Revendicare imobiliară. Sentința nr. 2023/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2023/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 3325/236/2008*
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2023/2013
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. C. B.
Grefier M. V. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant I. P. I., reclamant I. P. I. și pe pârât P. P., pârât S. C., având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile au fost consemnate prin încheierea de ședință din data de 14.02.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 21.02.2013, când, în aceeași compunere, a deliberat și a pronunțat următoarea sentință.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria G. reclamanta I. P. I. a chemat în judecată pe pârâții P. P., S. C., pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâților la a-i lăsa în deplină proprietate terenul ocupat pe nedrept, susmenționat în TP_/10.10.2000 emis de C.J.S.D.P.T. G. exclusiv pe numele reclamantei.
În motivarea cererii se arată că pârâții sunt frații reclamantei și au dobândit suprafețe de teren mult mai întinse decât cea primită de reclamantă. Terenul menționat în petitul acțiunii în suprafață de 2,10 ha cuprinde suprafața de 1500 mp în ., pârâții ocupând mai mult de 2/3.
În drept au fost invocate dispoz. art. 480-481 și urm. C.civ., iar în dovedire s-a solicitat proba cu acte, martori, interogatoriu și expertiză topo.
La 18.02.2009 pârâții au depus la dosar cerere reconvențională în care, au solicitat respingerea cererii reclamantei și obligarea acesteia la a-i lăsa în deplină proprietate pârâtului P. P. terenul în suprafață de 1500 mp situat în intravilanul satului V., tarlaua 115, . imobilul de pe teren, precum și terenul în suprafață de 2400 mp din totalul de 4400 mp situat în extravilanul satului V. în T58 p373 teren pe care l-a deținut și l-a lucrat S. C. împreună cu soțul său, timp de peste 18 ani.
În motivarea cererii reconvenționale pârâții arată că terenurile le-au fost date de mama lor P. E., reclamanta primind la rândul său teren cu casă, tot pe raza . a stăruit în a intra în posesia imobilului, mulțumindu-se să-i acționeze în judecată pe pârâți.
Mai arată pârâții că reclamanta afirmă că îi ocupă 2/3 din suprafața de 2,10 ha, însă în realitate pârâții ocupă 3900 mp, restul terenului fiind deținut de reclamantă.
În continuare pârâții arată că sentința civilă depusă de reclamantă la dosar nu este definitivă și irevocabilă, dos._ având termen în recurs la 25.02.2009, afirmația reclamantei potrivit cu care pârâții au dobândit terenuri mult mai întinse, nefiind reală, deoarece terenurile care au aparținut mamei părților au fost tranzacționate și împărțite frățește, însă terenurile din titlul obținut ulterior de pe urma tatălui reclamantei a fost poziționat peste terenurile primite de la mama părților.
La dosar au fost depuse următoarele înscrisuri în xerocopie: TP_/19.10.2000 eliberat de C.J.S.D.P.T. G., certificat de căsătorie . nr._ emis de Sfatul Popular al orașului G., filele 2,3,4,5 din BI . nr._, copia legalizată cu mențiunea definitivă și irevocabilă a sentinței civile 6333/28.10.2008 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul_ și în original procura autentificată sub nr. 2122/30.09.2008 la BNPA U. M. și U. B. M. A. din Municipiul G..
La termenul din 8.10.2008 s-a dispus suspendarea judecății cauzei în baza art. 244 alin.1 pct. 1 C.pr.civ. până la soluționarea dosarului_, cauza fiind repusă pe rol la 26.11.2008 în urma cererii adresate la 3.11.2008, la termenul din 14.05.2009 fiind depusă la dosar sentința civilă nr. 6333/28.10.2008 în copie legalizată cu mențiunea „definitivă și irevocabilă” (filele 32,34,64-67 dosar).
După repunerea cauzei pe rol au fost luate interogatoriile părților și au fost audiați martorii U. G. și L. F., propuși de pârâți.
Instanța a administrat pârâților interogatoriile depuse la termenul din 11.06.2009 și nu pe cele depuse la dosar la filele 30-31, conform solicitării apărătorului reclamantei (fila 73 dosar).
În ceea ce-i privește pe martorii propuși de reclamantă, apărătorul acesteia a învederat că în raport de răspunsurile la interogatorii, nu se mai impune audierea martorilor, apărătorul pârâților insistând în audierea martorilor propuși de pârâți (fila 73 verso dosar).
La interogatoriul ce i-a fost administrat pârâtul P. P. a declarat că ocupă cam 1 ha de teren din anul 1990, când i s-a atribuit terenul de către Asociația la care este înscris. A declarat pârâtul că nu știe dacă reclamanta a fost de acord, însă a muncit terenul și în anii 2007, 2008 și 2009 pentru că este terenul de la tatăl său, care a fost declarat în Registrul agricol.
A considerat pârâtul că terenul este de la tatăl său, nefiind de acord cu eliberarea terenului deoarece este al lor personal (fila 70 dosar).
Pârâta S. C. a declarat la interogatoriul ce i-a fost administrat că muncește terenul de 1200 mp teren care i s-a dat de la Asociație în anul 1990 fiind de la tatăl său. A declarat pârâta că în anii 2007, 2008 și 2009 a muncit terenul pentru că este al său, astfel cum a răspuns la întrebarea nr. 2. Pârâta nu a recunoscut că nu ar avea dreptul asupra terenului din titlu și nu a fost de acord cu eliberarea terenului ocupat (fila 71 dosar).
La interogatoriul propus de pârâți reclamanta a declarat că terenurile de 1500 mp și 2400 mp au aparținut lui P. D. care i le-a dat fiului său P. D. P., pârâții fiind moștenitorii lui P. D. fiul lui P. D.. A mai declarat reclamanta că P. E. a fost soția lui P. D..
Reclamanta a recunoscut că terenurile de 1500 mp și 2400 mp au fost muncite de pârâți pe care reclamanta i-a considerat frați.
Reclamanta nu a fost de acord să primească în schimbul celor două terenuri altă suprafață de teren echivalentă pe raza satului V..
Instanța a respins întrebările 3,4,5 din interogatoriul propus de pârâți,având în vedere lucrările dosarului (titlul de proprietate aflat la fila 5 dosar- TP nr._/19.10.2000 eliberate de C.J.S.D.P.T. G. și sentința civilă nr. 6333/2008 a Judecătoriei G. aflată la filele 64-66 dosar).
Martorul U. G. a declarat că el și pârâtul P. au terenuri la câmp în mai multe locuri, terenuri pe care P. P. le-a lucrat de la desființarea CAP-urilor . A mai declarat martorul că nu cunoaște dacă pârâții ocupă vreo suprafață de teren de-a reclamantei sau dacă reclamanta ocupă vreo suprafață de teren a pârâților, însă în vara anului 2009 a văzut că reclamanta a arat unul din terenurile pe care îl avea P. P..
A mai declarat martorul că pârâtul P. P. are în . cca 2500 mp plantat cu vie pe care l-a muncit înainte de Revoluție tatăl pârâtului și ulterior, până în prezent pârâtul.
În ceea ce privește terenul pârâtei S. C., martorul a declarat că nu cunoaște nimic, că terenul de la câmp se învecinează și cu terenul sorei pârâtului-S. C. și că după Revoluție s-au asociat 17 persoane care și-au lucrat fiecare pământul,însă nu știe cum și-au împărțit părțile terenurile între ele.
Martorul L. I. a declarat că în anul 1990 a fost șeful Asociației nr. 1 din . părților întreaga suprafață de teren de 12 ha pe care aceștia și-au împărțit-o între ei, însă martorul nu știe cum anume și-au împărțit terenurile.
A mai arătat martorul că asociația despre care a vorbit nu a îmbrăcat o formă juridică și a rezultat din simpla înțelegere a oamenilor pentru a-și lucra pământul, după desființarea Asociației nr. 1, fiecare ,membru având dreptul lui în baza titlului de proprietate.
A mai declarat martorul că fiecare membru al asociației a fost înscris pe un tabel cu terenul pe care îl avea, că terenul pe care îl au pârâții este cel pe care l-au avut încă de la început și pe care l-au muncit, că nu știe ce teren a luat reclamanta, dacă este teren de la tatăl ei. În opinia martorului nu ar fi avut cum să fie, pentru că fiecare au avut terenuri în alte părți.
A mai declarat martorul că s-au mai produs schimbări în privința amplasamentului și nu al suprafețelor, fiecare primind cât figura în registrul agricol.
Prin sentința civilă nr. 6718/26.11.2009 s-a admis cererea formulată de reclamanta I. P. I., împotriva pârâților P. P., și S. C., s-a dispus obligarea pârâtului P. P. să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei terenul în suprafață de 1 ha situat în . obligarea pârâtei S. C. să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei, terenul în suprafață de 1200 mp situat în .-a respins cererea reconvențională.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs pârâții P. P., și S. C.. Prin decizia civilă nr. 38/13.01.2011 a Tribunalului G. s-a anula ca netimbrat recursul declarat de recurentă-pârâtă S. C., în baza art. 312 cod proc. civ., s-a admis recursul declarat de recurentul pârât P. P. și s-a casat sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
În considerentele deciziei civile s-a reținut „că prima instanță a pronunțat o hotărâre în soluționarea unei cereri având ca obiect revendicarea unor suprafețe de teren, fără a le identifica, în fapt și în drept, în cuprinsul dispozitivului menționându-se decât generic că ele sunt situate în ., fără a se reține ., reținând ca și probatoriu, în exclusivitate, răspunsul la interogatoriu al pârâtului P. P. (întrebarea 2 – fila 70 dosar fond), care a recunoscut într-adevăr că muncește un 1 ha de teren fără acordul reclamantei, dar nu l-a individualizat, cum nici în cuprinsul întrebării nu a fost individualizat acest teren ca făcând parte din cuprinsul titlului de proprietate invocat prin cererea de chemare în judecată.
Or, consideră tribunalul că aspectul individualizării terenului era cu atât mai important cu cât în respectivul titlu de proprietate cu nr._/2000 emis pe numele I. P. I. nu există nici un teren de 1 ha situat într-un singur amplasament, pentru a se putea eventual presupune identitatea între cel revendicat și cel despre care s-a făcut vorbire în răspunsul la interogatoriu, suprafețele de teren fiind mai mici și amplasate în diverse locații (ex. în tarlaua 58 .; în tarlaua 56, .; în tarlaua, 72 . etc.), și dat fiind că cele afirmate prin cererea reconvențională de către recurent, în sensul că ocupă împreună cu S. C. circa 3900 mp, vin în contradicție cu răspunsul la interogatoriu, așa cum a fost redat anterior și chiar cu declarațiile martorilor care pe lângă faptul că declară că nu cunosc situația ocupării de către pârâți a unor suprafețe ce ar aparține în exclusivitate reclamantei, fac vorbire și de alte terenuri pe care aceștia le dețin.
Or, acest aspect trebuie lămurit de instanță prin orice alte mijloace de probă, supliment interogatoriu, suplimentarea probei cu martori, chiar din oficiu, și cel mai important expertiză, în cazul acțiunilor în revendicare aceasta fiind proba cea mai concludentă și cea mai lămuritoare pentru instanță, întrucât expertul se deplasează la fața locului și identifică terenul, cu atât mai mult cu cât părțile au solicitat inițial administrarea acestei probe, ulterior renunțând, dar instanța în baza rolului activ având obligația să pună în discuția lor necesitatea efectuării și acestei probe, mai ales în condițiile în care avea deosebită relevanță; probatoriile administrate până la momentul pronunțării necoroborându-se și fiind prin urmare insuficiente.
Prin urmare, mai înainte de a se pronunța trebuia să pună în discuție suplimentarea probatoriului, tocmai pentru aflarea adevărului în cauză și lămurirea situației și nu în ultimul rând pentru a evita pronunțarea unei hotărâri a cărei punere în executare ar fi imposibilă, terenul nefiind individualizat.
În plus, se reține că prin cererea reconvențională pârâtul recurent P. P. a invocat și alte aspecte, pe care prima instanță nu le-a pus în discuție, nesolicitând acestuia să-și precizeze cererea și nici nu le-a analizat, cum ar fi stăpânirea terenului de peste 40 ani, existența unui testament, chiar lipsa de identitate dintre terenurile ce fac obiectul celor două cereri principală și reconvențională (acesta din urmă urmând a fi lămurit prin efectuarea unei expertize topo, așa cum s-a arătat în cele ce preced), celelalte însă impunându-se a fi puse în discuție și eventual solicitându-se, dacă va fi cazul, precizarea cererii reconvenționale.”
În rejudecare dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei G. la data de 05.07._ sub același număr unic de dosar.
Prin încheierea din 09.02.2012, în baza art 242 alin 1 pct. 2 c. pr. civ, s-a suspendat judecata cauzei, cauza fiind repusă pe rol la termenul din 22.03.2012 după achitatarea taxelor de timbru.
Prin încheierea din 22.03.2012 s-a dispus citarea pârâtului P. P. cu mențiunea de a-și preciza cererea reconvențională conform îndrumărilor date de instanța de recurs prin decizia civilă nr. 38/13.01.2011.
La termenul din 19.04.2012 reclamanta arată că pârâții îi ocupă următoarele suprafețe de teren:
- 2400mp, .,
- 6600mp, .,
- 1500mp, .> Prin încheierea din 24.05.2012 instanța a luat act că pârâtul, deși a fost citat și i s-a acordat termen pentru a-și preciza cererea reconvențională conform îndrumărilor date de instanța de recurs prin decizia civilă nr. 38/13.01.2011, nu și-a precizat cererea reconvențională.
În temeiul art 167 C.pr.civ a fost încuviințată pentru reclamant și pârâtul P. P. proba cu câte un martor, interogatoriu și expertiză topografică.
S-a administrat proba cu interogatoriul pârâților P. P. și S. C.
A fost audiat martorii M. C., P. G., sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
La termenul din 02.08.2012 pârâții au renunțat la audierea martorilor, arătând că înțeleg să se folosească de declarațiile date de aceștia în primul dosar de fond.
A fost întocmit raportul de expertiză de către expertul tehnic P. D..
Analizând lucrările dosarului se constată următoarele:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâților la a-i lăsa în deplină proprietate terenurile ocupate de aceștia, terenuri ce figurează în TP nr._/10.10.2000 emis de C.J.S.D.P.T. G..
Sub aspectul îndeplinirii condițiilor pentru admisibilitatea unei acțiuni în revendicare, instanța constată ca reclamantul a făcut atât dovada că bunul nu se află în posesia sa, cât și dovada proprietății asupra imobilului. Astfel, scopul acțiunii in revendicare consta in restituirea bunului. De aici rezulta si condiția potrivit căreia ea trebuie introdusa împotriva celui ce deține lucrul, in calitate de posesor sau de detentor precar. Pe de altă parte, în cadrul acțiunii în revendicare a unui imobil, potrivit art. 1169C.civ, reclamantul trebuie să facă dovada că el este proprietarul bunului, si nu pârâții.
Conform TP nr. ._/10.10.2000 emis de C.J.S.D.P.T. G., reclamanta a dobândit prin reconstituire dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 2 ha și 1000 mp în ., titlul de proprietate fiind emis exclusiv pe numele I. P. I. (fila 5 dosar), titlu de proprietate în care este înscris și terenul intravilan în suprafață de 1500mp (1693mp din raportul de expertiză) situat în ..400mp teren extravilan situat în . titlul de proprietate nr._/19.10.2000 situat în ., jud G.
Prin sentința civilă nr. 6333/28.10.2008 pronunțată în dosarul_ definitivă și irevocabilă, Judecătoria G. a respins cererea prin care P. D. P. și S. C. au solicitat să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/2000 reținându-se că titlul de proprietate atacat a fost emis cu respectarea dispoz. art. 11 al. 3 din Legea 18/1991 (fila 65 verso dosar).
Pârâții nu au depus nici un înscris la dosar din care să reiasă faptul că au vreun drept de proprietate cu privire la terenul pe care il ocupă, susținerile acestora potrivit cu care consideră că sunt îndreptățiți la terenul din titlul de proprietate emis pe numele reclamantei sunt simple afirmații, atâta timp cât așa cum s-a arătat titlul de proprietate_/2000 este emis exclusiv pe numele reclamantei.
Pârâții au recunoscut la interogatoriu că dețin teren agricol din terenul înscris în titlul de proprietate_/2000, că terenul este amplatat astfel: 2400mp, . și 2).
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul tehnic P. D. a reieșit faptul că pârâtul P. P. folosește terenul intravilan în suprafață de 1693mp situat în . titlul de proprietate nr._/19.10.2000 situat în ., jud G. și terenul extravilan în suprafață de 938mp situat în ., identificat de expertul P. D. ca fiind lotul 2., din totalul suprafeței de 4.400mp teren extravilan situat în . înscris în titlul de proprietate nr._/19.10.2000 situat în ., jud G.. A mai constatat expertul că suprafața terenului intravilan este de 1693mp și nu de 1500mp cum este înscrisă în titlul de proprietate_/2000.
Din același raport de expertiză a reieșit faptul că pârâta S. C. folosește terenul extravilan în suprafață de 937mp situat în ., identificat de expertul P. D. ca fiind lotul 1., din totalul suprafeței de 4.400mp teren extravilan situat în . înscris în titlul de proprietate nr._/19.10.2000 situat în ..
Cu privire la suprafața de 6600mp, . titlul de proprietate_/2000 instanța reține că aceasta se află în posesia reclamantei, fiind arendată conform contractului de arendă nr. 112/25.02.2008
Pentru considerentele expuse, constatând că pârții ocupă din terenul proprietatea reclamantei și că aceștia nu au făcut dovada că ar avea vreun drept asupra acestuia instanța urmează să admită în parte acțiunea reclamantei, să îl oblige pe pârâtul P. P. să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei terenul intravilan în suprafață de 1693mp situat în ., înscris în titlul de proprietate nr._/19.10.2000 situat în ., jud G. și terenul extravilan în suprafață de 938mp situat în . expertul P. D. ca fiind lotul 2., din totalul suprafeței de 4.400mp teren extravilan situat în . înscris în titlul de proprietate nr._/19.10.2000 situat în ., jud G. și să o oblige pe pârâta S. C. să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei, terenul extravilan în suprafață de 937mp situat în . expertul P. D. ca fiind lotul 1., din totalul suprafeței de 4.400mp teren extravilan situat în . titlul de proprietate nr._/19.10.2000 situat în ., jud G..
În ceea ce privește cererea reconvențională aceasta urmează a fi respinsă având în vedere că pârâții nu au prezentat dovezi cu privire la dreptul de proprietate asupra terenurilor revendicate. Nici unul dintre martorii audiați atât de prima instanță de fond, cât și în rejudecare nu au declarat că pârâții ar fi deținut terenul intravilan de mai mult de 40 ani. Astfel toți martorii audiați de prima instanța de fond au declarat că pârâții au intrat în posesia terenurilor după desființarea CAP-ului, adică după anul 1989, termenul de 30 de ani nefiind împlinit. Martorul P. G., audiat în rejudecare, a declarat că pârâtul ocupă terenul reclamantei, iar martorul M. C., audiat în rejudecare, a declarat că pârâții și reclamanta au folosit împreună o perioadă terenul care este lângă martor, astfel că nu poate fi vorba despre uzucaparea terenului de către pârâtul P. P..
Mai mult, terenul solicitat de pârâți este înscris in titlul de proprietate al reclamantei, titlu care a fost menținut prin sentința civilă nr. 6333/28.10.2008 pronunțată în dosarul_ definitivă și irevocabilă. Prin această sentință s-a reținut că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut reclamantei în calitate de moștenitoare a defunctului P. D. P., tatăl adoptiv, și nu în calitate de moștenitoare a mamei P. E., căsătorită cu P. D., mama pârâților.
Instanța mai are în vedere și faptul că în rejudecare pârâții nu au înțeles să precizeze dacă solicită uzucaparea terenului în litigiu și nici nu au înteles să producă probe în acest sens. Deși instanța i-a încuviințat proba cu martori, pârâții au renunțat la ea.
Pentru motivele arătate, instanța urmează să respingă cererea reconvențională ca neîntemeiată.
În temeiul art 274 C.pr.civ, constatând că pârâții sunt cei care au căzut în pretenții, instanța îi va obliga în solidar la plata către reclamantă a sumei de 1412lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, onorariu expert și onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta I. P. I., domiciliul ales în com Putineiu, ., în contradictoriu cu pârâții P. P., domiciliat în mun. G., Fundătura Fîntînelor nr. 4, jud. G. și S. C., domiciliată în mun. G., .. 10, jud. G..
Obligă pe pârâtul P. P. să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei terenul intravilan în suprafață de 1693mp situat în . titlul de proprietate nr._/19.10.2000 situat în ., jud G. și terenul extravilan în suprafață de 938mp situat în ., identificat de expertul P. D. ca fiind lotul 2., din totalul suprafeței de 4.400mp teren extravilan situat în . înscris în titlul de proprietate nr._/19.10.2000 situat în ., jud G.
Obligă pe pârâta S. C. să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei, terenul extravilan în suprafață de 938mp situat în ., identificat de expertul P. D. ca fiind lotul 2., din totalul suprafeței de 4.400mp teren extravilan situat în . înscris în titlul de proprietate nr._/19.10.2000 situat în ., jud G..
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâții – reclamanți P. P. și S. C., în contradictoriu cu reclamanta pârâtă I. P. I., ca neîntemeiată.
Obligă pârâții în solidar la plata către reclamantă a sumei de 1412lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, onorariu expert și onorariu apărător.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 21.02.2013.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Teh/red jud BRC
5ex/18.03.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8481/2013. Judecătoria GIURGIU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3534/2013.... → |
|---|
