Plângere contravenţională. Sentința nr. 8090/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8090/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 2237/236/2013
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
GENERALE
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8090/2013
Ședința publică de la 27 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. S.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petentul N. M. C. în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., având ca obiect plângere contravențională – proces verbal . nr._/06.02.2013.
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20.11.2013, care face corp comun cu prezenta hotărâre, și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 11 februarie 2013, sub numărul de înregistrare_ /2012, petentul N. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEANĂ G., anularea procesului verbal . nr._/06.02.2013.
În motivarea plângerii, petentul a susținut că la data de 06 februarie 2013, a fost oprit de un echipaj al poliției care i-a încheiat procesul-verbal contestat, pe motiv că ar fi condus autovehiculul marca Iveco cu numărul de înmatriculare_, cu remorcă Schmitz, pe DN5 din direcția G. către București, iar la sensul giratoriu de la intersecția cu DN41, ar fi circulat pe sensul opus celui în care se deplasa. Petentul a arătat că, fapta reținută în sarcina sa nu s-a petrecut în realitate, întrucât la sensul giratoriu DN5 cu DN41 a ocolit sensul giratoriu în mod legal, și oricum „nu avem nici loc și nici motiv să fac o astfel de manevră”, fapt care ar putea fi atestat și de colegul cu care se deplasa în coloană și care conducea un autotren
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art.31 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu martori și a depus, în copie, procesul-verbal (f.7).
Plângerea contravențională nu presupunea la momentul formulării sale achitarea vreunei taxe de timbru.
Intimatul a formulat întâmpinare (f.15-16), prin care a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii și a arătat că sub aspectul legalității, procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii, astfel că nu se impune anularea acestuia, iar din punct de vedere al temeiniciei faptei reținute, intimatul a precizat că aplicare sancțiunilor a avut loc imediat după oprirea în trafic a contravenientului.
Întâmpinarea a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.2/2001, Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002, Hotărârii Guvernului nr.1391/2006 și ale Codului de procedură civilă.
Intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a depus raportul întocmit de agentul constatator cu ocazia reținerii permisului de conducere (f.17); procesul-verbal (f.18).
La termenul de judecată din data de 22 mai 2013, au fost încuviințate proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și proba cu un martor, pentru petent.
La termenul de judecată din data de 11 septembrie 2013 a fost audiat martorul C. C..
La termenul de judecată din data de 20 noiembrie 2013 a fost audiat petentul.
Analizând probatoriul administrat în prezenta cauză, instanța constată următoarele:
I.Situația de fapt
Petentul N. M. circula la data de 06 februarie 2013, în jurul orelor 22.00, cu autovehiculul marca Iveco, cu numărul de înmatriculare_, pe DN5, din direcția G. către București.
A fost oprit de un echipaj al poliției rutiere, care i-a reproșat faptul că „la intersecția DN41 a circulat pe sensul opus de mers, punând în pericol grav siguranța circulației rutiere”, motiv pentru care a fost încheiat procesul-verbal . nr._.
II.În drept
Cu titlu preliminar, sub aspectul normelor de procedură aplicabile în prezenta speță, având în vedere faptul că pe parcursul judecării prezentei cauze a intrat în vigoare Noul Cod de Procedură Civilă (15 februarie 2013), iar cererea de chemare în judecată a fost depusă la instanța de judecată la data de 11 februarie 2013 instanța va face aplicarea legii în timp. În acest sens, vor fi avute în vedere dispozițiile art.25 alin.(1) din Noul Cod de procedură Civilă, potrivit cărora „Procesele în curs de judecată și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.”. Așadar, instanța apreciază că în prezenta speță, sunt aplicabile prevederile Codului de Procedură Civilă de la 1865.
Potrivit art.41 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice „Vehiculele și animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație.”
Art.101 alin.(3) lit.d) din același act normativ prevede: „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:… d) circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.”
Art.98 alin.(4) lit.c) din actul normativ susmenționat prevede: „Clasele de sancțiuni sunt următoarele:...c)clasa a III-a – de la 6 la 8 puncte-amendă;”..., iar potrivit alin.(2) al aceluiași articol „Un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.”
Potrivit art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
Art.21.alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 prevede: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”.
În temeiul art.34 din același act normativ: „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”.
III.Opinia instanței
A.Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța notează că petentul nu a formulat critici sub acest aspect.
Cu toate acestea, verificând în temeiul art.34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, legalitatea procesului-verbal contestat în prezenta cauză, sub aspectul mențiunilor obligatorii prevăzute de art.17 din același act normativ, instanța că acesta a fost legal încheiat, neexistând motive care să impună anularea din oficiu a acestuia.
B.Cu privire la temeinicia procesului-verbal
În primul rând instanța reține că la data de 06 februarie 2013, în jurul orelor 22.00, petentul conducea autoturismul marca Iveco cu numărul de înmatriculare_ pe DN5 dinspre G. spre București, în coloană cu un autotren cu numărul de înmatriculare_, astfel cum reiese din declarația petentului („...la începutul lunii februarie 2013 veneam din G. și mă deplasam spre București cu un autocamion. Eram împreună cu un coleg, care se deplasa în fața mea, cu un autocamion.”) coroborată cu declarația martorului C. C. („La data de 06.02.2013, în jurul orei 22.30-22.45 cirulam cu autocamionul cu numărul de înmatriculare_ încărcat cu marfă perisabilă și veneam din G. și mă îndreptam spre București...petentul se afla tot într-un autocamion în spatele meu la circa 20-30 metri distanță și veneam amândoi din G....”).
„După sensul giratoriu de la ieșirea din loc.D., după curbele care urcă spre București...”, astfel cum rezultă din declarația martorului C. C., petentul a fost oprit de un echipaj de poliție care se afla pe partea stângă a șoselei, care după ce i-a cerut actele la control i-a comunicat că ar fi „depășit linia continuă, circulând pe contrasens.” (declarația petentului).
Instanța reține din declarația martorului C. C., care se afla în autotrenul din spatele petentului, la o ditanță de 10-20 metri, că ocolirea sensului giratoriu s-a făcut prin partea dreaptă, în mod regulamentar..
De asemenea, instanța reține din probele administrate că cele două persoane, petentul și martorul C. C. conduceau mașini mari, încărcate cu marfă, pe banda dinspre marginea drumului, unul în spatele celuilalt, astfel că depășirea liniei continue, raportat la condițiile de drum, respectiv în pantă, reprezintă o manevră dificilă, apreciată de petent și de martorul C. C., în calitate de șoferi profesioniști, ca fiind imposibilă („...nefiind posibil să scurtăm drumul întrucât eram în camioane de mari dimensiuni.”).
Tot în acest context, instanța precizează că, fiind întuneric, se poate naște un dubiu referitor la vizibilitatea echipajului de poliție cu privire la pretinsa manevră efectuată de petent de a de a depăși sensul giratoriu prin partea stângă, cu atât mai mult, cu cât mașina echipajului de poliție se afla pe partea stângă a șoselei, la o distanță de aproximativ 1 km față de locul pretinsei fapte.
În subsdiar, instanța precizează că în procesul-verbal nu au fost menționate care au fost împrejurările care au determinat agentul constatator să aprecieze că prin fapta sa, petentul a pus „în pericol grav siguranța circulației”.
În aceste condiții, având în vedere că încheierea procesului-verbal este rezultatul doar a percepției agentului constatator, în lipsa altor probe, spre exemplu înregistrarea video a pretinsei contravenții, instanța consideră că asupra situației de fapt există cel puțin un dubiu rezonabil, care potrivit principiilor de drept aplicabile în materie contravențională, profită petentului.
Pe cale de consecință, având în vedere că în prezenta cauză nu se poate stabili cu certitudine situația de fapt, dincolo de orice îndoială rezonabilă, instanța apreciază că procesul-verbal . nr._/06.02.2013, încheiat în aceste condiții este netemeinic, sens în care urmează să admită plângerea contravențională și să dispună anularea acestui act administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul N. M., cu domiciliul în mun.București, ., sector 4 și cu domiciliu procedural ales în mun.G., ., ..G., CNP_, în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN G., cu sediul în mun. G., ., jud. G., CUI/C._.
Anulează procesul-verbal . nr._/06.02.2013.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.11.2013.
Președinte,Grefier,
S. AnaComan L.
Red./Tehnored. Jud. SA/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3101/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 682/2013.... → |
|---|
