Pretenţii. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 6482/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 20 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C. E.
GREFIER: J. V. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA P. N. NR. 47-51 BLOC 964_ .. C, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc reprezentanții legali ai părților.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra excepției și fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 10.12.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 17.12.2013, ulterior pentru data de 20.12.2013 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanța la data de 21 februarie 2013 sub număr de dosar_ reclamanta S.C. C. IAȘI S.A în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE proprietari N. NR.47-51, BLOC 964_ -., cu sediul în Iași, șoseaua N., nr. 47-51, .. B, parter, județ Iași a solicitat instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de 3058,54 lei reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate și facturate în perioada martie 2011-octombrie 2011 și sumei de 7760,43 lei reprezentând penalități de întârziere, în perioada noimbrie 2006 – aprilie 2012.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâta a furnizat acesteia energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră. Contractul a dat nașterea dreptului reclamantei de a factura cantitățile de utilități puse la dispoziție și obligației corelative a pârâtei de a plăti aceste debite. Pentru neachitarea sau achitarea cu întârziere a debitelor facturate conform componenței soldului de clienți depus la dosar, au fost calculate penalități de întârziere conform clauzei contractuale. Nici una dintre facturile fiscale emise nu a fost contestată de către pârâtă. Mai mult, deși acesta din urmă a fost invitată la conciliere, nu a înțeles să dea curs invitației adresate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1270, art.1516, art.1169 C.civ, coroborate cu dispozițiile Legii nr.325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, ordinul ANRSC 483/2008.
În baza art.77 din legea 85/2006 cererea reclamantei este scutită de la plata taxei de timbru.
S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri fiind anexate cererii: proces verbal conciliere nr. 7786/22.05.2012, contract nr.466/01.03.2002 de furnizare a energiei termice, componența sold clienți pentru pârâtă, extras de cont, facturi fiscale (f.4 și următoarele dosar).
Acțiunea a fost comunicată pârâtei care în termen legal nu a depus întâmpinare.
Acțiunea și înscrisurile anexate au fost comunicate pârâților conform dovezilor de la filele 56, 125- 128 dosar.
În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile depuse la dosar de părți .
Analizând actele și lucrările cauzei civile de față constată următoarele:
În fapt între părțile cauzei civile de față s-au încheiat convenția nr.466/01.03.2002 având ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzire și apă caldă de consum ( f.12-20 dosar).
În baza acestei convenții reclamanta a furnizat pârâtei, în beneficiul final al proprietarilor din condominiul pe care îl administrează, utilitățile reprezentate de energie termică și apă caldă pentru consum, facturând contravaloarea acestora conform facturilor depuse la dosar, componenței soldului pentru pârâtă, fișei de cont pentru operații diverse.
Pârâta a înregistrat întârzieri la plata facturilor emise de reclamantă de-a lungul relațiilor contractuale, facturi care potrivit art. 12 din contractul încheiat de părți trebuiau achitate în terme de 10 zile de la data comunicării lor.
Componența soldului pentru pârâtă și fișa de cont pentru operații diverse atestă plata cu întârziere a facturilor de utilități emise de furnizoare iar conform art.18.2 din contractul părților, achitarea facturilor în termenul de scadență stabilit de părți a fost prevăzută sub sancțiunea de penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, după un termen de grație de 30 zile de la data scadenței .
În drept, aplicabile raporturilor juridice dintre părți sunt dispozițiile Codului civil de la 1865 așa cum rezultă din dispozițiile art. 6 alin.(2) și (3) Noul Cod Civil, art. 3 și 4 din Legea 71/2011 cât și din art. 102 alin.(1) Legea nr. 71/2011, potrivit căruia „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiata în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Potrivit art.969 Cod Civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 970 alin.1 cod civil „convențiile trebuie executate cu bună credință”. Totodată, potrivit art.1073 Cod Civil, creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt, rezultă că pârâta nu s-a achitat de obligațiile contractuale față de furnizoare la termenul de scadență, astfel încât datorează reclamantei atât contravaloarea utilităților furnizate cât și plata penalităților de întârziere mai puțin cele cu privire la care instanța va constata intervenită prescripția dreptului la acțiune.
Din probele dosarului - facturi, componența sold client, fișă de cont pentru operații diverse depuse de reclamantă - rezultă că pârâta a beneficiat de serviciile reclamantei, dar nu a achitat la termen contravaloarea integrală a tuturor facturilor emise în acest interval, cuantumul sumei datorate cu titlu de contravaloarea energie termică furnizată și neachitată în intervalul martie 2011-ctombrie 2011 fiind de 3058,54 lei .
În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de penalități, instanța reține că la sumele datorate cu titlu de debit au fost calculate penalități de întârziere în baza dispozițiilor art.17 și art.18 din contractul nr.466/01.03.2002.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de instanță din oficiu în conformitate cu disp. art.201 din Legea nr.71/2011 și art.18 din Decretul nr.167/1958, se va reține caracterul întemeiat al acesteia pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei 7760,43 lei reprezentând penalități de întârziere, în perioada noiembrie 2006 – aprilie 2012.
Instanța a invocat din oficiu prescripția dreptului reclamantei de a obține obligarea prin hotărâre judecătorească la plata penalităților în temeiul disp.art.3 din Decretul nr.167/1958.
Reclamanta a susținut că pârâta a efectuat plăți respectiv contravaloarea facturilor pentru care s-au calculate penalități de întârziere din acea perioadă și că acest act de recunoaștere a debitului principal este de natură să întrerupă cursul prescripției atât pentru acesta cât și pentru accesorii și a invocat aceste plăți drept cauză de întrerupere a cursului prescripției.
Instanța reține că potrivit art.1 al.2 coroborat cu art.3 și cu art.12 din Decretul 167/1958, cu privire penalitățile aferente sumelor achitate cu întârziere (penalitățile având caracter accesoriu față de debitul principal), dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii lor, prin prescripții separate (așa cum se prescriu și sumele facturate cu titlu de debit principal) .
Cel mai târziu prescripția acestor sume se împlinește la data prescrierii dreptului la acțiune privind debitul principal.
Potrivit art.16 litera a) și art.17 din același act normativ cursul prescripției se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie iar după această întrerupere o nouă prescripție cu aceeași durată începe să curgă.
Din înscrisul depus la dosarul cauzei de chiar reclamantă (componență sold clienți) rezultă faptul că penalitățile solicitate sunt aferente unor facturi de utilități emise de reclamantă în intervalul noiembrie 2006 – aprilie 2012.
Evidența cronologică a facturilor primare emise de reclamantă și a plăților efectuate de pârâtă în contul acestora, așa cum se desprinde din componența soldului clientului, demonstrează faptul că sumele sunt solicitate de reclamantă cu titlu de penalități aferente unor debite principale pentru care pârâta a efectuat plăți (cu semnificația recunoașterii acestora și cu efect întreruptiv de prescripție) cel mai târziu la data de 04.01.2010.
De la această dată un nou termen de prescripție de 3 ani a început să curgă și s-a împlinit la data de 04.01.2013, deci anterior introducerii acțiunii de față.
Așadar chiar dacă pârâta a efectuat plăți în contul facturilor cuprinzând debitul principal, fapt de natură a întrerupe prescripția dreptului la acțiune în favoarea reclamantei, această întrerupere nu s-a produs cu efect nelimitat deoarece din același moment o nouă prescripție a început să curgă și, dată fiind vârsta debitelor, acesta s-a împlinit din nou anterior introducerii acțiunii de față.
Pentru aceste motive instanța va admite excepția prescripției și va respinge cerere de obligarea a pârâtei la plata sumelor de 5444,18 lei, 7,28 lei, 578,93 lei, 394,32 lei, 8,77 lei, motivat de intervenirea prescripției dreptului reclamantei de a obține forța coercitivă a statului în obligarea pârâtei la plata acestor penalități.
Pentru facturile de utilități emise începând cu data de 31.12.2009 pentru care s-au efectuat plăți de către pârâtă inclusiv începând cu luna martie a anului 2010 plăți cu efect întreruptiv de prescripție și în privința cărora noul termen de prescripție început nu era împlinit la data introducerii acțiunii, instanța va acorda penalitățile solicitate de reclamantă.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune și pe cale de consecință va admite în parte și cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă.
Admite în parte acțiunea în pretenții formulată de reclamanta S.C. C. IAȘI S.A. cu sediul în municipiul Iași, Calea Chișinăului, nr.25, societate aflată în insolvență, prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L. cu sediul în Municipiul Iași, . în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI N. nr.47-51 . în mun. Iași, .-51 . B parter.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3058,54 lei contravaloare energie termică furnizată și facturată în perioada martie 2011- octombrie 2011 și la plata sumei de 1326, 95 lei penalități de întârziere facturate în intervalul iunie 2010-aprilie 2013, pentru debite restante sau achitate cu întârziere în intervalul ianuarie 2010–noiembrie 2011.
Cu drept de a formula apel în 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, 20.12.2013.
PREȘEDINTE,
D. C. E.
GREFIER,
J. V. G.
Red/teh/ced
12.05.2014,4ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI | Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 04-10-2013,... → |
|---|
