Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 04-10-2013, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 14679/245/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința din camera de consiliu din 04.10.2013
Instanța constituită din:
Președinte: Z.-L. M.-O.
Grefier - B. R.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află judecarea soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul M. A. NAȚIONALE prin Unitatea Militară_ IAȘI în contradictoriu cu pârâta . IAȘI, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 01.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea nr._, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.05.2013, reclamanta M. A. Naționale prin Unitatea Militară_ Iași a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. Teo L. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2849,14 lei reprezentând debit principal – contravaloarea chirie restantă pentru lunile aprilie - noiembrie 2011 și a sumei de 359,54 lei dobândă legală calculată până la data de 31.05.2013, cu cheltuieli de judecată.
Cererea de valoare redusă este timbrată cu 150 lei taxă de timbru.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. A 2024/09.08.2010, cu finalizare la data de 08.08.2014, prețul chiriei fiind stabilit la valoarea de 375 lei/lună, actualizat semestrial cu indicele de inflație comunicat de Institutul Național de S.. Debitorul a plătit chiria până în luna martie 2011 și parțial aprilie 2011. Deși a fost notificat în scris, acesta nu a achitat debitul pentru lunile aprilie – noiembrie 2011 și nici facturile de utilități pentru luna octombrie 2012, cu atât mai puțin penalitățile.
La data de 19.03.2013, s-a procedat la somarea debitoarei, prin executor judecătoresc.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025-1032 și urm. N.C.P.C,. și art. 1270 Cod civil. Anexat formularului de cerere, reclamanta a depus următoarele înscrisuri: contractul de închiriere nr. A 2024/09.08.2010, anexa 1 la contract, facturile fiscale nr. 922/05.04.2011, 930/02.05._, 954/02.06.2011, 979/05.07.2011, 990/03.08.2011, 855/02.09.2011, 874/03.10.2011, 892/03.11.2011, 896/03.10.2012, centralizator privind facturile emise și neachitate, adresă nr322/01.02.2013, adresă nr. 2752/29.10.2012, adresă nr. 2474/26.10.2012, situație sold client și calcul penalități la data de 30.06.2012, proces verbal de conciliere directă din 16.08.2012, notificare somație nr. A753/19.03.2013.
Instanța a dispus regularizarea cererii și a solicitat reclamantei să răspundă pe formularul anexă 2 la ordinul MJ nr. 359/2013 prin indicarea cuantumului dobânzii solicitate, precizarea modalității de calcul a acestei sume și a valorii estimative a întregii cereri.
Reclamanta a răspuns, pe formularul anexă 2, la data de 19.06.2013, anexând nota de calcul a dobânzii solicitate, însoțită de indicarea modalității de calcul a acesteia și de temeiul legal.
După primirea formularului de cerere, instanța a comunicat pârâtei formularul de răspuns, însoțit de o copie a formularului cerere, precum și de copii ale înscrisurilor depuse în susținerea cererii, punându-i-se în vedere cam în termen de 30 de zile de la comunicare, să trimită formularul de răspuns completat corespunzător și documente de care înțelege să se folosească.
Pârâta nu a răspuns solicitării instanței, deși comunicarea prevăzută la art. 1.029 alin. (3) din codul de procedură civilă s-a făcut potrivit dispozițiilor legale, respectiv,potrivit art. 162 alin. (1) din Codul de procedură civilă .
În termenul acordat pârâtei pentru înaintarea răspunsului, instanța a pus în vedere și reclamantei, prin adresă, să precizeze data la care a încetat contractul de închiriere și modalitatea încetării.
Reclamanta a răspuns solicitărilor instanței la data de 09.09.2013, înaintând la dosar: adresa nr. 178/19.01.2012.
Având în vedere faptul că nu s-a primit nici un răspuns din partea pârâtei, instanța a procedat la soluționarea cererii în cameră de consiliu, în raport de actele de la dosar, potrivit art. 1.030 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
În temeiul art. 1029 din Codul de procedură civilă, apreciind proba cu înscrisurile existente la dosar ca fiind legală, pertinentă și concludentă, instanța a încuviințat această probă în favoarea reclamantei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Între părți, a fost încheiat contractul de închiriere nr. A 2024/09.08.2010, cu finalizare la data de 08.08.2014, prețul chiriei fiind stabilit la valoarea de 375 lei/lună, actualizat semestrial cu indicele de inflație comunicat de Institutul Național de S..
Facturile emise de reclamantă în perioada 05.04._11, indicate în tabelul de calcul de la fila 07 dosar în valoare de 2849,14 lei nu au fost achitate de pârâtă. Sumele reprezentând chirie sunt solicitate de reclamantă în temeiul dispozițiilor art. 6-8 din contractul de închiriere, iar suma reprezentând contravaloare utilități în temeiul dispozițiilor art. 18 din aceeași convenție care și-a încetat efectele începând cu data de 01.12.2012 (fila 57 dosar), prin aplicarea dispozițiilor art. 22 din contractul de închiriere nr. A 2024/09.08.2010.
Cât privește capătul principal de cerere, instanța reține că potrivit art. 1516 C. civ ,,creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exact și la timp a obligației”.
Potrivit art. 46, rămas încă în vigoare, din Codul comercial, „Obligațiunile comerciale și liberațiunile se probează [...] Cu facturi acceptate”.
Din analiza art. 249 C. proc. civ., care prevede că cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege, rezultă că reclamantul - creditor care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâta - debitor care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.
Prin urmare, instanța va primi, drept dovedite, pretențiile constate în facturile fiscale nr. 922/05.04.2011, 930/02.05._, 954/02.06.2011, 979/05.07.2011, 990/03.08.2011, 855/02.09.2011, 874/03.10.2011, 892/03.11.2011, 896/03.10.2012, având cauză juridică în contractul de închiriere dintre părți,.
În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept prezentate, instanța urmează a admite acest capăt de cerere și a obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 2849,14 lei reprezentând debit principal – contravaloarea chirie restantă pentru lunile aprilie - noiembrie 2011.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale penalizatoare aferente debitului, instanța reține că aceasta este solicitată în temeiul dispozițiilor art. 23 din contractul de închiriere nr. A 2024/09.08.2010, coroborat cu dispozițiile art.3 alin.2, 3 din OG nr.9/2000 pentru perioada aprilie-august 2011 și art.3 alin.2,3 O.G. nr.13/2011 pentru perioada septembrie 2011 – mai 2013.
Față de aceste considerente, instanța reține că în speță sunt incidente și dispozițiile art. 1523 al. 2 lit. d) Cod civil, debitoarea fiind de drept în întârziere, întrucât este vorba de o „obligație de a plăti o sumă de bani ce nu a fost executată, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi”, constatând întemeiată și pretenția privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, în sumă de 359,54 lei, potrivit calculului anexat la fila 42 dosar.
Față de cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, dând eficiență dispozițiilor art. 453 alin.1 N.C.P.C. potrivit cu care „partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească, la cererea părții care a câștigat, cheltuieli de judecată”, instanța va admite capătul de cerere accesoriu, reținând culpa în sarcina pârâtei raportat la soluția de admitere cu privire la capetele de cerere principale și o va obliga pe aceasta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 150 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cerere de valoare redusă formulată de reclamanta M. A. Naționale prin Unitatea Militară_ Iași, CF_, cu sediul în Iași, ..7-8, județul Iași, în contradictoriu cu pârâta S.C. Teo L. S.R.L., J_, CUI_, cu sediul în Iași, ..24, județul Iași.
Obligă pe pârâta S.C. Teo L. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 3208,68 lei compusă din: suma de 2849,14 lei reprezentând debit principal – contravaloarea chirie restantă pentru lunile aprilie - noiembrie 2011și suma de 359,54 lei dobândă legală calculată până la data de 31.05.2013
Admite cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Obligă pe pârâta S.C. Teo L. S.R.L. să plătească reclamantei M. A. Naționale prin Unitatea Militară_ Iași suma de 150 lei cu acest titlu.
Executorie de drept.
Cu apel în 30 zile de la comunicare. În cazul exercitării căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria Iași.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din data de 04.10.2013.
Președinte, Grefier,
Z.-L. M.-OanaBondar R.
Red/ Tehnored Z-L M-O./B.R.
4 ex./14.03.2014/2com-14.03.2014.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Hotărâre din 21-10-2013, Judecătoria IAŞI → |
|---|
