Contestaţie la executare. Sentința nr. 205/2013. Judecătoria HÂRLĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 205/2013 pronunțată de Judecătoria HÂRLĂU la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 2240/239/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA H.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 205
Ședința publică de la 18 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. M.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe contestatoarea C. L. DE FOND FUNCIAR HÎRLĂU și pe intimatul U. D., având ca obiect contestație la executare suspendare executare.
Dezbaterile, asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de_ fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când în aceeași componență instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.12.2011 sub nr._, contestatoarea C. L. DE FOND FUNCIAR H. a formulat, în contradictoriu cu intimatul U. D. contestație la executare solicitând anularea actelor de executare întocmite în ds. nr. 201/2011 al B. C. P., suspendarea executării silite până la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri și lămurirea întinderii titlului executoriu reprezentat de hotărârea nr. 194/05.02.1997 pronunțată de Tribunalul Iași în ds. nr. 6492/1996.
În motivarea cererii, contestatoarea arată în esență că dreptul creditorului de a solicita executarea silită este prescris. Mai mult decât atât, contestatoarea arată că de-a lungul timpului a oferit posibilitatea intimatului de a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament decât cel menționat în cuprinsul sent. civ. nr. 194/1977 și pe care are reconstituit dreptul de proprietate numitul P. L., însă intimatul a refuzat. Mai învederează reclamanta faptul că este indicat în mod greșit temeiul de drept în executarea silită, respectiv somația întocmită de către executorul judecătoresc nerespectând condițiile prev. de Noul C. pr. civ. și, mai mult decât atât, competența în executarea silită revine comisiilor loale și județene, conform HG nr. 890/2005.
În drept au fost indicate prev. art. 642, 646 și 701 și urm. din Noul C. pr. civ., precum și Legile fondului funciar.
Prin întâmpinarea depusă la data de 19.12.2011 prin serviciul registratură (f. 21), intimatul a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că el a încercat de îndată punerea în executare a sentinței civile însă s-a constatat că pentru terenul pe care trebuia să fie pus în posesie a fost emis un certificat de atestare a dreptului de proprietate în baza HCL 834/1991 către ., context în care s-a adresat cu acțiune pentru anularea în parte a respectivului certificat. Or, recursul promovat de către pârâți a fost soluționat de către Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 02.03.2005, prin decizia nr. 1381 și, practic, de la acel moment a început să curgă termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită care, până la acel moment, nu se putea realiza. Mai arată intimatul că terenul avut în vedere se află la dispoziția contestatoarei, întrucât numitul P. L. nu are niciun act valid de proprietate asupra terenului.
În drept au fost indicate prev. art. 115 – 118 C. pr. civ..
La termenul din 09.01.2012 instanța a admis cererea privind suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare iar, în ședința publică din 30.01.2012 a luat act de renunțarea contestatoarei la capătul de cerere privind lămurirea titlului executoriu.
În ședința publică din 13.12.2012 instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri iar, prin sent. civ. nr. 271/27.02.2012 instanța a admis contestația la executare și a anulat actele întocmite în ds. de executare nr. 201/2011 al B. C. P., fiind prescris dreptul intimatului de a cere executarea silită.
Prin dec. civ. nr. 1825/12.09.2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I civilă s-a admis recursul recurentului U. D. și s-a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de contestatoarea C. L. de Fond Funciar H., trimițând cauza spre rejudecare Judecătoriei H..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sent. civ. nr. 194/05.02.1997 pronunțată de Tribunalul Iași în ds. nr. 6492/1996 (f. 5-7) s-a admis acțiunea formulată de intimatul U. D., contestatoarea C. L. de fond funciar H. fiind obligată la punerea în posesie a acestuia cu suprafața de 0,27 ha pășune și 0,37 ha. teren arabil în intravilanul satului Pîrcovaci, jud. Iași, precum și la eliberarea procesului-verbal de punere în posesie aferent.
Conform art. 377 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ., sentința pronunțată era definitivă și, în baza art. 376 alin. 1 C. pr. civ., a fost învestită cu formulă executorie în vederea începerii executării silite la data de 13.10.1998.
Ulterior, intimatul s-a adresat executorului judecătoresc la data de 04.11.2011 (f. 59), iar la data de 09.11.2011 s-a încuviințat de către Judecătoria H., în ds. nr._, executarea silită a sent. civ. nr. 194/05.02.1997 pronunțată de Tribunalul Iași în ds. nr. 6492/1996.
Referitor la susținerile contestatoarei în sensul că, în somația întocmită de executorul judecătoresc, s-a menționat greșit temeiul de drept, nerespectând condițiile impuse de Noul Cod de procedură civilă instanța reține că acestea sunt nefondate.
Astfel, Noul Cod de Procedură Civilă urmează să intre în vigoare la data de 15 februarie 2013, în timp ce somația despre care face vorbire reclamanta a fost emisă anterior acestei date (respectiv la 25.11.2011, f. 75), lega nouă nefiind încă aplicabilă iar art. 387 C. pr. civ. fiind în mod corect indicat. De altfel, instanța subliniază că o eventuală indicare greșită a temeiului de drept în cadrul somației de executare nu este un caz de nulitate expresă, iar contestatoarea ar fi trebuit să probeze existența unei vătămări care să impună anularea actului, conform art. 105 alin. 2 C. pr. civ. rap. la art. 1169 C. civ.
Mai susține reclamanta faptul că în mod greșit s-a demarat procedura de executare silită de către B. C. P. întrucât, conform HG nr. 890/2005, competența de executare este dată de legiuitor comisiilor locale și județene de aplicare a legilor fondului funciar.
În acest context, instanța amintește că HG nr. 890/2005 privește procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor fără a reglementa procedura de executare silită în cazul în care comisiile locale sau județene nu își îndeplinesc de bună-voie obligațiile ce le revin.
Prin urmare, cât timp legiuitorul nu a prevăzut o procedură specială executarea silită se va face conform dispozițiilor din Codul de procedură civilă, inclusiv în ceea ce privește organul de executare, potrivit disp. art. 721 din Cod.
Nu în ultimul rând, nici împrejurarea că intimatul ar fi refuzat celelalte amplasamente propuse de către contestatoare în locul celui menționat de sent. civ. nr. 194/1997 nu reprezintă un motiv de anulare a executării silite ce face obiectul ds. nr. 201/2011, creditorul fiind îndreptățit la executarea în natură și întocmai a obligației stabilite în sarcina debitorului.
Astfel, față de toate cele expuse mai sus, instanța reține că prezenta contestație la executare este neîntemeiată și urmează a fi respinsă în consecință.
De asemenea, față de disp. art. 274 alin. 1 C. pr. civ. va obliga contestatoarea la plata către intimat a sumei de 1400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător (fond și recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea C. L. de fond funciar H., prin Primar, cu sediul în H., jud., Iași, în contradictoriu cu intimatul U. D., domiciliat în H., ., jud. Iași, astfel cum a fost precizată, ca nefondată.
În temeiul art. 274 alin. 1 C. pr. civ. obligă contestatoarea la plata către intimat a sumei de 1400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIR,
Red. O. M.
Tehn. M. D.
4 ex./18.02.2013
| ← Cereri. Sentința nr. 1145/2013. Judecătoria HÂRLĂU | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 614/2013.... → |
|---|
