Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 5404/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5404/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 15161/236/2012
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ NR.5404
Ședința publică din data de 11 iunie 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE A. Măcsinoiu
Grefier D. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M. C. și pe pârâții F. G., Ț. A., B. M. (decedată), având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.
Despre mersul lucrărilor și dezbaterilor s-a făcut vorbire în încheierea din data de 4 iunie 2013 când instanța a reținut cauza în pronunțare dar, având nevoie de timp pentru a delibera,a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când a deliberat și a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 04.10.2012 sub nr. Unic_, reclamantul M. C. a chemat in judecata pârâții F. G., Ț. A., B. M., solicitând instanței sa constate savarsita vânzarea cumpărarea terenului in suprafața totala de_ mp extravilan situat pe raza comunei Gaujani, jud. G., înscris in titlul de proprietate nr. 4271/1992 si pronunțe o hotărâre care sa tina loc de act autentic de vânzare cumpărare.
In motivarea acțiunii, in esența reclamantul a arătat faptul ca la data de 20.06.2012, in calitate de cumparator a încheiat cu paratii in calitate de vânzătoare un înscris sub semnătura privata intitulat precontract de vanzare cumparare cu privire la terenul extravilan in suprafața de totala de_ mp extravilan situat pe raza comunei Gaujani, jud. G., înscris in titlul de proprietate nr. 4271/1992, pentru prețul de 7920 lei.
Acțiunea a fost motivata in drept pe prevederile art. 111 cprciv, si art. 1669 al. 1 C.civ.
S-au atașat acțiunii: înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Deși legal citati paratii nu au formulat întâmpinare, si nici nu a formulat aparari in fata instanței.
La data de 16.09.2012 a decedat parata B. M. in cauza fiind introdusi mostenitorii sai, paratii F. G. si Ț. A.
In temeiul art. 167 cprciv. instanța a încuviințat ambelor parți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul paratilor.
Potrivit probatoriului administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 20.06.2012 reclamantul si paratii au incheiat un inscris sub semnatura privata prin intermediul caruia parata se obliga sa vinda reclamantului terenul extravilan in suprafata totala de_ mp extravilan situat pe raza comunei Gaujani, jud. G., înscris in titlul de proprietate nr. 4271/1992, pentru prețul de 7920 lei.
Pentru admisibilitatea actiunii, trebuie indeplinite următoarele conditii:
a) existenta unei promisiuni bilaterale de vanzare, care sa satisfaca exigentele imperative prevazute de art. 1669 alin. 1 Cciv;
b) existenta unui refuz nejustificat al paratului de a incheia contractul de vanzare;
c) executarea obligatiilor proprii de catre reclamant si indeplinirea cerintelor esentiale ale vanzării;
d) dovada dreptului de proprietate asupra bunului promis,
e)sa nu existe alte impedimente.
Conditiile enuntate trebuie respectate intocmai, prevederile art. 1669 alin. 1 Cciv fiind tangente cu prevederile art. 44 din Constitutie si art. 1 protocolul 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Atributul dispozitiei reprezinta cel mai important atribut al dreptului de proprietate ocrotit atat de art. 44 din Constitutie cat si de art. 1 protocolul 1 CEDO, context in care o eventuala suplinire a consimtamantului de catre o autoritate judiciara, fara a fi necesar, si in consideratia oricaror alte motive decat cele permise si autorizate expres de lege reprezinta ingerinta nejustificata in dreptul de proprietate al partii parate.
Ingerinta se defineste ca fiind o imixtiune a unui organ statal in dreptul de proprietate al unei persoane in alte conditii decat cele expres specificate si ingaduite de lege, retinandu-se in acelasi timp si faptul ca partile nu pot deroga prin conventii particulare de la normele legale imperativ - exprese sau de ordine publica.
Prin urmare, simplul fapt ca atat reclamantul cat si paratii se afla in relatii de coniventa, si prin conventie particulara urmaresc validarea intelegerii lor in alte conditii si pentru alte motive decat cele expres autorizate de lege, nu exclude si nu acopera existenta unei ingerinte in dreptul de proprietate al paratului, ingerinta subzistand chiar si in aceste conditii.
Asadar, aplicarea prevederilor 1669 alin. 1 Cciv, in alte limite, in alte conditii sau in alti parametri decat cei specificati si autorizati expres, constituie o ingerinta in dreptul de proprietate al partii parate fiind incalcate atat art. 1 protocolul 1 CEDO cat si art. 44 din Constitutie.
a) In ceea ce priveste existenta unei promisiuni bilaterale de vanzare, se retin urmatoarele:
Inscrisul sub semnatura privata, intocmit de parti este susceptibil sa conduca la pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, astfel incat, conditia se constata a fi indeplinita.
b)In ceea ce priveste, a doua conditie referitoare la existenta unui refuz nejustificat al paratului de a incheia contractul de vanzare; se retin urmatoarele:
In primul rand, procedura judiciara reprezinta o procedura contencioasa, deci nu trebuie si nu poate fi considerata, sau confundata cu o procedura alternativa procedurii notariale prevazute de legea 36/1995.
Instantele judecatoresti solutioneaza litigii, în timp ce activitatea de autentificare a înscrisurilor este de competenta exclusiva a notarului public.
Asadar, atat din propria formulare cat si prin raportare la celelalte dispozitii legale referitoare la competenta, prevederile art. 1669 alin. 1 Cciv nu reprezinta o procedura alternativa procedurii necontecioase - notariale ci are în vedere doar situatiile în care între partile contractante intervine un litigiu, un conflict privind executarea antecontractului, deoarece instantele sunt competente sa intervina numai în solutionarea unor litigii.
De asemenea, retine judecatorul faptul ca accesul la justitie unanim recunoscut si respectat, atat de legislatia interna cat si de catre cea CEDO, trebuie exercitat, urmarit si asigurat de catre parti cu seriozitate si buna credinta, in limite si competentele prevazute de lege, si fara ca partile sa interfereze in mod voit cu interesul unanim, majoritar, serios, legitim si expres instituit de normele de ordine publica prevazute de lege.
In cauza dedusa judecatii, nu se poate retine ca paratii refuza incheierea actului.
Astfel, paratii nu au formulat intampinare si nici aparari verbale in fata instantei, iar cu prilejul administrarii interogatoriului a achiesat in tot pretentiilor reclamantului, retinandu-se ca ultim aspect ca in perioada anilor 2009 - 2013 reclamantul a introdus pe rolul instantei peste 100 de actiuni avand ca obiect pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic.
Mai mult decat atat, potrivit dispozitiilor art. 887 alin. 3 din din Codul Civil, titularul drepturilor dobândite prin mostenire nu poate sa dispune de ele decât după ce acestea au fost înscrise în cartea funciară. Din probele administrate a rezultat ca pentru terenuri nu a fost intocmita carte funciara, astfel ca, simpla prezenta fizica a paratilor in fata notarului nu ar fi de natura sa conduca la intocmirea actului in mod valabil, in cauza existand un impediment obiectiv, si absolut la incheierea contractului.
Împrejurările sunt elocvente, se coroborează si indica neindoielnic faptul ca reclamantul introduce astfel de actiuni in relatii de coniventa cu partile parate, context in care instanta exclude existenta unui refuz al partii parate, între parti nu exista de fapt niciun conflict, ci doar o intentie . a alege o alta cale decât cea pusa la dispozitie de lege, simulând în acest sens existenta unui presupus litigiu care în realitate nu exista.
Rolul instantelor judecatoresti este acela de a da o rezolvare conflictelor intre justitiabili iar depasirea acestui rol ar constitui o depasire a atributiilor puterii judecatoresti împrejurare care constituie o încalcare a legii (prevazuta inclusiv ca motiv de casare în recurs de art.304 pct.4 Cod proc.civ.) tinzand in acelasi timp la o ingerinta neautorizata de lege in dreptul de proprietate al partii parate ocrotit atat de art. 1 protocolul 1 CEDO cat si de art. 44 din Constitutie.
Pe de alta parte, prevederile 1669 alin. 1 Cciv conferă posibilitatea instanței de a pronunta o hotărâre care sa tina loc de contract numai in situația in care partea refuză nejustificat să incheie contractul, nu si in alte situații si pentru alte impedimente putative, reale, generale, temporare sau absolute, asumate sau neasumate de catre promitentul cumparator.
Asadar, in acceptiunea 1669 alin. 1 Cciv simpla invocare de catre partea reclamanta aflata in relatii de vadita coniventa cu partea parata, a unor impedimente putative, precum imposibilitatea intocmirii cartii funciare, si a cadastrului motivat pe lipsa planurilor parcelare, nu confera posibilitatea instantei sa pronunte o hotarare care sa tina loc de contract, retinandu-se pe de alta parte ca eventuale impedimente obiective care il impiedica pe notar sa perfecteze actul, il impiedica si pe judecator, in lipsa de stipulatie expresa.
In ceea ce priveste impedimentele, se retine ca desi legislativ nu exista o prevedere expresa, totusi promitentul cumparator la incheierea oricarui antecontract, (cu atat mai mult cu cat pretul este platit cu anticipatie), manifesta diligenta si prudenta omului rational, sens in care verifica daca promitentul vanzator este titluarul dreptului de proprietate (sau poate deveni), precum si daca exista cadastre, carti funciare, impedimente ori interdictii temporare sau absolute, in ceea ce priveste posibilitatea de perfectare a actelor in forma autentica prevazuta de lege, context in care se retine ca o eventuala lipsa de diligenta a promitentului comparator sau o eventuala asumare a antecontractului in conditiile date de existenta a unui impediment la perfectarea actului, ii este opozabila promitentului cumparator, nu ii confera un statut privilegiat si nu poate constitui un temei in baza caruia notarul public sau judecatorul, in lipsa de stipulatie expresa, sa faca abstractie de exigentele prevazute de lege pentru operatiunea solicitata.
Mai mult decat atat, desi se va sustine, in cauza nu s-a dovedit ca in localitate nu sunt finalizate planurile parcelare, retinandu-se pe de alta parte ca si cadastrul si cartea funciara pot fi intocmite chiar si in lipsa planurilor parcelare, context in care orice aparari intemeiate pe astfel de motive sunt putative, si urmeaza a fi indepartate de la solutionarea cauzei.
În raport de toate aceste considerente de fapt si de drept, instanța apreciază ca în cauza de fata, în lipsa unui refuz nejustificat al pârâtului de a încheia actul translativ de proprietate conform obligației asumate prin antecontract, nu exista niciun litigiu între parti iar, actiunea civila dedusa judecatii nu se fundamenteaza pe ocrotirea unui interes serios si legitim, fundamentandu-se pe scopul de a infrange legea in încercarea de a ocoli procedura de publicitate imobiliara si procedura notariala, in scopul de a se sustragere de la plata taxelor de intabulare prevăzute de lege si a impozitului prevăzut de art. 77 indice 1 alin. 3 Cfisc, precum si in scopul de a se sustrage controlului fiscal al statului asupra acestor operațiuni, control care se concretizează prin raportările efectuate de către notar (competent exclusiv) in temeiul si in condițiile C.fisc, Cprfisc, si Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor.
In concluzie, condiția analizata nu este îndeplinita.
c) In ceea ce priveste conditia referitoare la executarea obligatiilor proprii ale reclamantului se retine ca potrivit probatoriului administrat, rezulta ca reclamantul a achitat prețul stabilit, context in care condiția se constata ca fiind îndeplinita.
d) In ceea ce priveste conditia referitoare la dovada dreptului de proprietate asupra bunului promis, se retin urmatoarele:
Reclamantul arata faptul ca paratii sunt proprietarii terenului in baza TP nr. 4271/1992 in calitate de moștenitori ai defunctului B. B..
Analizand titlul de proprietate nr. 4271/1992 se constata faptul ca figureaza inscris ca titular al dreptului de proprietate numitul B. B., decedat in prezent.
Desi instanta potrivit legii a solicitat depunerea la dosar a certificatului de mostenitor de pe urma defunctului B. B., acesta nu a fost insa depus la momentul initial, la dosar depunandu-se anexa 24, pentru ca ulterior sa fie depus certificatul de mostenitor nr. 219/26.11.2012 emis de BNP V. L. I., certificat de mostenitor in care nu sunt insa cuprinse terenuri obiect al conventiei partilor.
In ceea ce priveste anexa 24, se retine faptul ca reprezinta un inscis ce se elibereaza partilor in baza unei simple declaratii a solicitantului nu are valoare certificatului de mostenitor si nu dovedeste nici calitatea de mostenitor, nici masa succesorala ramasa de pe urma defunctului, nici cotele aferente partilor si nici dreptul de proprietate asupra bunurilor mostenite.
Procedura succesorala, prin natura ei reprezinta o procedura mult mai ampla, in care se cerceteaza evidentele succesorale, se administreaza probe (inscrisuri si martori), finalizandu-se cu emiterea de catre notarul public a certificatului de mostenitor, document care potrivit art. 1133 alin. 1 Cciv face dovada calității de mostenitor, legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de proprietate al mostenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.
Mai mult decât atât, potrivit art. 77 indice 1 alin. 3 Cfisc. Pentru transmisiunea dreptului de proprietate și a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moștenire nu se datorează impozitul prevăzut la alin. (1), dacă succesiunea este dezbătută și finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moștenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.
Potrivit art. 259 alin. 6 indice 1 din Codul Fiscal Înstrăinarea unui teren, prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, nu poate fi efectuată până când titularul dreptului de proprietate asupra terenului respectiv nu are stinse orice creanțe fiscale locale, cu excepția obligațiilor fiscale aflate în litigiu, cuvenite bugetului local al unității administrativ-teritoriale unde este amplasat terenul sau al celei unde își are domiciliul fiscal contribuabilul în cauză, cu termene de plată scadente până la data de întâi a lunii următoare celei în care are loc înstrăinarea. Atestarea achitării obligațiilor bugetare se face prin certificatul fiscal emis de compartimentul de specialitate al autorităților administrației publice locale. Actele prin care se înstrăinează terenuri cu încălcarea prevederilor prezentului alineat sunt nule de drept.
Așa cum rezulta din certificatul de deces B. B. a decedat in 2002, context in care bunurile imobile rămase de pe urma sa si nedeclarate in certificatul de mostenitor nr. 219/26.11.2012 (deci inclusiv terenul ce face obiectul prezentei judecați), sunt grevate potrivit art. 77 indice 1 alin. 3 Cfisc de un impozit de 1% din masa succesorala.
Acest impozit curge de drept la împlinirea termenului de doi ani, competenta exclusiva de colectare si virare a acestui impozit aparține notarului public (nu organelor fiscale), prin urmare simplul fapt ca acest impozit nu este evidențiat in certificatul fiscal (organele fiscale necunoscând existenta sa actuala), nu presupune ca acest impozit nu exista, si nu este de natura a anihila sancțiunea ferma a nulității de drept prevăzuta de art. 259 alin. 6 indice 1 din Codul Fiscal.
In ceea ce priveste certificatul de mostenitor nr. 257/2012 depus de parti la dosar, retine instanta ca acesta nu cuprinde in masa succesoarala mentiuni referitoare la terenurile obiect al conventiei partilor, astfel incat, nu poate dovedi dreptul de proprietate asupra acestor terenuri, si nu este susceptibil sa dovedeasca nici degrevarea acestor terenuri mostenite obiect al conventiei de impozitul prevazut de art. 77 indice 1 alin. 3 Cfisc.
In acest context in raport de prevederile art. 1133 alin. 1 din Cciv, instanța urmează sa constate ca in cauza nu s-a dovedit potrivit legii dreptul de proprietate al paraților asupra bunului imobil care face obiect al convenției parților, si nici degrevarea de impozitul prevăzut de art. 77 indice 1 alin. 3 Cfisc., context in care o eventuala admitere a prezentei acțiuni, nu numai ca ar fi nelegala, fiind chiar nula de drept in temeiul art. 259 alin. 6 indice 1 din Codul Fiscal.
Mai mult decât atât, după cum deja s-a arătat, principiul autonomiei de voința, prevede si limitări, context in care instanța retine faptul ca orice convenție, scrisa ori nescrisa, sau orice construcție juridica nesusceptibila de a fi nula de drept conform art. 259 alin. 6 indice 1 C. Fisc, dar care tinde totuși la eludarea normelor fiscale, eprohibita de lege, iar sancțiunea este nulitatea absoluta, normele fiscale fiind norme de ordine publica.
In concluzie, condiția analizata nu este îndeplinita, in cauza nefiind dovedit potrivit legii dreptul de proprietate al paratilor asupra imobilului obiect al conventiei partilor.
c)Sa nu existe alte impedimente.
Judecatorul, potrivit legii si in virtutea rolului activ, in scopul asigurarii interesului general-majoritar-prioritar, reprezentat de asigurarea securitatii si stabilitatii circuitului civil, – trebuie sa respecte, sa impuna si sa antameze intregul ansamblu de valori legislative sau norme special edictate cu referire la operatiunea juridica dedusa judecatii, astfel incat, interesul unanim, majoritar, serios, legitim si expres instituit de lege sa nu fie lezat sau adus in derizoriu, prin activitati insidioase sau conventii particulare cu viziuni complexe, ci dimpotriva interesul colectiv sa fie ocrotit, respectat cu seriozitate si strictete spre a-si atinge scopul edictat pentru care a fost propus, acela de a asigura stabilitatea si securitatea circuitului civil.
Hotararea judecatoreasca pronuntata in aceasta materie, in situatia admiterii, are efect constitutiv de drepturi, efect constitutiv care impune neindoielnic si o finalitate in deplina concordanta cu dispozitiile Codului civil si Legii nr.7/1996 privind cadastrul si publicitatea imobiliara, in al carei domeniu de reglementare intra atat securitatea tranzactiilor cat si identificarea riguroasa a imobilelor ce fac obiectul publicitatii imobiliare, precum si opozabilitatea drepturilor dobandite prin modurile recunoscute de lege.
Prin urmare si in cadrul procedurii judiciare, se impune o abordare a reglementarilor continute de Codul Civil si de Legea nr. 7/1996, intrucat ele reflecta optiunea ferma a legiuitorului de a institui o obligatie de verificare a situatiei fizice si juridice imobilului cu privire la care se formeaza acordul de vointa, obligatie ce revine atat partilor, cat si autoritatii care valideaza acordul de vointa si consfinteste transmiterea dreptului de proprietate dintr-un patrimoniu in altul.
Potrivit art. 1.676. Cciv. În materie de vânzare de imobile, strămutarea proprietății de la vânzător la cumpărător este supusă dispozițiilor de carte funciară.
Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 Cadastrul și cartea funciară formează un sistem unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică, de importanță națională, a tuturor imobilelor de pe întregul teritoriu al țării., iar potrivit art. 1 alin. 1 lit. d din Legea nr. 7/1996 scopul acestui sistem este: contribuie la asigurarea securității tranzacțiilor imobiliare .
Se observa cu usurinta faptul ca normele edictate expres si imperativ, depasesc interesul individual si puterea de disponibilitate a partii reclamante sau parate, intrand in sfera interesului interesului general-majoritar-prioritar, securitatea tranzactiilor vizand nu numai partile ci inclusiv tertii.
Judecatorul ocroteste atat normele obligatorii, atat normele de importanta nationala, cat si normele menite a asigura securitatea tranzactiilor imobiliare. Masura este necesara tocmai in vederea asigurarii dreptului la proprietate privata, atat al partilor cat si al tertilor, recunoscut de Constitutie, precum si de normele CEDO.
In acest context, si in raport de vointa clar exprimata a leguitorului “sistem unitar si obligatoriu”; “de importanta nationala”; “asigura securitatea tranzactiilor imobiliare”, orice alte pledoarii sunt de prisos, cu precizarea ca atat cadastrul cat si cartea funciara pot fi intocmite chiar si in lipsa planurilor parcelare.
Mai mult decât atât, potrivit art. 887 alin. 3 din Codul Civiltitularul drepturilor dobândite prin moștenire nu poate sa dispune de ele decât după ce acestea au fost înscrise în cartea funciară, iar in conformitate cu art. 888 din Cciv. Înscrierea în cartea funciară se efectuează în baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătorești rămase definitivă, a certificatului de moștenitor sau în baza unui alt act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta.
In cauza dedusa judecatii, se sutine ca paratii promitenti vanzatori au mostenit terenurile. Terenurile nu sunt inscrise in cartea funciara si nici nu pot fi inscrise conform art. 888 din Cciv paratii neavand un certificat de mostenitor cu care sa isi dovedeasca existenta unui drept asupra acestor terenuri obiect al conventiei potrivit art. 1133 alin. 1 din Cciv. (Mai mult decat atat, la intocmirea certificatului de mostenitor suplimentar cu privire la aceste terenuri partile ar trebui sa plateasca conform art. 77 indice 1 alin. 3 Cfisc un impozit de 1% din valoarea universalitatii mostenite)
Prin urmare in raport de art. 887 alin. 3 din Codul Civillipsa cartii funciare reprezinta un impediment obiectiv si absolut care il impiedica pe notar sa perfecteze actul, retinandu-se in acelasi timp ca, nici macar judecatorul nu poate face abstractie de impedimentele obiective si absolute, in lipsa de stipulatie expresa.
Ca aspect de importanta deosebita, instanța retine faptul ca prevederile art. 1669 alin. 1 Cciv si art. 1279 C.civ., nu a fost edictate si nu au ca scop si nici ca finalitate evitarea discretionara a normelor imperative referitoare la o anumita tranzacție. In acest context, instanța are obligația, in virtutea rolului activ, in calitate de garant al stabilității si securității circuitului civil si a celorlalte norme care guvernează anumite operațiuni juridice, (si care depășesc puterea de dispoziție si apreciere a parții) sa eficientizeze si sa asigure scopul concret - general si particular pentru care au fost edictate.
In concluzie, condiția analizata nu este îndeplinita.
Sintetizând se constata faptul ca trei din cele cinci condiții analizate, nu sunt îndeplinite.
Ca ultim aspect se retine faptul ca inclusiv principiul forței obligatorii, derogând din convenția parților, cunoaște la rândul sau unele limitări, astfel incat isi poate produce si definitiva efectele intre parți numai in măsura in care nu se tinde la incalcarea normelor de ordine publica, si doar daca toate cerințele legii sunt îndeplinite pentru executarea in natura a obligației, in caz contrar reclamantul având dreptul la restituirea prețului precum si la despăgubire.
Așadar, in lipsa de stipulație expresa, simpla invocare a forței obligatorii cu privire la o convenția particulara a parților nu constituie un fundament si nici un argument serios pentru eludarea sumei de valori ocrotite prin norme de ordine publica precum: competenta exclusiva a notarului; prevederile art. 77 indice 1 alin. 3 Cfisc; art. 259 alin. 6 indice 1 Cfisc; art. 887 alin. 3 din Codul Civilsi art. 1133 alin. 1 din Cciv.
Pentru toate aceste considerente acțiunea urmează a fi respinsa.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. C. domiciliat în ., județul G., cu domiciliul ales la S. I. R.-M. R., în G., . 19, parter, . în contradictoriu cu pârâții F. Gheorghje domiciliat în G., bulevardul București, ., . și Ț. A. domiciliată în G., ./3 D, ., .> Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi,11.06.2013.
Președinte,Grefier,
Tehnored.Jud.M.A
Ex.5/2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3130/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5429/2013.... → |
|---|
