Ordin de protecţie. Sentința nr. 21/2016. Judecătoria HUŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2016 pronunțată de Judecătoria HUŞI la data de 13-02-2016 în dosarul nr. 21 C
Acesta este document finalizat
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA HUȘI
Sentința civilă Nr.21 C/13.02.2016
Ședința din camera de consiliu de la 13 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C.
Grefier M. G.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror: Fomin A. S..
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta M. C. cu domiciliul în jud. V. în contradictoriu cu pârâtul Dascaliu C., având ca obiect „ ordin de protecție”.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu se prezintă reclamanta asistată de av. D. C. cu împuternicire avocațială la dosar și pârâtul asistat de apărător din oficiu H. P. cu delegație pentru asistență juridică obligatorie nr. 49 din 13.02.2016.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza are ca obiect “ordin protecție ”
- se afla la primul termen de judecata
- părțile au fost legal citate conf. disp. art. 998 (1) coroborat cu art. 159 NCPC, după . NCPC, după care;
Verificând din oficiu competența generală, materială și teritorială exclusivă conform dispozițiilor art. 131alin.1 NCPC, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, în temeiul dispozițiilor art. 94 alin.1 lit.a coroborat cu art. 25 (1) din Legea nr.217/2003.
Instanța procedează la identificarea părților, datele de stare civilă fiind trecute în caietul grefierului.
Instanța solicitată reclamantei să lămurească obiectul cererii de chemare în judecată.
Reclamanta, prin apărător, solicită reîncredințarea minorei către reclamantă, respectiv reintegrarea minorei la domiciliul mamei, având în vedere că pârâtul este violent cu minora. Precizează că față de reclamantă pârâtul nu a exercitat nici un fel de violență fizică sau verbală, însă față de comportamentul pârâtului cu privește la minoră, se impune reîncredințarea acesteia către reclamantă.
Mai arată că reclamanta nu locuiește împreună cu pârâtul, fiind plecată la muncă în străinătate.
Pârâtul, prin apărător, arată că cererea de reîncredințare este inadmisibilă pe calea ordinului de protecție, reclamanta având posibilitatea de a formula o cerere de ordonanță președințială.
Interpelat pârâtul precizează că se înțelege bine cu minora, în vârstă de 13 ani, mai ales că a crescut-o de la vârsta de 2 ani. Precizează că reclamanta mai are două fete, din alte două căsătorii, pe care le-a lăsat în grija altor persoane și nu s-a ocupat de creșterea și educarea lor.
Instanța invocă excepția de inadmisibilitate a cererii de emitere a ordinului de protecție cu privire la reîncredințarea minorei, având în vedere că părțile nu mai locuiesc împreună, reclamanta fiind plecată la muncă în străinătate iar violențele nu au fost exercitate față de reclamantă, ci față de minoră. Cererea pentru emiterea unui ordin de protecție este inadmisibilă și nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru această procedură specială.
Ordinul de protecție se referă la luarea anumitor măsuri restrictive la adresa drepturilor persoanei acuzate de agresiune, dar doar în anumite condiții și pe o perioadă limitată de timp.
Instanța acordă cuvântul părților asupra excepției de inadmisibilitate invocată de instanță din oficiu.
Reclamanta, prin apărător, solicită respingerea excepției de inadmisibilitate invocată de instanță din oficiu.
Pârâtul, prin apărător, solicită admiterea excepției de inadmisibilitate invocată de instanță din oficiu, având în vedere o cerere de emitere a ordinului de protecție cu privire la reîncredințarea minorei nu poate fi formulată în baza legii speciale nr. 217/2003 modificată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea excepției de inadmisibilitate, invocată de instanță din oficiu.
Instanța lasă cauza în pronunțare asupra excepției de inadmisibilitate, invocată de instanță din oficiu.
INSTANȚA
Deliberând, asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, reclamanta M. C., CNP –_, domiciliată în ., jud. V., în calitate de reprezentant legal al minorei D. A., l-a chemat în judecată pe pârâtul D. C., CNP –_, domiciliat în ., jud. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să dispună încredințarea minorei către reclamantă.
Reclamanta a completat modelul de cerere privind emiterea ordinului de protecție menționat în anexa nr. 1 din Legea 217/2007 R pentru prevenirea și combaterea violenței în familie solicitând să se dispună:
- reintegrarea minorei în locuința mamei,
- obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă față de reclamantă, față de minoră și față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ ale persoanelor protejate;
- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic și prin corespondență cu reclamanta și minora,
- încredințarea minorei către reclamantă și stabilirea domiciliului minorei la mamă.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 26 al. 2 din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că din conviețuirea cu pârâtul a rezultat minora D. A., în vârstă de 13 ani, născută la data de 03.10.2003. Minora se află la pârât de mai multă vreme deoarece reclamanta se află la muncă în străinătate. Reclamanta s-a întors în țară pentru că a aflat că pârâtul este extrem de violent cu minora, o bate și o ceartă fără vreun motiv real. Reclamanta solicită stabilirea domiciliului minorei la ea deoarece are locuință proprietate personală bine mobilată, dispune de condiții bune, inclusiv morale pentru creșterea minorei care se află în stare de pericol.
Instanța a solicitat reclamantei să lămurească obiectul cererii, aceasta a arătat că solicită încredințarea minorei, respectiv reintegrarea minorei la domiciliul mamei.
Pârâtul s-a prezentat în instanță și a solicitat respingerea cererii, precizând că minora se află în îngrijirea și supravegherea sa de mai mulți ani, reclamanta fiind plecată în străinătate. Nu există motive pentru schimbarea domiciliului minorei și solicită audierea copilului pentru a da lămuriri în cauză.
Instanța a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii, pe procedura specială a ordinului de protecție reglementată de Legea nr. 217/2003 cu modificările ulterioare.
Ordinul de protecție reprezintă o procedură în regim de urgență prin care persoanele care sunt victime ale violenței în familie pot beneficia de protecție în scopul garantării integrității și libertății personale, atât fizice cât și psihice, față de un agresor, membru de familie.
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 republicată, „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre masurile enumerate la lit. a-h.
Din conținutul dispozițiilor art. 23 și urm. din Legea nr. 117/2003, condițiile de admisibilitate a unui ordin de protecție sunt:
1. să existe o cerere formulată de persoana a cărei viață, integritate fizică ori psihică sau a cărei libertate este pusă în pericol, introdusă personal sau prin reprezentant legal
2. să existe o stare de pericol
3. starea de pericol să rezide din existența unui act de violență
Potrivit art. 2 din Legea nr.217/2003 republicată, se prevede că protecția se realizează în conformitate cu principiul respectării demnității umane și principiul prevenirii săvârșirii actelor de violență în familie. Aceasta pentru ca „ocrotirea și sprijinirea familiei, dezvoltarea și consolidarea solidarității familiale, bazată pe prietenie, afecțiune și întrajutorare morală și materială a membrilor familiei, constituie un obiectiv de interes național” (art.1 din Legea nr. 217/2003).
Legea definește în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 înțelesul juridic al conceptului de violență în familie ca reprezentând „orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”, sau împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale”.
Violența în familie se manifestă sub următoarele forme:
a) violența verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
b) violența psihologică – impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar;
c) violența fizică – vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar;
d) violența sexuală – agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal;
e) violența economică – interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar;
f) violența socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar;
g) violența spirituală – subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
4. Starea de pericol să fie provocată de un membru al familiei
Potrivit art. 5 lit. a) și lit. b) din Legea nr.217/2003 republicată, noțiunea de membru de familie are un înțeles extensiv față de legea civilă în general, astfel, prin membru de familie se înțelege:
a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude;
b) sotul/sotia si/sau fostul sot/fosta sotie;
c) persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii, in cazul in care convietuiesc;
d) tutorele sau alta persoana care exercita in fapt ori in drept drepturile fata de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau alta persoana care ingrijeste persoana cu boala psihica, dizabilitate intelectuala ori handicap fizic, cu exceptia celor care indeplinesc aceste atributii in exercitarea sarcinilor profesionale.
5. Ordinul de protecție să aibă caracter provizoriu
Măsurile încuviințate nu trebuie să ducă la rezolvarea fondului, ci sunt de natură să mențină o situație de fapt până la soluționarea acestuia, fiind limitate în timp până la soluționarea în fond a litigiului. Caracterul vremelnic este definit chiar de lege, în art. 33, potrivit căruia ordinul se emite pentru o durată de maxim 6 luni cu posibilitatea de prelungire pentru aceeași perioadă.
6. Ordinul de protecție să fie emis în vederea înlăturării stării de pericol
Ordinul de protecție poate fi dispus numai în cazul acelor proceduri care „pot face posibilă restabilirea situației anterioare”, așa cum de altfel este prevăzut și în cazul art. 996 alin. (5) NCPC.
7. Caracterul de urgență – condiție care este specifică și precizată concret în textul de lege, procedura de judecată este una mai sumară și caracterizată de celeritate. Emiterea ordinului se face strict în vederea înlăturării unei stări de pericol.
În speță, instanța constată că, față de circumstanțele personale ale părților, cererea pentru emiterea unui ordin de protecție este inadmisibilă și nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru această procedură specială.
Ordinul de protecție se referă la luarea anumitor măsuri restrictive la adresa drepturilor persoanei acuzate de agresiune, dar doar în anumite condiții și pe o perioadă limitată de timp.
Din precizările părților, instanța a reținut că reclamanta a fost plecată de mai mulți ani în străinătate, perioadă în care minora a locuit cu tatăl său, pârâtul din prezenta cauză. Instanța nu poate analiza o cerere de stabilire domiciliu minor fără o atentă analiză a tuturor elementelor care caracterizează speța. În concret, este nevoie de anchete sociale efectuate la ambele domicilii ale părților, precum și de audierea minorei, probe care pot fi analizate pe calea unei acțiuni de drept comun. Dealtfel, părțile au arătat instanței că pe rolul acesteia este înregistrată o cerere de ordonanță președințială care are același obiect, stabilire domiciliu minor. Pe calea procedurii speciale a ordinului de protecție, instanța nici nu poate analiza fondul problemei, nici nu poate da o măsură care să aibă rezultate concrete, dat fiind că poate lua măsura doar pe un termen limitat, de maxim 6 luni. Cercetarea fondului cauzei este imperios necesară, în condițiile în care reclamanta nu a locuit în țară de mulți ani, nu a locuit cu minora, nu se poate pronunța o hotărâre de schimbare a domiciliului unui copil fără o verificare prealabilă a condițiilor de locuit pe care le prezintă reclamanta, a naturii relațiilor dintre fiică și mamă la acest moment, ceea ce se poate realiza doar pe drept comun.
Potrivit art. 24 din lege durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 6 luni de la data emiterii ordinului. Prin acest ordin sunt dispuse măsuri în vederea înlăturării stării de pericol.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată că, de mai mult timp părțile nu mai locuiesc împreună, reclamanta fiind plecată la muncă în străinătate. În aceste condiții nu se poate vorbi că pârâtul ar putea pune în pericol viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea reclamantei, printr-un act de violență fizică sau psihică. Astfel primele capete de cerere sunt neîntemeiate. În ceea ce privește minora, nu se poate vorbi despre admiterea unei cereri de reintegrare în spațiu, din moment ce minora nu locuiește cu reclamanta de o foarte lungă perioadă de timp.
Pentru toate aceste considerente instanța constată că cererea nu este admisibilă pe procedura specială a ordinului de protecție, situația de fapt astfel cum este prezentată de reclamantă necesitând o analiză pe fond, motiv pentru care va admite excepția inadmisibilității cererii și va respinge cererea.
Întrucât pârâtului i-a fost asigurată asistență juridică din oficiu, se va dispune ca sumele constituind onorariului avocatului desemnat să fie suportate din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de inadmisibilitate a cererii, invocată din oficiu, de instanță.
Respinge cererea privind emiterea ordinului de protecție formulată de reclamanta M. C., CNP –_, domiciliată în ., jud. V., în calitate de reprezentant legal al minorei D. A., împotriva pârâtului D. C., CNP –_, domiciliat în ., jud. V..
Dispune avansarea onorariului apărătorului din oficiu, H. P., în cuantum de 520 lei, conform delegației nr. 49/13.02.2016, din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în 3 zile de la pronunțare. În cazul declarării recursului, cererea se va depune la Judecătoria Huși.
Pronunțată în ședință publica, azi 13.02.2016.
Președinte, Grefier,
D. C. M. G.
Red. D.C.
Tehnored. D.C./M.G.
5ex/15.02.2016
Comunicat 3 ex/15.02.2016
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 11/2016. Judecătoria HUŞI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 120/2016. Judecătoria HUŞI → |
|---|
