pe cale de consecință, fiind menținute dispozițiile procesului verbal susmenționat.
Având în vedere soluția de respingere a plângerii contravenționale formulate de petent, instanța va avea în vedere dispozițiile art.36 alin.(2) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 (în forma în vigoare la data formulării plângerii contravenționale), potrivit căruia „În cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat”, și va stabili în sarcina petentului obligația de a achita cheltuieli judiciare față de stat în cuantum de 20 lei, apreciat prin raportare la alt text de lege intervenit ulterior, respectiv art.19 din Ordonanța Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, care instituie taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei pentru plângerile contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul L. V., cu domiciliul în mun.G., ., jud.G., CNP_, în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN G., cu sediul în mun. G., ., jud. G., CUI/C._.
Menține dispozițiile procesului-verbal . nr._/10.04.2013.
Obligă petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 20 lei.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care poate fi exercitat prin depunerea cererii la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.11.2013.
Președinte,Grefier,
S. AnaComan L.
Red./Tehnored. Jud. SA/4ex.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 669/2013.... → |
|---|
