Anulare act. Sentința nr. 1046/2013. Judecătoria GURA HUMORULUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1046/2013 pronunțată de Judecătoria GURA HUMORULUI la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 768/237/2010*
Dosar nr._ anulare act
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA GURA HUMORULUI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1046/2013
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE A. I. ȘALAR
GREFIER L. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamanții R. R., domiciliată în com. COM. DRĂGOIEȘTI, . și pe pârâții R. F. -prin mandatar R. E. D., domiciliat în Suceava, AMURGULUI, nr. 18, ., ., J. SUCEAVA – în prezent decedat, cu moștenitori R. E. D. domiciliată în SUCEAVA, AMURGULUI, nr. 18, ., ., J. SUCEAVA, R. G. prin reprezentant legal R. E. D. domiciliată în Suceava, AMURGULUI, nr. 18, ., J. SUCEAVA și R. V. prin reprezentant legaL R. E. D. - Suceava, AMURGULUI, nr. 18, ., ., având ca obiect anulare act
Dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 31 OCTOMBRIE 2013 concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de mai mult timp pentru deliberări, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 7 NOIEMBRIE 2013.
După deliberări,
JUDECĂTORIA:
Asupra cauzei de față constată următoarele
P. acțiunea civilă promovată la această instanță și înregistrată sub nr._, din 7 aprilie 2010, reclamanta R. R. l-a chemat în judecată pe pârâtul R. F., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea testamentului autentic nr.1722 din 23 martie 2000, autentificat de BNP P. A., cu sediul în mun.Suceava, întocmit de către R. C..
A mai solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanta arată că, defuncta R. C., decedată la data de 7 august 2009, a fost mama sa, iar R. Rahila - decedată la data de 4 ianuarie 2010 -, avându-și ultimul domiciliu în satul Măzănăiești, ., a fost sora sa, bolnavă din naștere și care nu a avut moștenitori.
Potrivit reclamantei, moștenitori cu vocație succesorală după defuncta R. C. sunt copiii acesteia, respectiv R. A., R. Rahila, decedată la data de 4.01.2010 -, ea, reclamantă, precum și R. M. - predecedat având ca moștenitori pe R. C., R. V., R. Doinița, R. R., R. G., R. A. și pârâtul R. F..
S-a arătat că, prin testamentul întocmit în favoarea pârâtului, au fost încălcate prev. art.841 Cod civil, testatoarea omițând a se indicarea tuturor moștenitorilor rezervatari, mai mult, pârâtul nu și-a respectat sarcinile impuse prin testament, nu a avut grijă nici de mama și sora sa, de care a avut grijă ea, până la decesul acestora și ,de asemenea, s-a ocupat de înmormântarea lor.
A susținut că, după decesul acestora, a dorit să procedeze la deschiderea unei acțiuni de partaj succesoral, ocazie cu care a aflat că pârâtul și-a înscris în registrul agricol toate bunurile pe numele său, că nu a fost dezbătută succesiunea după R. F., iar pârâtul s-a instituit proprietar pe toate bunurile deținute de mama și sora lor, în prezent decedate.
Potrivit reclamantei, în condițiile în care se va dispune un partaj succesoral, pârâtul va avea vocație succesorală alături de frații săi, după tatăl său predecedat, astfel că nu i se cuvine toată averea după defuncții lor părinți.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.664, 669, 841, 930 Cod civil.
Reclamanta a depus la dosar, în copie sau în original următoarele acte: dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, acte de stare civilă, testament autentificat sub nr.1722 din 23.03.2000, act identitate privind pe reclamantă.
Ulterior, reclamanta a depus precizări la acțiune, în sensul că solicită revocarea testamentului în cauză. S-a invocat că, potrivit acestui testament, autoarea sa transmitea pârâtului întreaga avere în schimbul întreținerii sale pe tot restul vieții, cu suportarea cheltuielilor de înmormântare, la deces.
Potrivit reclamantei, pârâtul beneficiar al testamentului nu s-a achitat de sarcina cuprinsă în legatul respectiv, în sensul că nu a locuit cu mama reclamantei, fiind tot timpul plecat din țară că nu a fost interesat de mama reclamantei și dacă avea nevoie de întreținere.
Reclamanta a susținut că ea a fost cea care a asigurat întreținerea mamei și a nevoii sale, suportând și cheltuielile de înmormântare după obiceiul locului.
În drept, și-a motivat precizările pe disp.art.930 combinat cu art. 829 și art.830 Cod civil.
A atașat, în copie, Titlul de Proprietate nr.700/1995, certificatul nr.8290 din 9 noiembrie 2002, certificat deces pentru R. R., încheieri notariale.
Ulterior, a menționat că obiectul legatului îl constituie mai mult suprafețe de teren, cu o întindere totală de 18.800 m.p., înscris în Titlul de Proprietate nr.700/1995.
P. mandatari, pârâtul R. F. a susținut că solicită respingerea acțiunii, întrucât obiectul testamentului se referă la casă și o suprafață mică de teren, o parte din teren fiindu-i înstrăinat pârâtei prin convenție notarială.
A menționat că terenul pe care este construită căsuța din lemn - la care face referire reclamanta – este proprietatea pârâtului, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.4040 din 9 august 2000.
În eventualitatea anulării testamentului s-a arătat că pârâtul dorește o delimitare clară a casei de teren, că nu dorește vinderea terenului, că bunica pârâtului putea să-i vândă și terenul, dar nu a făcut-o pentru că imobilul casă îi aparținea, că dorește eliberarea terenului, fără a formula o cerere reconvențională în acest sens.
În cauză, la propunerea reclamantei, s-au administrat probe, respectiv, s-au depus acte, și s-au audiat martorii reclamantei R. V. și A. A..
P. sentința civilă nr. 747 din 01.06.2012 a Judecătoriei Gura Humorului s-a dispus respingerea acțiunii civile formulate.
P. decizia nr. 1099 din 18 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava s-a admis recursul formulat de către reclamanta R. R., s-a casat în totalitate sentința civilă recurată, și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoriei Gura – Humorului.
În motivare s-a arătat că „prin acțiunea formulată, reclamanta recurentă a solicitat constatarea nulității absolute a testamentului autentic nr. 1722/23.03.2000, autentificat de BNP P. A., întocmit de autoarea R. C., invocând în speță, incidența prevederilor art. 664, 669, 841 și 930 cod civil de la 1864.
A criticat reclamanta testamentul, sub două aspecte: că s-a încălcat rezerva succesorală (prin aceea că nu au fost avuți în vedere toți moștenitorii rezervatari), și că pârâtul intimat (în prezent decedat) nu și-a respectat sarcinile impuse prin testament, neavând grijă nici de mama recurentei, nici de sora acesteia.
Într-adevăr, din cuprinsul actului atacat (fila 7 dosar verso) rezultă că, la data întocmirii testamentului, testatoarea l-a instituit legatar universal pe R. F., instituind în sarcina acestuia, obligația întreținerii pe tot timpul vieții, a testatoarei și a fiicei sale R. Rahila, precum și sarcina îngrijirii în caz de boală, precum și a înmormântării, conform obiceiului locului.
Se menționează în testament, că are ca succesibil rezervatar pe fiica sa, fără a preciza numele acesteia, sau dacă este vorba despre aceeași persoană R. Rahila, în condițiile art. 841 Cod civil.
P. sentința atacată, instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 829, 830, 831 și 930 Cod civil, raportându-se astfel, la condițiile impuse de lege, pentru revocarea donațiunilor între vii, fără însă,. a face vorbire despre incidența sau nu în cauză, a prevederilor art. 664 și 669.
De asemenea, prima instanță, raportându-se la contextul legislativ menționat anterior, colaționat cu declarațiile martorilor, a apreciat că nu sunt date probe care să releve că pârâtul intimat ar fi refuzat îndeplinirea sarcinilor impuse prin testament.
Din analiza acestor împrejurări, tribunalul constată că, reținând greșit împrejurările de fapt, ca urmare a interpretării eronate a probelor, instanța a analizat actul din perspectiva altor temeiuri de drept decât cele invocate de către recurenta reclamantă, respectiv prin raportare la art. art. 829, 830 și 831 Cod civil, pronunțându-se astfel, cu privire la ceva ce nu s-a cerut..
Conform art. 841 Cod civil, liberalitățile, fie făcute prin acte între vii, fie făcute prin testament, nu pot trece peste jumătatea bunurilor dispunătorului dacă la moarte-i lasă un copil legitim; peste o a treia parte, dacă lasă doi copii; peste a patra parte dacă lasă trei sau mai mulți.
Acest text trebuia raportat la următoarele aspecte: că R. C., ca moștenitoare a soțului R. F., a obținut reconstituirea dreptului de proprietate după acesta, conform titlului de proprietate nr. 700/2 februarie 1995, pentru suprafața de 1, 88 ha teren pe raza comunei Măzănăiești, . fila 88 dosar se regăsește cererea pentru deschiderea procedurii succesorale după R. C., care relevă că au calitate de moștenitori, R. F. – nepot, R. A. – fiu; R. Rahila – fiică; R. R. fiică.
Acest înscris este relevant sub aspectul verificării respectării rezervei succesorale de către testatoare, lucru care de altfel, se critică prin această acțiune, însă instanța nu a ținut seama de el la aprecierea probelor, și nici din perspectiva analizării înscrisului prin raportare la art. 664 și 665 Cod civil.
În plus, instanța nu a observat contractul de vânzare – cumpărare nr. 1723 din 23 martie 2000, prin care R. C. vinde lui R. F., suprafața de 3784 mp teren din TP 700/1995 (filele 97 – 98 dosar), și nici faptul că acest contract este încheiat în aceeași zi cu ziua în care a încheiat testamentul nr. 1722 din 23 martie 2000 în favoarea aceluiași nepot, R. F., pe care l-a instituit legatar universal.
Din această perspectivă trebuia instanța să facă analiza în speță, a art. 841 Cod civil, și să conchidă dacă s-a încălcat sau nu rezerva succesorală instituită în favoarea reclamantei, de către lege.
De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere adresa emisă de Postul de Poliție Drăgoiești, depusă la fila 44 dosar fond, din care rezultă că, la data de 11 martie 2011, intimatul era plecat la muncă în G., și nici înscrisul depus la fila 60, care relevă aceeași împrejurare, respectiv că pârâtul nu se află în țară, și că testamentul menționat se referă la casă și o suprafață mică de teren, deoarece restul terenului autoarei a fost vândut de aceasta, către R. F..
Mai mult, dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu R. F. demonstrează că acesta era plecat din țară la data derulării litigiului la instanța de fond.
Martorul audiat la fila 144 dosar fond menționează că R. F. este plecat la muncă în străinătate imediat după 1990, și că acesta venea foarte rar la bunică și mătușă, în timp ce reclamanta a fost nevoită să se mute de la București la localitatea natală, tocmai pentru a putea avea grijă de mamă și sora ce era încadrată în grad de handicap.
În același sens este și declarația martorului A. A. – fila 149 dosar.
P. urmare, instanța trebuia să dea eficiență și acestor declarații de martori, în condițiile în care pârâtul nu și-a făcut apărări în legătură cu îndeplinirea obligațiilor testamentare, și în condițiile în care actele demonstrau că acesta se afla în străinătate.
De altfel, în legătură cu acest aspect, tribunalul reține că în fața instanței de recurs s-a prezentat soția lui R. F., în calitate de moștenitor al acestuia (decedat între timp), în cauză fiind introduși moștenitorii, respectiv soția și fiica sa.
Aceasta a menționat că soțul defunct a plecat din țară încă din anul 2000, și că a revenit de vreo trei ori în țară, respectiv în 2006, apoi în 2007, în 2011.
Este real că această împrejurare a fost relatată în fața instanței de recurs, nefiind supusă analizei primei instanțe, însă aceasta ar fi trebuit ca, prin raportare la depozițiile martorilor, să stăruie asupra aspectului legat de data și faptul plecării din țară a lui R. F..
Acest aspect era important de stabilit, în contextul în care se invocă neîndeplinirea culpabilă a sarcinilor testamentare, și care au un caracter strict personal, neputând fi îndeplinite prin mandatari sau alte persoane interpuse.
Având în vedere aceste împrejurări, precum și faptul că instanța a analizat cauza din perspectiva altor temeiuri de drept decât cele invocate de către reclamantă, tribunalul constată că sentința primei instanțe este rezultatul interpretării eronate a probelor, a aplicării greșite a legii, instanța dând eficiență unor dispoziții străine de natura pricinii, și pronunțându-se cu privire la ceva ce nu s-a cerut, tribunalul în considerarea art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, raportat la art. 312 alin. 3 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, va admite recursul reclamantei, va casa în totalitate sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării, prima instanță va proceda la administrarea tuturor probelor pe care le consideră utile și concludente în soluționarea pricinii, având în vedere temeiurile de drept invocate de către reclamantă și pârâte, precum și înscrisurile existente la dosar, pe care le va colaționa în sensul menționat anterior de către tribunal.”
În rejudecare instanța a încuviințat proba cu audierea martorilor A. A. și U. I..
Părțile au depus la dosarul cauzei înscrisuri: bonuri fiscale, factură, declarație, înscrisuri medicale, procură specială, declarație autentificată.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
P. acțiunea civilă promovată la această instanță și înregistrată sub nr._ din 7 aprilie 2010, ulterior precizată, reclamanta R. R. a solicitat constatarea nulității absolute a testamentului autentificat sub nr.1722 din 23 martie_, la BNP P. A.. P. testamentul în cauză, R. C., văduvă, a dispus lăsarea, după încetarea sa din viață, totalitatea bunurilor mobile și imobile, ce se va constata că-i aparțin la deces, pârâtului R. F., pe care l-a instituit legatar universal. Potrivit acestui testament, legatarul avea obligația de întreținere a testatoarei și a fiicei sale R. R., pe tot timpul vieții lor, cu cele necesare traiului, să le îngrijească în caz de boală, și să se facă înmormântarea după obiceiul locului. În cuprinsul testamentului s-a menționat că are ca succesibili rezervatari pe fiica sa, reclamanta, că i s-au făcut cunoscute dispozițiile art. 841 Cod civil cu privire la rezerva acesteia.
Din considerentele deciziei de casare rezultă că instanța trebuia să se verifice, potrivit cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 841 C.civ., dacă prin testamentul dispus s-a încălcat sau nu rezerva succesorală instituită în favoarea reclamantei, potrivit dispozițiilor legale indicate. În același context s-a indicat că R. C., ca moștenitoare a soțului R. F., a obținut reconstituirea dreptului de proprietate după acesta, conform titlului de proprietate nr. 700/2 februarie 1995, pentru suprafața de 1, 88 ha teren pe raza comunei Măzănăiești, ., la fila 88 dosar se regăsește cererea pentru deschiderea procedurii succesorale după R. C., care relevă că au calitate de moștenitori, R. F. – nepot, R. A. – fiu; R. Rahila – fiică; R. R. fiică.
Instanța apreciază că aceasta reprezintă a problemă de drept dezlegată potrivit art. 315 alin. 1 C.p.civ., obligatorie pentru judecătorii fondului, urmând în consecință a verifica dacă prin testamentul dispus s-a încălcat sau nu rezerva succesorală instituită în favoarea reclamantei.
Potrivit art. 841 C.civ. liberalitățile, fie făcute prin acte între vii, fie făcute prin testament, nu pot trece peste jumătatea bunurilor dispunătorului dacă la moarte-i lasă un copil legitim; peste o a treia parte, dacă lasă doi copii; peste a patra parte dacă lasă trei sau mai mulți. De asemenea, potrivit art. 847 C.civ. liberalitățile prin act sau între vii sau prin testament, când vor trece peste partea disponibilă, vor fi reduse la această parte, iar potrivit art. 852 C.civ. se vor reduce cu analogie atât legatele universale cât și cele particulare.
Pe de altă parte, instanța va avea în vedere că acțiunea în reducțiune este o acțiune personală, patrimonială, îndreptată împotriva legatarului, pentru desființarea actului de liberalitate făcut contrar prevederilor art. 841 C.civ.. Acțiunea trebuie formulată de cel în prejudiciul căruia s-a făcut actul de liberalitate și odată ce se dispune reducțiunea, de ea urmează să beneficieze numai cel ce a cerut-o. Această acțiune fiind divizibilă nu se poate porni decât în limitele porțiunii de rezervă ce se cuvine moștenitorului, care a formulat-o. În speță rezerva succesorală cuvenită reclamantei R. R. este de 3/16 din moștenire întrucât din probele indicate rezultă existența a 4 persoane care au vocație succesorală concretă la moștenire, R. F. – nepot, R. A. – fiu; R. Rahila – fiică; R. R. fiică. Această rezervă succesorală i-a fost încălcată reclamantei deoarece nepotului R. F. i-au fost testate totalitatea bunurilor mobile și imobile, ce se va constata că-i vor aparține la deces, defunctei R. C..
În consecință, instanța va admite capătul de cerere referitor la acțiunea în reducțiunea liberalităților excesive și va reduce legatul universal dispus prin testamentul autentificat de către B.N.P. P. A. prin încheierea de autentificare nr. 1722 din 23.03.2000 testat de defuncta R. C. în sensul că din acesta se va scădea cota de 3/16 din moștenire, reprezentând rezerva succesorală cuvenită reclamantei R. R., în calitate de moștenitoare legală a defunctei R. C..
Referitor la contractul de vânzare-cumpărare nr. 1723 din 23 martie 2000, prin care R. C. i-a vândut lui R. F., suprafața de 3784 mp teren din TP 700/1995 (filele 97 – 98 dosar), încheiat în aceeași zi cu ziua în care a încheiat testamentul nr. 1722 din 23 martie 2000 în favoarea aceluiași nepot, R. F., pe care l-a instituit legatar universal, instanța arată că reclamanta nu a solicitat instanței, referitor la acesta să constate că respectivul contract de vânzare-cumpărare este în realitate o donație deghizată, motiv pentru care nu s-au administrat probe în acest sens. De asemenea, în cauză nu este aplicabilă prezumția legală instituită de art. 845 C.civ., în vederea dispunerii reducțiunii prezumtivei donații, dat fiind că actul de vânzare-cumpărare nu s-a făcut cu sarcina unei rente viagere sau cu rezervă de uzufruct. Aceasta deoarece textul de lege de mai sus instituie prezumția de liberalitate numai în situația în care în actul de înstrăinare cu titlu oneros se prevede o asemenea, sarcină sau dezmembrământ al proprietății.
Referitor la celălalt capăt de cerere instanța arată că deși prin cererea formulată reclamanta a solicitat anularea testamentului, obiectul cererii îl reprezintă în realitate revocarea testamentului, dat fiind că motivele invocate în susținerea sa se referă la neîndeplinirea de către gratificat a obligației de întreținere a testatoarei și a fiicei sale R. R., pe tot timpul vieții lor, precum și cele referitoare la înmormântarea după obiceiul locului. Prima instanța a calificat acest capăt de cerere ca fiind o cerere de revocare a legatului dispus. Instanța de control judiciar a arătat de asemenea, că reclamanta a invocat neîndeplinirea culpabilă a sarcinilor testamentare și nu a arătat că instanța de fond ar fi calificat în mod greșit acest capăt de cerere.
În consecință, instanța va verifica în cauză dacă sunt date condițiile pentru a se dispune revocarea testamentului pentru neîndeplinirea sarcinii de către persoana gratificată, respectiv legatar. Instanța arată că potrivit acestui testament, legatarul avea obligația de întreținere a testatoarei și a fiicei sale R. R., pe tot timpul vieții lor, cu cele necesare traiului, să le îngrijească în caz de boală, și să se facă înmormântarea după obiceiul locului. Având în vedere că defunctele R. C. și R. Rahila nu au solicitat în timpul vieții revocarea testamentului pentru neîndeplinirea obligației de întreținere, instanța prezumă că cele 2 defuncte au fost mulțumite de modul în care gratificatul a înțeles să presteze întreținerea la care a fost obligat. Împrejurarea că pârâtul R. F. s-a achitat de obligațiile de întreținere care i-au revenit rezultă și din declarația martorului audiat U. I., care a arătat că fiind plecat în G. pârâtul R. F. trimitea bani și pachete cu alimente către bunica sa. Defuncta R. C. locuia împreună cu fiica acesteia R. R., beneficiară de asemenea a sarcinii instituite prin legat asumate de legatarul R. F., motiv pentru care instanța va reține că pârâtul R. F. s-a achitat și de obligația de întreținere față de aceasta. Susținerea martorei Artenia A. că defuncta R. C. i s-ar fi plâns că nu este îngrijită de nepotul său nu poate fi primită atâta timp cât defuncta R. C. avea posibilitatea de a revoca legatul dispus, mai ales că aceeași martoră a arătat că din anul 2005, defuncta a locuit împreună cu fiica sa R. R., respectiv reclamanta, care putea să o sprijine în sensul indicat, fiind de altfel și direct interesată.
Împrejurarea care rezultă potrivit adresei Postului de Poliție Drăgoiești invocate, respectiv că după încheierea testamentului pârâtul R. F. a fost plecat din țară, necontestată de părți, deși reală nu poate duce la revocarea legatului atâta timp cât beneficiarele sarcinii instituite prin legat au acceptat modul în care pârâtul R. F. a înțeles să presteze întreținerea datorată, respectiv prin trimiterea de bani și alimente. Același martor a arătat că în aceste condiții defuncta R. C. nu a suferit lipsuri fiind ajutată de numita M. M. care îi făcea mâncare și de socrul lui R. F..
Referitor la susținerea reclamantei că legatarul R. F. nu și-ar fi îndeplinit obligația de înmormântare a defunctelor R. C. și R. Rahila, instanța apreciază că această susținere este contrazisă de declarația martorului audiat U. I. coroborată cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Martora A. A. a arătat că nu știe dacă legatarul R. F. a contribuit la înmormântarea defunctei R. C., iar la înmormântarea defunctei R. Rahila a arătat că R. F. a fost prezent dar că nu a contribuit cu nimic. Față de aceste susțineri instanța urmează a reține că la înmormântarea defunctei R. C., în mod cert și necontestat legatarul R. F. a fost prezent și a achitat cheltuielile de înmormântare având în vedere că probele indicate impun reținerea acestei situații de fapt, iar martora A. A. a arătat că nu știe cine a suportat aceste cheltuieli.
Referitor la cheltuielile de înmormântare pentru defuncta R. Rahila susținerea martorei A. A. este contrazisă de martorul U. I., care a arătat că legatarul R. F. a plătit slujba de înmormântare, groparul și colacii pentru pomenire. De asemenea, a arătat că după înmormântare i-a plătit construirea unei cruci de beton în cimitir precum și pomenirile. Situație de fapt expusă de martor este confirmată și de înscrisurile depuse la dosar (factură și declarația preotului paroh). Mai mult, instanța prezumă că atâta timp cât legatarul R. F. a participat la înmormântarea defunctei R. Rahila, dat fiind și obligația acestuia asumată prin actul juridic invocat, este evident că acesta s-a implicat și în chestiunile materiale. Mai mult, împrejurarea că reclamanta R. R. a ridicat ajutorul de înmormântare al defunctei R. R., nu dovedește că aceasta a suportat cheltuielile de înmormântare ale acestei defuncte, atâta timp cât aceasta a fost mandatată de R. F. să ridice această sumă de bani, așa cum rezultă din procura specială autentificată pe data de 08.01.2010. Această procură indiferent dacă a fost sau nu folosită de reclamanta R. R. pentru ridicarea ajutorului bănesc confirmă susținerile martorului U. I., care a arătat că R. F. a mandatat-o pe reclamantă să ridice suma de bani acordată drept ajutor de înmormântare, pentru ca aceasta să-și recupereze cheltuielile efectuate până la sosirea acestuia în țară. Rezultă astfel în mod clar raporturile existente între părți, respectiv împrejurarea că persoana care și-a asumat obligația de a suporta cheltuielile de înmormântare este legatarul R. F. și nu reclamanta R. R..
De asemenea, instanța are în vedere că revocarea judecătorească a legatului pentru neîndeplinirea sarcinii necesită o neexecutare a sarcinii suficient de gravă pentru a justifica revocarea, împrejurare care nu a fost dovedită în cauză. În consecință, instanța va respinge cererea formulată referitoare la revocarea testamentului.
Referitor la anularea testamentului instanța nu se va pronunța întrucât motivele invocate în cererea de chemare în judecată nu sunt referitoare la anulare ci doar referitoare la reducțiunea și revocarea acestuia. De asemenea, nici în considerentele deciziei de casare nu s-a indicat că instanța este necesar să se pronunțe și cu privire la anularea testamentului, arătându-se din contră că reclamanta a criticat testamentul doar sub două aspecte, respectiv „că s-a încălcat rezerva succesorală (prin aceea că nu au fost avuți în vedere toți moștenitorii rezervatari), și că pârâtul intimat (în prezent decedat) nu și-a respectat sarcinile impuse prin testament, neavând grijă nici de mama recurentei, nici de sora acesteia.” Cum aceasta este o problemă de drept dezlegată instanța se va conforma ca atare și se va pronunța doar asupra chestiunilor indicate, nu și asupra constatării nulității absolute a testamentului.
În consecință instanța va admite în parte acțiunea, respectiv va admite capătul de cerere referitor la acțiunea în reducțiunea liberalităților excesive și în consecință reduce legatul universal dispus prin testamentul autentificat de către B.N.P. P. A. prin încheierea de autentificare nr. 1722 din 23.03.2000 testat de defuncta R. C. în sensul că din acesta se va scădea cota de 3/16 din moștenire, reprezentând rezerva succesorală cuvenită reclamantei R. R., în calitate de moștenitoare legală a defunctei R. Casandrași va dispune refacerea rezervei succesorale cuvenită reclamantei R. R., în calitate de moștenitoare legală a defunctei R. C., reprezentând cota de 3/16 din moștenire. Instanța va respinge capătul de cerere referitor la anularea testamentului autentificat de către B.N.P. P. A. prin încheierea de autentificare nr. 1722 din 23.03.2000 testat de defuncta R. C. ca neîntemeiat.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța va admite în parte cererea reclamantei R. R. privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, respectiv în proporție de ½, dat fiind că din cele 2 capete de cerere formulate, instanța a admis doar unul dintre acestea. În consecință va obliga pârâții, după natura raportului juridic dintre aceștia, la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 1622 lei (rezultantă din suma chitanțelor de la filele din dosarul primei instanțe de fond: f. 4 – 19 lei, f. 115 – 500 lei, f. 152 – 1000 lei, f. 158 – 250 lei și din dosarul instanței de recurs: f. 33 – 200 lei, f. 34 – 200 lei, f. 41 – 700 lei, f. 42 – 25 lei), din care cota de ¼ îi revine pârâtei R. E. D. să o plătească, iar restul sumei celorlalți pârâți în părți egale. Chitanțele depuse de părți odată cu concluziile scrise, în prezentul ciclu procesual, nu vor fi avute în vedere întrucât au fost depuse după rămânerea în pronunțare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea privind pe reclamanții R. R., domiciliată în com. COM. DRĂGOIEȘTI, . și pe pârâții R. F. -prin mandatar R. E. D., domiciliat în Suceava, AMURGULUI, nr. 18, ., ., J. SUCEAVA – în prezent decedat, cu moștenitori R. E. D. domiciliată în SUCEAVA, AMURGULUI, nr. 18, ., ., J. SUCEAVA, R. G. prin reprezentant legal R. E. D. domiciliată în Suceava, AMURGULUI, nr. 18, ., ., J. SUCEAVA și R. V. prin reprezentant legaL R. E. D. - Suceava, AMURGULUI, nr. 18, ., ., J. SUCEAVA, având ca obiect anulare act
Admite capătul de cerere referitor la acțiunea în reducțiunea liberalităților excesive și în consecință reduce legatul universal dispus prin testamentul autentificat de către B.N.P. P. A. prin încheierea de autentificare nr. 1722 din 23.03.2000 testat de defuncta R. C. în sensul că din acesta se va scădea cota de 3/16 din moștenire, reprezentând rezerva succesorală cuvenită reclamantei R. R., în calitate de moștenitoare legală a defunctei R. C..
Dispune refacerea rezervei succesorale cuvenită reclamantei R. R., în calitate de moștenitoare legală a defunctei R. C., reprezentând cota de 3/16 din moștenire.
Respinge capătul de cerere referitor la anularea testamentului autentificat de către B.N.P. P. A. prin încheierea de autentificare nr. 1722 din 23.03.2000 testat de defuncta R. C. ca neîntemeiat.
Admite în parte cererea reclamantei R. R. privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și în consecință obligă pârâții la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 1622 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. Ș.A.I. – 05.12.2013
Tehnored. B.L. 06.12.2013
Ex.7
| ← Cereri. Sentința nr. 105/2013. Judecătoria GURA HUMORULUI | Uzucapiune. Sentința nr. 704/2013. Judecătoria GURA HUMORULUI → |
|---|
