Plângere contravenţională. Sentința nr. 1340/2013. Judecătoria HÂRLĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1340/2013 pronunțată de Judecătoria HÂRLĂU la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 917/239/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA H.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1340/2013
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A.-M. G.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul S. I. V.
și pe intimata I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala pv. ..P. nr_
La apelul nominal făcut în ședință publică: lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
Instanța constată că atât petentului cât și intimatului i s-au comunicat înscrisurile înaintate de către CNADN – DRDP Iași .
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat ,instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
I N S T A N ȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei H. la data de 21.05.2013 sub nr._ petentul S. I. V., domiciliat în municipiul D., . nr.10, ., a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, cu sediul în municipiul Iași, ..6 jud. Iași, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/02.05.2013 întocmit de IPJ Iași-Poliția Orașului H. prin care i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 300 lei.
În motivarea plângerii formulate, petentul a arătat că prin procesul-verbal de contravenție contestat s-a reținut că la data de 02.05.2013 petentul ar fi condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 75 km/h. În continuare, petentul a învederat că în realitate, la data sus-menționată, în timp ce se deplasa cu autoturismul din direcția Iași-D., înainte de a intra în localitatea H. a fost oprit de un echipaj de poliție pe motiv că a depășit viteza legală, petentul precizând că în zona respectivă nu exista indicator de limitare a vitezei.
În drept, petentul a invocat dispozițiile OG nr.2/2001, anexând, în dovedire, copie de pe procesul-verbal de contravenție contestat.
Constatând că plângerea cuprinde ansamblul elementelor prevăzute de art.194-197 din NCPC, instanța a dispus, în baza art.201 din NCPC, comunicarea cererii și a înscrisurilor anexate către intimatul IPJ Iași, care, în termen legal, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii formulate.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat prin procesul-verbal de contravenție . nr._ pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.108 alin.1 lit.b pct.2 din OUG nr.195/2002, constând în aceea că la data de 02.05.2013 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DE 58 iar la km 25+300 m a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 79 km/h pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art.148, 205 și 315 din C., OG nr.2/2001, OUG nr.195/2002 și HG nr.1391/2006, iar în dovedire, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv raportul agentului constatator, atestatul de operator radar al acestuia și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, planșe foto și înregistrarea pe suport tehnic a faptei contravenționale.
În temeiul art.36 alin.2 din OG nr.2/2001, intimatul a solicitat obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500 lei, iar în baza art.223 șiart.411 alin.2 teza finală din C., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Întâmpinarea a fost comunicată petentului care a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat, în esență, motivele plângerii formulate, precizând, totodată că, în ceea ce privește cererea intimatului de obligare a sa la plata de cheltuieli judiciare către stat în sumă de 500 lei, acesta este neîntemeiată în condițiile în care doar instanța stabilește cuantumul acestor cheltuieli pe care le suportă petentul doar în situația respingerii plângerii ( fila 17).
La solicitarea instanței, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii actului de sancționare, respectiv raportul agentului constatator, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, atestatul de operator radar al agentului constatator, planșe foto și înregistrarea pe suport tehnic a faptei ( f.10-15), aceasta fiind comunicată petentului.
În baza art.131 alin.1 din NCPC, instanța a verificat și constatat competența material și teritorială de a soluționa cauza, conform art.118 alin.1 din OUG nr.195/2002-R.
În temeiul art.258 din NCPC, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru intimat proba cu înscrisuri și cea cu înregistrarea video a faptei.
La termenul din data de 30.09.2013 instanța a reținut cauza spre soluționare și, în temeiul art.400 din NCPC, a dispus repunerea cauzei pe rol, în vederea emiterii unei adrese către CNADNR-DRDP Iași pentru a comunica dacă pe porțiunea de drum DE 58 localitatea Scobinți, jud. Iași km 25 –km 26 există indicatoare de limitare a vitezei, precum și de a comunica dacă segmentul de drum sus-menționat se află în interiorul localității, relațiile solicitate fiind atașate la fila 29 dosar și comunicate de instanță ambelor părți.
Analizând coroborat ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 02.05.2013 agentul constatator M. C. din cadrul IPJ Iași-Poliția Orașului H. C. Rutier a întocmit procesul-verbal de contravenție . nr._ prin care a aplicat petentului S. I. V. sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 300 lei și sancțiunea complementară constând în 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.108 alin.1 lit.b pct. 2 din OUG nr.195/2002 cu referire la art.100 alin.2 din același act normativ.
Pentru a aplica aceste sancțiuni, agentul constatator a reținut că la data de 02.05.2013 orele 17.52 petentul a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 79 km/h pe DE 58 KM 25+300 m, localitatea Scobinți, fiind înregistrat cu aparatul radar Autovision montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_, limita de viteză fiind de 50 km/h.
Petentul a fost de față la momentul întocmirii procesului-verbal, pe care l-a semnat, agentul constatator consemnând la rubrica Alte mențiuni obiecțiunile petentului care a arătat că nu a văzut indicatorul în localitatea Scobinți, crezând că e ..
Plângerea a fost formulată în termenul legal, de 15 zile de la înmânarea actului de sancționare contravențională.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.
Analizând din oficiu legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța observă că acesta respectă, din punct de vedere formal, toate cerințele imperative statuate de art. 16 din OG 2/2001, neexistând cauze de nulitate absolută ce ar putea fi invocate de instanță din oficiu, în conformitate cu prevederile art.17 din OG nr.2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
În ceea ce privește însă sarcina probei, în cazul contravențiilor care se referă la nerespectarea vitezei maxime legale admise pe un anumit sector de drum public, aceasta aparține agentului constatator, procesul-verbal de contravenție făcând dovada asupra stării de fapt numai atunci când este însoțit de anumite dovezi de natură tehnică cu privire la săvârșirea contravenției.
În acest sens, instanța notează că în cauza de față intimatul IPJ Iași a depus la dosarul cauzei documentația aferentă procesului-verbal de contravenție, respectiv înregistrarea video a faptei contravenționale, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, planșe foto, precum și atestatul de operator radar al agentului constatator.
Prin urmare, urmează ca instanța să verifice în ce măsură probele administrate în cauză sunt apte să susțină prezumția de veridicitate a procesului-verbal sau, dimpotrivă, să facă dovada contrarie celor reținute în sarcina petentului.
Instanța, în urma vizionării înregistrării video depuse de intimat în susținerea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție, constată că aceasta surprinde săvârșirea faptei contravenționale de către petent, înregistrarea realizată cu echipamentul video-radar Autovision, amplasat pe autospecializata de serviciu a Poliției Orașului H.- C. Rutier marca Dacia, cu nr. de înmatriculare MAI_, confirmând aspectele reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare contravențională, respectiv faptul că la data de 02.05.2013 orele 17.52 petentul a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 79 km/h pe DE 58 Km 25+300 m, localitatea Scobinți.
În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că pe segmentul de drum pe care a fost surprins de aparatul radar nu exista indicator de limitare a vitezei la 50 km/h, instanța constată că apărarea invocată este nefondată pentru următoarele considerente.
Astfel cum rezultă din adresa emisă de CNADNR-DRDP Iași aflată la fila 31 dosar, localitatea Scobinți se află amplasată între km 24+380 m și km 26+268 m, viteza de circulație fiind de 50 km/h, aceasta fiind inscripționate pe indicatorul montat care semnifică ..
Prin urmare, susținerea petentului în sensul că la data comiterii faptei nu exista un astfel de indicator este nefondată, iar conform art.49 alin.1 din OUG nr.195/2001 republicată viteza maximă admisă în localitate este de 50 km/h.
De asemenea, instanța reține că aparatul radar marca Autovision, utilizat la constatarea contravenției și menționat în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, îndeplinea condițiile impuse de dispozițiile art. 4.3. din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, în sensul că acesta fusese verificat din punct de vedere metrologic, astfel cum rezultă din cuprinsul buletinului de verificare metrologică nr._ din data de 03.04.2013 emis de Biroul Român de Metrologie Legală, cu termen de valabilitate pentru un an de zile, aflat la fila 15 dosar ( din cuprinsul acestuia rezultând că aparatul radar marca Autovision cu care s-a constatat contravenția se afla montat pe autospecializata marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare MAI_, astfel cum s-a consemnat și în procesul-verbal).
Totodată, instanța reține că agentul constatator M. C. era, la data constatării faptei contravenționale, o persoană abilitată în utilizarea aparatelor radar, aspect care reiese din cuprinsul atestatului de operator radar nr._ emis pe numele acestuia de către IPJ Iași- Serviciul Rutier ( fila 14 dosar).
Față de aceste considerente, deși petentul a negat săvârșirea contravenției constând în depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum unde a fost depistat, instanța reține că intimatul a reușit să facă dovada săvârșirii de către petent a faptei contravenționale pentru care a fost sancționat, ansamblul probator depus la dosarul cauzei fiind de natură a crea convingerea instanței asupra vinovăției petentului.
Constatând, așadar, că fapta constituie contravenție și a fost săvârșită de petent, instanța va proceda la analiza modului de individualizare a sancțiunilor aplicate.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța reține că potrivit art. 108 alin.1 lit. b pct.2 din OUG nr.195/2002 republicată raportat la art.100 alin.2 din același act normativ, depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II a de sancțiuni ( respectiv 4 sau 5 puncte amendă conform art.98 alin.4 lit.b din același act normativ), precum și cu aplicarea sancțiunii complementare constând în 3 puncte de penalizare.
Instanța constă, de asemenea, că sancțiunea amenzii aplicate petentului prin procesul-verbal de contravenție contestat este în cuantumul minim prevăzut de lege, acesta fiind sancționat cu o amendă în cuantum de 300 lei, reprezentând 4 puncte-amendă.
Ținând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care constituie dreptul comun în materie contravențională, instanța poate să aprecieze inclusiv asupra naturii și cuantumului sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Conform art. 21 alin. (3) din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei comise de petentul S. I. V., instanța apreciază că acesta este ridicat, faptul de a conduce un autoturism în interiorul localității cu o viteză de 79 km/h, fiind de natură a crea un pericol real pentru siguranța circulației pe drumurile publice, pentru viața, sănătatea și integritatea corporală atât a petentului, cât și a celorlalți participanți la trafic, fiind cunoscut faptul că majoritatea accidentelor rutiere se datorează nerespectării limitelor de viteză prevăzute de lege, riscul producerii unor astfel de accidente fiind mai ridicat în interiorul localității, având în vedere existența școlilor, a trecerilor de pietoni, etc.
Astfel, având în vedere faptul că prin săvârșirea contravenției petentul a creat un pericol real pentru siguranța circulației pe drumurile publice,având în vedere și atitudinea nesinceră a acestuia, de negare a comiterii faptei reținute în sarcina sa, instanța apreciază că sancțiunea aplicată acestuia a fost corect individualizată, răspunzând scopului preventiv și punitiv al sancțiunilor contravenționale, fiind de natură a atrage atenția petentului asupra gravității faptei comise și asupra riscurilor cărora se supune pe sine, dar și pe ceilalți participanți la trafic, prin conducerea autoturismului în incinta localității cu o viteză ce depășește limita legală.
În raport de totalitatea considerentelor expuse, apreciind că fapta contravențională reținută în procesul verbal există, a fost săvârșită de petent cu vinovăție, că probele administrate în prezenta cauză sunt în măsură a susține în totalitate aceste aspecte și, de asemenea, că pe baza înscrisurilor depuse, intimatul a susținut prezumția de legalitate a procesului verbal, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul S. I. V..
Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată, instanța va obliga petentul, în baza art.36 alin.2 din OG nr.2/2001 la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul S. I. V., domiciliat în municipiul D., . nr.10, ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, cu sediul în municipiul Iași, ..6 jud. Iași.
Obligă petentul la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare ( care se va depune la Judecătoria H.).
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2013.
Președinte, Grefier,
AMG/EC/4EX
04.12.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1376/2013. Judecătoria... | Cereri. Sentința nr. 1347/2013. Judecătoria HÂRLĂU → |
|---|
