Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1614/2013. Judecătoria HÂRLĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1614/2013 pronunțată de Judecătoria HÂRLĂU la data de 30-12-2013 în dosarul nr. 1294/239/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA H.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1614/2013
Ședința publică de la 30 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. M.
Grefier M. D.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta Curecheriței V. M. și pe pârâții C. Ghe. E. și C. G., având ca obiect rezoluțiune contract.
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când în aceeași componență instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 30.12.2013
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.07.2013 sub nr._, reclamanta Curecheriței V. M. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții C. Ghe. E. și C. G., să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 3481/07.10.1997 la BNP „E. Berzentu și Berzentu A. D.”, radierea din cartea funciară a înscrierii acestui contract din registrul de transcripțiuni și inscripțiuni al Judecătoriei P. cu nr. 818, 8120 și 8121/1997 și repunerea părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a învederat că este mătușa pârâtei și, fiind în vârstă și bolnavă, a decis să dea nepoatei sale imobilul casă de locuit și suprafața de 1723 mp. teren situat în intravilanul satului Maxut, ., în schimbul întreținerii sale pe tot timpul vieții. Deși la început relațiile au fost bune, de aproximativ 2 ani starea sa de sănătate s-a înrăutățit și are nevoie de mai mult ajutor, iar pârâta a plecat în străinătate din luna octombrie 2012 și nu s-a mai interesat de soarta sa, iar soțul ei a trecut de numai aproximativ 3 ori pentru a o ajuta. În aceste condiții a fost nevoită să apeleze la ajutorul unei nepoate, care nu are nicio obligație contractuală față de ea, pentru a o ajuta.
În drept, au fost invocate disp. art. 2263 alin. 3 NCC.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, precum și proba testimonială.
Pârâții, deși legal încunoștințați (f. 22, 23), nu au depus întâmpinare.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtului C. G. (f. 36), precum și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii B. I. (f. 37) și G. G. F. (f. 38) pentru reclamantă și P. C. pentru pârât.
Analizând materialul probator, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 08.10.1997 între reclamantă, pe de o parte, și pârâta C. Ghe. E. – căsătorită cu C. G. - pe de altă parte, a fost încheiat contractul autentificat sub nr. 3481/1997 de BNP E. Berzentu (f. 4-5).
Prin această convenție intitulată „contract de vânzare-cumpărare”, reclamanta a înstrăinat către pârâți dreptul de proprietate asupra imobilelor casă de locuit compusă din una cameră, hol și terenul aferent acesteia în suprafață totală de 1723 mp., imobile situate în intravilanul satului Maxut, ., cu vecinii: la N – C. V. G., la S – C. V. C., la E – N. I., la V – DS 846. Pârâta a plătit reclamantei suma de 2 milioane lei vechi și s-a obligat să o întrețină pe aceasta din urmă cu toate cele necesare traiului pe tot timpul vieții, urmând a suporta și cheltuielile de înmormântare, în caz de deces. De asemenea, reclamanta și-a rezervat dreptul de uz viager asupra imobilelor menționate.
În primul rând, pentru a se putea aprecia în mod corespunzător obligațiile părților contractante, instanța reține că se impune calificarea convenției încheiate de către părți prin interpretarea voinței lor interne.
Or, având în vedere suma plătită de numai 2 milioane lei vechi, instanța reține că aceasta a reprezentat cu mult sub jumătate din valoarea imobilelor înstrăinate (pe care reclamanta o apreciază acum că ar fi fost de aproximativ 20 mil. lei vechi) și, prin urmare, obligația principală a pârâtei o reprezintă tocmai prestarea întreținerii.
În ceea ce privește temeiul de drept invocat de reclamantă – art. 2263 alin. 3 NCC – instanța reține că pentru actul juridic, legiuitorul a stabilit ca regulă aplicarea legii în vigoare la data încheierii actului nu numai în privința condițiilor de validitate, ci și pentru alte aspecte ce privesc încheierea actului juridic, pentru alte cauze de ineficacitate, pentru regulile de interpretare a actului, pentru efectele actului juridic (inclusiv cele produse după . unei noi legi), pentru executarea obligațiilor asumate de părți și pentru încetarea actului juridic.
Această regulă se desprinde atât din dispozițiile art. 6 alin. (2) și (3) NCC (reluate în art. 3 și art. 4 din Legea nr. 71/2011), cât și din art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia, ”contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Prin urmare, reține că temeiul juridic al cererii de rezoluțiune îl constituie vechiul cod civil și, mai exact, chiar reciprocitatea și interdependența obligațiilor din contractul sinalagmatic, împrejurarea că fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte.
Or, pentru a fi incidentă sancțiunea civilă a rezoluțiunii, este necesară întrunirea anumitor condiții: să existe o neexecutare chiar și parțială (dar suficient de importantă) sau totală a obligației, neexecutarea să se datoreze culpei debitorului și, acesta din urmă, să fi fost pus în întârziere.
Referitor la cel din urmă aspect, instanța îl reține ca îndeplinit întrucât, drept urmare a caracterului alimentar al prestației la care s-a obligat debitoarea și care trebuie să fie efectuată în mod succesiv, termenele stipulate au un caracter esențial și, pe cale de consecință, debitorul este de drept în întârziere, conform art. 1079 alin. 2 pct. 3 C. civ.
Cu privire la primele două cerințe trebuie menționat faptul că obligația asumată de către pârâtă este una de rezultat iar, în situația în care reclamanta, dovedind existența obligației (sarcina probei revenindu-i, în primă fază, conform disp. art. 1169 C. civ.), pretinde că acest rezultat nu a fost atins, va opera o prezumție de neexecutare culpabilă în sarcina pârâtei. Altfel spus, aflându-ne în materia obligațiilor de rezultat, odată ce reclamanta a dovedit actul juridic generator de obligații (respectiv contractul autentificat sub nr. 3481/08.10.1997 de BNP E. Berzentu), revine pârâților sarcina probei executării acestei obligații.
Mai mult decât atât, obligația asumată de pârâta C. Ghe. E. este una esențialmente personală (intuitu personae – așa cum se arată și în practica judiciară, TJ T., dec. civ. nr. 717/1974, în RRD nr. 2/1975, p. 42), neputând fi transmisă altor persoane (decât pentru cazuri de imposibilitate obiectivă și temporară și numai în mod excepțional – TS, s. civ., dec. nr. 1711/1971 în RRD nr. 9/1971, p. 161 – cazuri ce nu sunt incidente în speța de față).
Analizând în acest context cererea dedusă judecății, instanța constată în primul rând faptul că însăși pârâta C. E. arată că este de acord cu cererea reclamantei întrucât nu își poate îndeplini obligația de a acorda întreținere (declarație f. 30).
Acest fapt este confirmat și de martorii audiați în cauză, B. I. și G. F. arătând că pârâta a plecat în Italia și, de atunci, de reclamantă se ocupă nepoata sa, G., iar martorul P. C. a văzut-o ultima dată pe pârâtă în anul 2009.
Cât privește împrejurarea că atât nepoata reclamantei, G., cât și pârâtul C. G. au grijă de reclamantă, trec pe la aceasta și îi cumpără ce are nevoie nu sunt de natură a dovedi ca îndeplinită obligația de întreținere asumată de pârâta debitoare C. E. de vreme ce aceasta trebuia să o execute personal și nici faptul că trimite din străinătate bani pentru îngrijirea reclamantei nu apare ca relevant sub acest aspect de vreme ce contractul încheiat este unul de întreținere și nu unul de rentă viageră, presupunând o implicare mult mai mare din partea debitorului.
Astfel, coroborând materialul probator administrat cu prezumția de neexecutare culpabilă pe care pârâții nu au răsturnat-o, instanța reține că acțiunea reclamantei este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va dispune rezoluțiunea contractului de întreținere intitulat „vânzare-cumpărare” și autentificat sub nr. 3481/08.10.1997 de către BNP E. Berzentu.
De asemenea, în baza art. 33 alin. 1 rap. la art. 15 alin. 1 (conform căruia „de la data deschiderii cartilor funciare din oficiu, registrele de transcriptiuni si inscriptiuni, cartile funciare si orice alte evidente de cadastru si publicitate imobiliara se vor inlocui, pentru sectoarele cadastrale respective, cu planul cadastral si noile carti funciare; vechile evidente se pastreaza in arhiva biroului teritorial si pot fi consultate pentru istoric”) din Legea nr. 7/1996, va dispune rectificarea cărții funciare în sensul radierii întabulării efectuate de pârâți în temeiul contractului menționat, ulterior rămânerii definitive a hotărârii.
Nu în ultimul rând, ca efect al rezoluțiunii, dreptul de proprietate asupra imobilelor va fi redobândit retroactiv de către reclamantă, cu obligația de a restitui pârâtei C. E. suma de 2 milioane lei vechi (200 lei noi) plătită cu titlul de preț (sub acest aspect contractul neavând caracter aleatoriu). Cu toate acestea, valoarea întreținerii prestate, ca urmare a caracterului aleatoriu al contractului, nu trebuie restituită, contrar apărărilor pârâtului.
Totodată, în temeiul disp. art. 453 alin. 1 rap. la art. 454 NCPC, instanța va obliga pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 25 lei cu titlul de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, f. 8) iar, conform art. 18 din OUG nr. 51/2008 va obliga pârâții la plata către stat a sumei de 1089 lei, câte 544,5 lei fiecare, reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantei pentru plata taxei de timbru în baza încheierii de cameră de consiliu din 21.08.2013 (f. 21).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta Curecheriței V. M., CNP:_, cu domiciliul în Maxut, ., în contradictoriu cu pârâții C. Ghe. E. și C. G., ambii cu domiciliul în H., . și Sfânt, ., ..
Dispune rezoluțiunea contractului de întreținere intitulat „vânzare-cumpărare” și autentificat sub nr. 3481/08.10.1997 de către BNP E. Berzentu.
Dispune rectificarea cărții funciare în sensul radierii întabulării efectuate de pârâți în temeiul contractului menționat, ulterior rămânerii definitive a hotărârii.
Dispune repunerea părților în situația anterioară.
Reclamanta redobândește cu efect retroactiv dreptul de proprietate asupra imobilelor casă de locuit compusă din una cameră, hol și terenul aferent acesteia în suprafață totală de 1723 mp., imobile situate în intravilanul satului Maxut, ., cu vecinii: la N – C. V. G., la S – C. V. C., la E – N. I., la V – DS 846.
Obligă reclamanta la plata către pârâta C. E. a sumei de 200 lei noi plătită cu titlul de preț.
În temeiul disp. art. 453 alin. 1 rap. la art. 454 NCPC, obligă pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 25 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008 obligă pârâții la plata către stat a sumei de 1089 lei, câte 544,5 lei fiecare, reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantei pentru plata taxei de timbru în baza încheierii de cameră de consiliu din 21.08.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria H..
Pronunțată în ședință publică azi, 30.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. O. M.
Tehn. M. D.
4ex./30.12..2013
| ← Cereri. Sentința nr. 1096/2013. Judecătoria HÂRLĂU | Cereri. Sentința nr. 1308/2013. Judecătoria HÂRLĂU → |
|---|
