Plângere contravenţională. Sentința nr. 8192/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8192/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 4889/236/2011**
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8192/2013
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Grefier I. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator . și pe intimat G. NAȚIONALĂ DE MEDIU COMISARIATUL JUDEȚEAN G., având ca obiect plângere contravetionala AA_/2011.
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 19.11.2013 când s-au pus concluzii pe fond, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 26.11.2013, apoi astăzi când a deliberat și pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 674/C./2012 a Tribunalului G. s-a casat sentința civilă nr. 6428/2011 a Judecătoriei G. și s-a trimis spre rejudecare aceleiași instanțe plângerea contravențională formulată de petenta . în contradictoriu cu intimata COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII DE MEDIU prin care a solicitat instanței anularea procesului-verbal de contravenție . nr_/01.04.2011.
În motivarea plângerii, petenta a arătat în esență că nu se face vinovată de săvârșirea faptei contravenționale, întrucât, substanțele identificate de comisarii gărzii de mediu și catalogate ca fiind deșeuri nu sunt în fapt deșeuri, ci pot fi păstrate în incinta fabricii și refolosite ca materii prime pentru noi produse. De altfel, prin adresa nr. 71/29.03.2011 petenta a specificat în ce situație se află fiecare materie primă, opinând că nici una din substanțele identificate în incinta fabricii nu este deșeu. Astfel, în OUG 178/2000 este definit și termenul de deșeu reciclabil, adică, deșeu care poate constitui materie primă într-un proces de producție pentru obținerea produsului inițial, ori pentru alte scopuri.
În drept, petenta a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 și Legea 32/1968.
În probațiune, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Potrivit art. 36 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din OG 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravențională formulată de petentă este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
În cauză, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție. Astfel, intimata a precizat că procesul-verbal de contravenție respectă toate condițiile de formă prev. de art. 16 din OG 2/2001, nefiind nicio cauză de nulitate prev. de art. 17 din OG 2/2001.
În fapt, intimata a arătat în esență că în urma controlului efectuat la sediul social al petentei s-a constatat că măsurile stabilite în nota de constatare nr. 541/02.07.2010 au fost realizate astfel: măsura nr. 1 a fost realizată în proporție de 50%, iar măsurile 2-5 nu au fost realizate. Aceste măsuri au fost stabilite ca urmare a controlului efectuat la data de 28 și 29.06.2010, control în urma căruia s-au identificat mai multe nereguli, găsindu-se și substanțe chimice cu termen de valabilitate expirat dar și produse finite dublu etichetate, motiv pentru care petenta a mai fost sancționată contravențional, întrucât, nu a ținut evidența gestiunii deșeurilor pentru toate tipurile de deșeuri identificate la punctul de lucru.
În drept intimata a invocat dispozițiile OUG 195/2005 și OG 2/2001.
în susținerea apărărilor intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr_/01.04.2011, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de_ de pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 96 alin. 3 pct. 9 din OUG 195/2005, constând în aceea că în data de 01.04.2011, nu a realizat la termen măsurile stabilite în nota de constatare înregistrată cu nr. 12 la sediul petentei în data de 02.07.2010. Astfel, măsura nr. 1 a fost realizată în proporție de 50% (nu au fost trecute datele de fabricație la materiile prime și nu a fost prezentată lista solicitată cu produsele finite) iar măsurile 2-5 nu au fost realizate.
În drept, potrivit art.34, alin.1 din O.G.nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție contestat este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Ca act administrativ, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de legalitate prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenindu-i, în condițiile art.1169 C.civ., contestatorului. Aplicabilitatea acestei prezumții presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 și art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001.
Examinând modul de încheiere a procesului verbal de contravenție, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 17 Og 2/2001.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține că, în sarcina petentei a fost reținută săvârșirea contravenției prevăzută de art. 96 alin. 3 pct. 9 din OUG 195/2005, potrivit căruia, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 7.500 lei (RON) la 15.000 lei (RON), pentru persoane fizice, și de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), pentru persoane juridice obligația persoanelor fizice și juridice de a realiza în totalitate și la termen măsurile impuse, în conformitate cu actele de reglementare și prevederile legale, de persoanele împuternicite cu verificarea, inspecția și controlul în domeniul protecției mediului.
Instanța reține că, sub aspectul temeiniciei, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, acesta beneficiind de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care prin ea însăși nu este contrară art. 6 par. 2 CEDO.
În cauză, petenta nu neagă împrejurarea că nu a realizat obligațiile stabilite în nota de constatare nr.12/02.07.2010, ci a susținut că măsurile stabilite de intimată nu erau în conformitate cu dispozițiile legale. Astfel, petenta a arătat că intimata în mod greșit a catalogat substanțele identificate la punctul de lucru ca fiind deșeuri. În realitate, substanțele identificate și catalogate ca fiind deșeuri puteau fi folosite în continuare în procesul de producție. Prin urmare, nefiind deșeuri, petenta nu mai avea obligația îndeplinirii măsurilor stabilite prin nota de constatare nr.12/02.07.2010.
În acest sens, instanța reține că intimata a fost înștiințată prin adresele aflate la filele 12 și 65 cu privire la statutul substanțelor identificate la punctul de lucru. Astfel, prin adresa „Răspuns la adresele nr. 57/02.07.2010” aflată la fila 12, petenta a informat intimata că „detergenții în cauză nu sunt deșeuri și drept urmare vor fi păstrate în incinta fabricii pentru a fi refolosiți ca materii prime pentru noi produse”. De asemenea, prin adresa „Răspuns la adresa nr. 71/29.03.2011” petenta a înștiințat intimata că, fie anumite substanțe sunt încă în termenul de valabilitate, fie alte substanțe (cypermetrin și permetrin) fac parte dintr-o anumită grupă de substanțe chimice, substanțe care, fiind păstrate în anumite condiții, își mențin proprietățile pe o perioadă cuprinsă între 10 – 15 ani.
Pe de altă parte, intimata susține că majoritatea substanțelor identificate la punctul de lucru erau deșeuri, având termenul de valabilitate expirat, motiv pentru care a stabilit măsurile cuprinse în nota de constatare nr.12/02.07.2010.
Având în vedere susținerile părților, instanța apreciază că pentru soluționarea cauzei, e necesar, în prealabil, a se stabili dacă substanțele identificate la punctul de lucru erau deșeuri și, în consecință, petenta avea obligația respectării măsurilor impuse prin nota de constatare nr.12/02.07.2010 ori, respectivele substanțe nu erau deșeuri, ele fiind în mod eronat catalogate ca fiind deșeuri și, în această ipoteză, măsurile impuse prin nota de constatare nr.12/02.07.2010 apar ca fiind stabilite cu încălcarea dispozițiilor legale.
În acest sens, instanța reține că Tribunalul G., prin decizia civilă nr. 247/C./2012, a anulat procesul-verbal de contravenție . nr._/14.07.2010 stabilind că susținerea petentei referitoare la aspectul că niciunul dintre produsele aflate în incinta punctului de lucru și pentru care aceasta a fost sancționată contravențional nu ar putea fi încadrat în categoria deșeuri este conformă realității.
În drept, instanța reține că potrivit art. 9 din anexa nr. 1 a Legii 211/2011, deșeul este definit ca fiind orice substanță sau obiect pe care deținătorul îl aruncă ori are intenția sau obligația să îl arunce.
De asemenea, potrivit anexei 1A din OUG 78/2000 în vigoare la data încheierii procesului-verbal de contravenție, se definea deșeul ca fiind orice substanță sau orice obiect din categoriile stabilite în anexa 1B, de care deținătorul se debarasează, are intenția sau obligația de a se debarasa.
Prin urmare, pentru ca o substanță să poată fi încadrată ca fiind deșeu, e necesar ca deținătorul acesteia să o arunce, să aibă intenția de a o arunca ori să aibă obligația de a o arunca.
Așadar, raportat la dispozițiile legale arătate mai sus, instanța apreciază că intimata a încadrat în mod greșit substanțele identificate la punctul de lucru al petentei ca fiind deșeuri, deoarece, acele substanțe nu se încadrează în nici una din cele trei ipoteze limitativ prevăzute de art. 9 din anexa nr. 1 a Legii 211/2011. Din contră, petenta a susținut, atât în fața organelor de control cât și în fața instanței că substanțele aflate în incinta fabricii nu au fost aruncate întrucât urmează să fie folosite în procesul de producție.
Pe de altă parte, un produs expirat nu îl califică în mod automat ca fiind un deșeu, ci trebuie ca deținătorul produsului expirat să îl arunce, să intenționeze să-l arunce ori să aibă obligația să-l arunce. Or, intimata nu a susținut niciodată că substanțele identificate la punctul de lucru al petentei urmau să fie aruncate, ori că este incidentă în speță o dispoziție legală ce o obligă pe petentă să le arunce.
În schimb, instanța apreciază că intimata a stabilit, fără o documentare prealabilă și fără a ține cont de explicațiile oferite de către reprezentanții petentei, că o mare parte din substanțele identificate sunt deșeuri, deoarece, au termenul de valabilitate expirat.
Referitor la săvârșirea contravenției prevăzute de art. 96 alin. 3 pct. 9 din OUG 195/2005, cu privire la obligația petentei de a realiza în totalitate și la termen măsurile impuse de persoanele împuternicite cu verificarea, inspecția și controlul în domeniul protecției mediului, instanța apreciază că se poate reține săvârșirea contravenției în sarcina petentei, numai în ipoteza în care măsurile stabilite au fost luate cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie.
Astfel, instanța apreciază că măsurile nr. 2-5 stabilite în nota de constatare nr.12/02.07.2010, referitoare la obligațiile privind eliminarea deșeurilor, apar ca fiind luate în mod arbitrar și fără a se ține cont de dispozițiile legale în materie, respectiv OUG 78/2000 iar mai târziu Legea 211/2011, dispoziții ce stabilesc condițiile în care o anumită substanță poate fi catalogată drept deșeu.
Totodată, instanța apreciază că măsura nr 1 stabilită prin nota de constatare nr.12/02.07.2010 a fost îndeplinită prin adresele denumite „Răspuns la adresele nr. 57/02.07.2010” (fl.12) și Răspuns la adresa nr. 71/29.03.2011 (fl 65).
Prin urmare, având în vedere cele de mai sus, instanța apreciază că petenta a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de contravenție, motiv pentru care urmează să admită plângerea contravențională și să anuleze procesul-verbal de contravenției . nr_/01.04.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în plângerea contravențională formulată de petenta . cu sediul în mun. G. ., jud. G., J_ C. RO14174970, în contradictoriu cu intimata COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII DE MEDIU cu sediul în București bld. Unirii nr. 78, . și cu sediul ales în mun. G., Fundătura Frumoasei nr. 2, jud. G..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr_/01.04.2011.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.12.2013.
Președinte, Grefier,
G. A. I. A.
Tehno/red.jud.G.A
ex.5.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3151/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 65/2013.... → |
|---|
