Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 12847/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. ._/2013
Ședința publică de la 09 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE T. G.
Grefier M. C. M.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamant I. V., intervenient P. A. P. și pe pârât G. M. I., pârât . -REASIGURARE SA, pârât . -REASIGURARE SA-FILIALA IAȘI, având ca obiect actiune in raspundere delictuala.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.09.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integrantă din prezenta și când instanța din lipsa de timp pentru a delibera a amânat pentru 18.09.2013 la 25.09.2013 apoi la 02.10.2013 și ulterior astazi,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 08.11.2011, sub numărul_/99/2011, I. V. a chemat în judecată pârâții G. M. I., și . – REASIGURARE SA București și filiala Iași a ., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 110.564,81 lei, reprezentând c/val reparației autoturismului marca AUDI Q7, înmatriculat sub nr._ , dobînda legală și penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi, până la achitarea integrală a debitului.
În motivarea cererii, reclamanta arată că, la data de 15.08.2010, autoturismul proprietatea sa a fost avariat în urma unui accident rutier de către autoturismul condus de pârâtul G. M. I., înmatriculat sub nr._ .
Autoturismul cu nr. de înmatriculare_ era asigurat la societatea pârâtă . – REASIGURARE SA, societate care a refuzat plata contravalorii reparațiilor efectuate.
Vinovăția pîrîtului G. M. I. rezultă din cercetările efectuate de către organele de poliție la locul accidentului, care concluzionează că acesta nu s-a asigurat corespunzător la schimbarea direcției de mers către stânga, din direcția .. T. V., intrînd în coliziune cu autoturismul condus de reclamantă.
Acțiunea este întemeiată în drept pe disp. art. 1349, 1351, 1381-1382 cod civil și pe disp. Ordinului CSA nr. 8/2008.
În dovedire acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta . SA a invocat, prin întâmpinare (f. 64 dosar Tribunal), excepția prematurității acțiunii, pentru neparcurgerea procedurii prealabile prev. de art. 720 ind. 1 cod pr. civilă.
Pe fondul cauzei, se solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii, deoarece refuzul de a plăti contravaloarea reparațiilor se datorează neconcordanțelor evidente cu privire la dinamica accidentului, la persoanele implicate în accident, cât și ci privire la întinderea cuantumului daunelor.
Se solicită, în dovedire, administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, expertiză tehnică în domeniul auto.
Pârâtul G. M. I. solicită, de asemenea, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Se arată că, chiar dacă s-ar face vinovat de producerea accidentului din 15.08.2010, obligația de plată a despăgubirilor revine societății de asigurare și nu acestuia, în mod direct.
Pârâtul G. M. I. a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, întrucât poate fi chemat în judecată doar asiguratorul RCA. De asemenea, pârâtul G. M. I. a solicitat introducerea în cauză, în calitate de intervenient forțat, a conducătorului autoturismului marca AUDI Q7, respectiv P. A. P..
La data de 07.02.2012, reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a mărit valoarea obiectului cererii de chemare în judecată la suma de_, 86 lei.
La termenul de judecată din 07.02.2012, Tribunalul Iași a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, având în vedere că acțiunea a fost înregistrată la instanță la data de 08.11.2011, deci după data intrării în vigoare a modificărilor Codului civil și a codului de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 550/20.03.2012, pronunțată în dosarul nr._/99/2011, a fost admisă excepție necompetenței materiale a Tribunalului Iași, fiind declinată competența în favoarea Judecătoriei Iași.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 23.04.2012, sub număr de dosar_ .
La dosarul Judecătoriei Iași a fost atașat dosarul penal nr. 3050/P/2010, întocmit pentru infracțiunea de vătămare din culpă de către numitul P. A. P., dosar finalizat printr-o soluție de netrimitere în judecată, respectiv rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, ca urmare a neformulării unei plângeri penale prealabile de către persoana vătămată G. M. I..
La dosarul cauzei reclamantul a depus înscrisuri în dovedirea poziției sale procesuale.
Prin încheirea de la termenul de judecată din 03.12.2012, instanța a respins excepțiile netimbrării și prematurității invocate de pârâtul . – REASIGURARE SA și a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient forțat a numitului P. A. P., pentru argumentele arătate în încheiere.
Prin aceeași încheiere instanța a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului G. M. I. (f. 114).
IPJ IAȘI a depus la dosarul cauzei fotografiile judiciare – în format electronic -efectuate cu ocazia cercetării la fața locului din data de 15.08.2010, cu ocazia cercetării împrejurărilor în care a avut loc accidentul rutier în care au fost implicați pârâtul și intervenientul forțat (f. 119).
În ceea ce privește schița locului accidentului, IPJ IAȘI a comunicat instanței că se află în imposibilitate de a comunica acest document, întrucât a fost realizat pe agenda lucrătorului de poliție care a efectuat cercetarea la fața locului iar, potrivit legislației în vigoare, la sfârșitul anului la care a fost înregistrată aceasta trebuie distrusă (f. 120).
Au fost încuviințate și adminsitrate probele cu înscrisuri, planșe foto, expertiza tehnică auto realizată de expeetul Gaiginschi R. (f. 230 – 267), interogatoriul pârâtului (f. 191, 192), interogatoriul intervenientului forțat (f. 194, 195), declarațiile martorilor G. D. D. (f. 197), T. A. (f. 198), C. M. (f. 199), M. I. C. (f. 200), adresa din partea IPJ IAȘI privind situația indicatoarelor și marcajelor rutiere din dreptul intersecției unde a avut loc accidentul rutier (f. 162), adresa nr._/23.04.2013 emisă de Municipiul Iași cu privire la situația macajelor și indicatoarelor rutiere pe . (f. 212), adresa IPJ IAȘI nr._/14.05.2013 (f. 220).
Analizând probele adminsitrate în cauză, instanța reține următoarele aspecte:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Godul M. I., instanța urmează să o respingă pentru următoarele argumente:
Faptul că pârâtul avea la momentul producerii accidentului rutier o asigurare RCA valabilă nu înseamnă că acesta nu poate fi chemat în judecată de persoana care se pretinde prejudiciată pentru repararea prejudiciului în temeiul răspunderii civile delictuale.
Răspunderea asiguratorului este o răspundere contractuală, izvorâtă din contractul de asigurare obligatorie, un contract forțat, impus de lege, ale cărui clauze sunt stablite tot prin lege.
Alături de răspunderea contractuală a asiguratorului coexistă și răspunderea delictuală a persoanei despre care se pretinde că este vinovată de producerea prejudiciului.
Deci, în cauză, împrejurarea că pârâtul deținea o asigurare RCA valabilă, nu înlătură răspunderea sa delictuală și nici dreptul persoanei care se pretinde prejudiciată să solicite obligarea persoanei despre care pretinde că este vinovată de producerea prejudiciului la repararea pagubei,
Întrucât reclamantul se prevalează de faptul că vinovat de producerea accidentului rutier este pârâtul, acesta din urmă are calitate procesual pasivă, urmând a se stabili pe fondul cauzei dacă sunt întrunite în persoana sa condițiile răspunderii civile delictuale.
Cu privire la fondul cauzei:
Pentru a fi angajată răspunderea pârâților, atât a pârâtului G. M. I., cât și a pârâtului .-REASIGURARE SA, reclamantului îi revenea sarcina să dovedească împrejurarea că pârâtul Godum M. I. este vinovat de producerea accidentului rutier, respectiv să dovedească faptul că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în persoana acestuia.
Reclamantului i-au fost respectate toate garanțiile procesuale. Astfel, acesta a fost reprezentat pe tot parcursul procedurii de avocatul ales și fost legal citat pentru termenele de judecată. Au fost încuviințate probele utile solicitate de acesta.
În cazul unui accident de circulție fapta ilicită se raportează atât la normele de conduită socială, cât și la regulile de circulație pe care trebuia să le respecte pârâtul.
Rezultă că reclamantul trebuie să dovedească, dincolo de orice dubiu rezonabil, împrejurarea că pârâtul a nesocotit regulile de circulație și că acestă încălcare a condus la producerea accidentului rutier.
Instanța reține că, deși accidentul rutier în care au fost implicați pârâtul și intervenientul forțat, a făcut obiectul cercetărilor efectuate de organele Poliției Rutiere, în cauză nu a fost aplicată nici o sanțiune contravențională nici unuia dintre cei doi conducători auto (f. 220 dosar Judecătorie).
De asemenea, cercetările efectuate în dosarul penal nr. 3050/P/2010, întocmit pentru infracțiunea de vătămare din culpă de către numitul P. A. P., nu au condus la nici o concluzie certă cu privire la vinovăția unuia sau altuia dintre cei doi conducători auto.
Rezultă că revine instanței de judecată ca, în urma analizării coroborate a tuturor probelor administrate în cauză, să stabilească dacă pârâtul G. M. I. este sau nu vinovat de producerea accidentului rutier,
Instanța reține că, deși se susține că intersecția în care a avut loc accidentul este o intersecție nedirijată, din planșele foto depuse la dosarul cauzei se poate observa cu certitudine faptul că pe drumul secundar, care se intersectează cu . și pe care dorea să pătrundă conducătorul auto G. M. I., este montat un indicator rutier cu semnificația „Oprire” – în imagini (f. 125. foto nr. 11) se poate distinge forma specifică a indicatorului cu semnificația „Opririe” montat pe partea dreaptă a drumului secundar. Aceste aspect conduce la concluzia că intersecția respectivă era la momentul producerii accidentului o intersecție dirijată.
Pentru a stabili dacă pârâtul G. M. I. este vinovat sau nu de producerea accidentului, instanța a analizat coroborat declarațiilor martorilor audiați nemijlocit în cauză, răspunsurile la interogatoriul luat intervenientului forțat și concluziile raportului de exepertiză.
Din răspunsul intervenientului forțat la interogatoriul luat în instanță, precum și din declarațiile martorilor, coroborate sub acest aspect de concluziile raportului de exepertiză tehnică auto, instanța reține că pârâtul G. M. I. se deplasa cu viteză redusă, în sensul că se deplasa cu o viteză corespunzătoare manevrei pe care intenționa să o efectueze.
Din concluziile raportului de expertiză rezultă că autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare_, rula cu o viteză de aproximativ 15 – 18 km/h, respectând astfel prevederile art. 123 lit. i) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Din punctul de vedere al vitezei de deplasare, conducătorul autoturismului marca Renault, cu nr. de înmatriculare_ a respectat întocmai prevederile legale.
Potrivit art. 116 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002:
(1) Conducatorii de vehicule sunt obligati sa semnalizeze schimbarea directiei de deplasare, depasirea, oprirea si punerea in miscare.
(2) Intentia conducatorilor de autovehicule, tramvaie sau mopede de a schimba directia de mers, de a iesi dintr-un rand de vehicule stationate sau de a intra ., de a trece pe o alta banda de circulatie sau de a vira spre dreapta ori spre stanga sau care urmeaza sa efectueze intoarcere, depasire ori oprire se semnalizeaza prin punerea in functiune a luminilor indicatoare de directie cu cel putin 50 m in localitati si 100 m in afara localitatilor, inainte de inceperea efectuarii manevrelor.
Din analiza coroborată a declarațiilor martorilor, singurele persoane care puteau oferi informații obiective cu privire la acest aspect, instanța reține că pârâtul G. M. I. a respectat prevederile legale mai sus-menționate, în sensul că a semnalizat din timp intenția de a efectua virajul la stânga.
Astfel, martorul M. I. C. a declarat că în momentul în care autoturismul marca Reanult a început efectuarea virajului spre stânga, conducătorul auto al acestuia semnaliza deja de ceva timp intenția de a vira spre stânga (f. 200).
De asmenea, din declarația aceluiași martor, instanța a reținut că pârâtul G. M. I. a redus treptat și din timp viteza de deplasare a autoturismului, astfel încât conducătorul autoturismului care circula în spatele acestuia nu a fost nevoit să reducă brusc viteza de deplasare (f. 220 verso).
Rezultă din analiza coroborată a probelor administrate în cauză că pârâtul G. M. I. a circulat cu viteza legală și corespunzătoare efectuării manevrei de schimbare a direcției de mers către stânga și că a semnalizat din timp intenția de a efectua manevra.
Instanța reține că, cel puțin din punct de vedere al vitezei de deplasare și al semnalizării corespunzătoare a intenției de a schimba direcția mers către stânga, conducătorul auto G. M. I. a procedat legal și diligent, fără a putea fi reținută vreo culpă în sarcina sa.
În aceste condiții, reclamantului îi revenea sarcina să dovedească dincolo de orice dubiu rezonabil împrejurarea că pârâtul G. M. I. a inițiat manevra de virare către stânga după ce autoturismul marca AUDI Q7 s-a angajat în depășire, pentru că numai într-o asemenea situație s-ar putea reține în mod obiectiv faptul că pârâtul nu s-a asigurat, altfel fiind practic imposibil de dovedit atiudinea acestuia anterioară și concomintentă efectuării virajului spre stânga, în sensul stabilirii faptului dacă acesta s-a asigurat sau nu.
În concluzie se poate aprecia că pârâtul este în culpă pentru că nu s-a asigurat corespunzător doar dacă se dovedește că a inițiat manevra de virare spre stânga după ce autoturismul marca AUDI Q7 s-a angajat legal în depășire.
Conform art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 „depasirea este manevra prin care un vehicul trece inaintea altui vehicul ori pe langa un obstacol, aflat pe acelasi sens de circulatie, prin schimbarea directiei de mers si iesirea de pe banda de circulatie sau din sirul de vehicule in care s-a aflat initial”.
Potrivit alin. (2) al aceluiași articol „conducatorul vehiculului care se angajeaza in depasire trebuie sa se asigure ca vehiculul care circula in fata sau in spatele lui nu a initiat o asemenea manevra”, iar alin. (3) prevede că „atunci cand prin manevra de depasire se trece peste axa care separa sensurile de circulatie, conducatorii de vehicule trebuie sa se asigure ca din sens opus nu se apropie un vehicul si ca dispun de spatiu suficient pentru a reintra pe banda initiala, unde au obligatia sa revina dupa efectuarea manevrei de depasire”.
După cum a stabilit art. 54 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 ”conducatorul de vehicul care executa o manevra de schimbare a directiei de mers, de iesire dintr-un rand de vehicule stationate sau de intrare ., de trecere pe o alta banda de circulatie sau de virare spre dreapta ori spre stanga sau care urmeaza sa efectueze o intoarcere ori sa mearga cu spatele este obligat sa semnalizeze din timp si sa se asigure ca o poate face fara sa perturbe circulatia sau sa puna in pericol siguranta celorlalti participanti la trafic”.
Din analiza textelor legale de mai sus rezultă cu certitudine faptul că pentru a efectua virajul la stânga, conducătorul auto trebuie să semnalizeze din timp și să se asigure că prin efectuarea acestei manevre nu pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, care, evident, se deplasează în mod corespunzător.
În cauza de față, instanța a stabilit că pârâtul se deplasa cu o viteză corespunzătoare și că a semnalizat din timp intenția de efectua virajul spre stânga.
Din declarația martorului M. I. C. instanța a reținut că manevra de virare la stânga a fost inițiată de pârât aproximativ în același timp în care a fost inițiată și manevra de depășire de către intervenientul forțat.
Deși concluziile raportului de expertiză au fost în sensul că manevra de depășie a fost inițiată anterior cu mai mult de 1 secundă inițierii de către pârât a manevrei de virare spre stânga, instanța va înlătura aceste concluzii, motivat de faptul că nu sunt coroborate de celelalte probe administrate în cauză și nu au fost argumentate de către expert.
În plus, instanța are serioase dubii cu privire la viteza de deplasare a auto marca AUDI Q7, astfel cum a fost stabilită de către expert și care a fost avută în vedere pentru a realiza simulările accidentului.
Astfe, expertul susține că avariile suferite de auto AUDI Q7, care se deplasează cu viteza standard de 60 km/h, la impactul frontal cu un obstacol rigid sunt mult mai grave decât avariile pe care le-a suferit auto AUDI Q7 în urma primului impact frontal cu auto marca RENAULT, concluzionând astfel că auto AUDI Q7 circula la momentul anterior producerii impactului cu o viteză mai mică de 50 km/h.
Expertul compară două situații diferite, respectiv impactul auto AUDI Q7 cu un obstacol rigid, cu impactul auto AUDI Q7 cu un obstacol plastic, așa cum este un alt autoturism, mai ales unul cu o masă inferioară auto AUDI Q7 (și care nu se deplasa din sens contrar, ci care, la momentul impactului, se afla perpendicular pe axul drumului, conform declarațiilor martorilor).
Chiar și în sitația în care am accepta comparația efectuată de expert, instanța nu poate să nu observe faptul că avariile suferite de auto AUDI Q7 la testele NCAP (impact frontal cu obstacol rigid, viteză de deplasare 60 km/h – f. 241) sunt similare, dacă nu chiar mai puțin grave, decât cele suferite în urma accidentului din 15.08.2010.
Expertul mai indică faptul că testele NCAP, pentru impact frontal, se realizează la o viteză de 60 km/h, aspect contrazis chiar de informațiile de pe site-ul oficial NCAP, de unde rezultă că viteza pentru testul de impact frontal este de 64 km/h (și nu 60 km/h), viteză ce reprezintă un accident dintre două autovehicule care circulă fiecare cu aproximativ 55km/h și se lovesc frontal - www.euroncap.., instanța reține că nu sunt coroborate concluziile raportului de expertiză, în ceea ce privește viteza de deplasare a auto AUDI Q7, cu probele administrate în cauză, respectiv declarațiile matorilor, răspunsurile intervenientului forțat la interogatoriu, planșele foto efectuate cu ocazia cercetării la fața locului și informațiile oferite de site-ul euroncap.
Instanța concluzionează – prezumție simplă – că în momentul impactului autoturismul AUDI Q7 avea o viteză apropiată de viteza la care se realizează testele NCAP, având în vedere avariile suferite de auto AUDI Q7, deci acesta se deplasa cu o viteză de aproximativ 60 km/h. Această viteză este reținută la un moment dat chiar de către expert în cuprinsul raportului de expertiză (pct. 3.2.1, f. 236 verso, f. 237).
Acest aspect constituie un prim indiciu cu privire la conduita în trafic a conducătorului auto AUDI Q 7 anterior producerii accidentului rutier.
În continuare, instanța va avea în vedere prevederile art. 118 lit. a) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cu care „conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat să se asigure că acela care îl urmează sau îl precedă nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare și că poate depăși fără a pune în pericol sau fără a stânjeni circulația din sens opus”.
Conducătorul autoturismului AUDI Q7 a fost avertizat de conducătorul autoturismului AUDI A4, care circula în fața sa, prin acționarea de către acesta din urmă a semnalizării stânga, motivat de faptul că și conducătorul auto AUDI A4 a intenționat la un moment dat să depășească auto RENAULT, condus de pârât. Mai mult, martorul M. I. C. a declarat a deplasat auto AUDI A4 spre stânga, depășind cu partea stângă a autoturismului axul drumului, indicând astfel clar că intenționează să efectueze fie o manevră de depășire, fie un viraj la stânga.
Este adevărat că, după ce a observat că și auto RENAULT a început să semnalizeze stânga, conducătorul auto AUDI A4 nu a mai semnalizat stânga și și-a reluat poziția pe banda de circulație, pentru a permite auto marca RENAULT să efectueze virajul la stânga.
Instanța nu poate reține concluziile expertului care afirmă (f. 237) că, deși conducătorul auto AUDI Q7 a sesizat că auto AUDI A4 a semnalizat stânga, a considerat, având în vedere faptul că auto AUDI A4 nu a început nici un viraj, că acesta din urmă îl lasă să treacă.
Orice conducător auto prudent și diligent nu poate da o altă semnificație semnalizării stânga decât cea/cele prevăzute de lege, respectiv semnalizarea intenției de depășire sau de efectuare a unui viraj către stânga.
Având în vedere că se apropia o intersecție cu un drum lateral stânga și că în fața auto AUDI A4 se mai afla un alt autoturism – aspect care rezultă cu certitudine din răspunsul intervenientului forțat la interogatoriu (f. 194, întrebarea nr. 1, f. 195, întrebarea nr. 3) – ambele variante prezentate mai sus erau plauzibile, astfel încât, procedând în maniera indicată de expert, conducătorul auto AUDI Q7 a nesocotit semnificația unui semnal efectuat în condiții legale de către celălalt participant la trafic.
Un alt aspect important relatat de martorii M. I. C. și T. A. este cel potrivit cu care, în momentul impactului, auto marca RENAULT se afla perpendicular pe axul drumului, ceea ce conduce la concluzia că manevra de virare către stânga a fost inițiată cu un interval de timp, anterior impactului, suficient cât să permită auto RENAULT să traverseze aproape toată lățimea unei benzi de circulație.
Deci auto RENAULT nu a ieșit intempestiv în fața auto AUDI Q7, ci a avut timp suficient din momentul în care a inițiat manevra de virare către stângă și până la impact pentru a se deplasa pe aproape toată lățimea unei benzi de circulație și pentru a ajuge într-o poziție perpendiculară pe axul drumului.
Din planșele foto depuse la dosar (f. 128, foto nr. 19, 20) se poate observa cu claritate faptul că impactul a avut loc în zona punții spate a auto marca RENAULT, ceea ce indică faptul că acest autoturism parcursese aproape toată lățimea unei benzi de circulație în momentul impactului. Tot din planșele foto indicate se poate observa că auto AUDI Q7 a lovit auto RENAULT la un unghi drept, de 90°, și nu oblic, așa cum indică simulările accidentului efectuate de expert.
În raport de toate aceste considerente, instanța apreciază că nu se poate reține că pârâtul a procedat nediligent. Din contră, din decalrația martorului M. I. C. rezultă că pârâtul a procedat în conformitate cu prevederile legale, a condus cu o viteză corespunzătoare – aspect care a rezultat și din concluziile raportului de expertiză – a semnalizat din timp intenția de a efectuat virajul spre stânga.
Din probele administrate nu a rezultat dincolo de orice dubiu rezonabil împrejurarea că pârâtul s-a angajat în efectuarea virajului spre stânga după ce auto AUDI Q7 a început manevra de depășire.
Din probele administrate a rezultat însă că auto AUDI Q7 se deplasa cu o viteză mai mare decât cea prevăzută de lege, în sensul că acesta se deplasa cu o viteză superioară celei de 50 km/h, viteza maximă permisă pe acel sector de drum, – aspect ce rezultă din concluziile raportului de expertiză, pct. 3.2.1. (f. 236 verso, f. 237), coroborat cu prezumția simplă judecătorească.
De asemenea, din probele administrate, a mai reuzultat faptul că auto AUDI Q7 s-a angajat efectiv în depășirea coloanei de vehicule ce se deplasa în fața sa deși auto AUDI A4, care circula în fața sa, a semnalizat la un moment dat stânga, indicând că intenționează, fie să depășească auto care circula în fața sa, fie să vireze stânga pe o stradă laterală.
Astfel, analizând conduita în trafic a celor doi conducători auto implicați în accident, instanța apreciază că nu se poate reține culpa pârâtului în producerea evenimentului rutier.
Cum condițiile răspunderii civile delictuale sunt cumulative, întrucât din probele administrate nu a rezultat că pârâtul ar fi săvârșit o faptă ilicită și nu i s-a reținut o culpă în raport de producerea accidentului, instanța urmează să respingă acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul persoană fizică.
Întrucât instanța nu a reținut culpa pârâtului G. M. I. în producerea accidentului, rezultă că nu este ținut să răspundă nici asiguratorul RCA al acestuia, sens în care va fi respinsă cererea reclamantului și în raport de pârâții .-REASIGURARE SA și .-REASIGURARE SA – FILIALA IAȘI.
În ceea ce privește solicitarea expertului desemnat în cauză privind suplimentarea onorariului, în raport de complexitatea și dificultatea expertizei, precum și în raport de volumul și de calitatea muncii depuse, instanța o va admite și va stabili un onorariu definitiv de 1200 lei.
Întrucât onorariul provizoriu în cuantum de 500 lei a fost achitat (f.151, 152 și 156. 157) instanța constată că mai este de achitat o diferență de onorariu de 700 lei.
Diferența de onorariu va fi pusă în sarcina părților pentru care a fost încuviințată expertiza și care au fost obligate să achite onorariul provizoriu, respectiv .-REASIGURARE SA și G. M. I., urmând ca aceștia să achite fiecare câte 350 lei expertului GAIGINSCHI R..
Ia act că pârâtul G. M. I. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., instanța va admite cererea pârâtului .-REASIGURARE SA de obligarea a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată și va obliga reclamantul să achite suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. M. I..
Constată că prin încheierea din 03.12.2012 au fost soluțioante excepțiile netimbrării și prematurității, invocate de pârâta .-REASIGURARE SA.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta I. V. în contradictoriu cu pârâții . - REASIGURARE SA, .-REASIGURARE SA – FILIALA IAȘI și G. M. I., intervenientul P. A.-P..
Aprobă onorariul definitiv de 1200 lei pentru expertul GAIGINSCHI R..
Constată că a fost achitat de către pârâții .-REASIGURARE SA și G. M. I. onorariul provizoriu de 500 lei, fiecare dintre pârâți achitând câte 250 lei.
Constată că mai este de achitat diferența de onorariu de 700 lei.
Obligă pârâții .-REASIGURARE SA și G. M. I. să achite expertului GAIGINSCHI R. diferența de onorariu de 700 lei, fiecare dintre pârâții mai sus-menționați urmând să achite câte 350 lei.
Executorie în ceea ce privește onorariul expertului.
Ia act că pârâtul G. M. I. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Admite cererea pârâtei .-REASIGURARE SA de obligarea a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă reclamantul I. V. să achite pârâtei .-REASIGURARE SA cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariu expert.
Cu drept de apel în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.10.2013.
Președinte, Grefier,
RED.G.T./TEH .G.T.
4ex/31.01.2014.
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 07-08-2013,... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... → |
|---|
