Anulare act. Hotărâre din 19-09-2013, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 1548/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 19.09.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. D. C.
Grefier - L. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant I. M., reclamant I. M., reclamant I. S. și pe pârâta I. T. M., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din data de 12.09.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi, 19.09.2013, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA:
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria Iași, reclamanții I. M., I. M. și I. S. au solicitat în contradictoriu cu pârâta I. T. M. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea încheierii de autentificare nr. 1463 din 16.06.2011 a BNP „T.”.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au precizat că încheierea de autentificare nu îndeplinește condițiile de fond și de formă, prevăzute de art. 48 lit. g din Lg. 36/1995. Una dintre procedurile speciale, reglementată expres de lege pentru autentificarea actelor este procedura luării declarației de voință a nevăzătorului (art. 61). Notarul este obligat să consemneze în încheiere dacă a întrebat partea dacă a auzit bine când i s-a citat înscrisul și dacă cele citite reprezintă voința sa. Actul notarial contestat are natura unui act juridic „mortis causa” întocmit de către un nevăzător. Neîndeplinirea condițiilor de fond și de formă ale actului este sancționată cu anularea sa (art. 49 lit. g și art. 52).
A mai precizat că încheierea de autentificare nu cuprinde nicio mențiune despre faptul că testatorul este nevăzător. Dacă notarul nu a știut că partea este nevăzătoare, actul trebuia citit de parte și nu de către notar.
S-a menționat că un alt motiv de anulare a încheierii de autentificare îl reprezintă incertitudinea locului unde s-a îndeplinit actul notarial (art. 49 lit. c). Actul notarial contestat cuprinde mențiunea „redactat și autentificat la BNP „T.” din Iași, iar pe de altă parte în încheierea de autentificare se precizează „Subsemnatul T. I. I., notar public … m-am deplasat la domiciliul testatorului… care, după ce i-am citit și explicat personal prezentul înscris, a consimțit la autentificarea acestuia și a semnat pe toate exemplarele”. Cele două consemnări creează un dubiu puternic în ceea ce privește locul îndeplinirii actului, ceea ce atrage anularea sa.
De asemenea, a precizat că testatorul a decedat la două zile de la întocmirea testamentului, cauza morții fiind „neoplasm laringian”, fiind incert în ce condiții testatorul a dat indicații notarului cu privire la conținutul actului și cum a consimțit la autentificare.
În drept, au fost invocate prevederile Lg. 36/1995.
În susținerea cererii a depus înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția inadmisibilității, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
A menționat că reclamanții au invocat motive de nulitate relativă a încheierii de autentificare a testamentului, excepții care nu pot fi invocate de către terți, reclamanții nefiind părți în actul contestat.
Nulitatea relativă poate fi invocată doar de persoana ocrotită prin actul încheiat precum și de succesorul universal al acestuia, reclamanții putând invoca doar cauze de nulitate absolută.
A mai menționat pârâta că atât timp cât handicapul vizual grav nu înseamnă orbire, iar notarul public a consemnat că „după ce i-am citit și explicat personal prezentul înscris a consimțit la autentificarea acestuia și a semnat toate exemplarele lui”, iar medicul de familie a eliberat adeverința specifică, este evident că afirmațiile reclamanților sunt de rea-voință. La încheierea testamentului au fost prezenți și martori care au putut constata exprimarea liberei voințe a unei persoane aptă să facă acest lucru din toate punctele de vedere.
În ceea ce privește locul îndeplinirii actului nu există nici un dubiu, acesta fiind realizat la domiciliul testatorului și redactat respectiv, autentificat la biroul notarial.
În drept, au fost invocate prevederile art. 6, 7, 60, 84, 87 din Lg. 36/1995 rep., art. 49, 50, 112 și 115 C.pr.civ.
A solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și cu martori, ultima fiind respinsă, ca neutilă soluționării cauzei.
În cauză, a fost formulată cerere de intervenție în interes propriu de către numitul T. I. I., în calitate de notar public asociat în cadrul Biroului Notarial T. – Societate profesională notarială, care a fost respinsă de către instanță la termenul din 25.04.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active instanța o va respinge, având în vedere că reclamanții au vocație succesorală după defunctul I. Severică, putând contesta actele de ultimă voință ale acestuia.
Referitor, la excepția inadmisibilității, instanța o va respinge, de asemenea, accesul la justiție fiind liber, în conformitate cu prevederile constituționale și europene.
Cu privire la fondul cauzei, instanța reține că reclamanții nu au făcut dovada că I. Severică ar fi fost nevăzător. Conform certificatului nr. 1472/07.02.2008 depus în copie la dosar (fila 11), acesta era încadrat în rândul persoanelor cu handicap grav permanent, nerezultând însă că ar fi fost și nevăzător.
Mai mult, modul în care au fost înscrise numele, prenumele și semnătura testatorului pe testament, deasupra și dedesubtul liniei orientative printate în josul actului, denotă faptul că acesta nu era lipsit de vedere.
Se reține, așadar, că, în cazul de față, nu erau aplicabile disp. art. 61 (3) din Lg. 36/1995, privind luarea consimțământului persoanelor nevăzătoare, în forma existentă la data de 16.06.2011.
În ceea ce privește susținerea reclamanților că în cazul în care testatorul nu era văzător, ar fi trebuit să citească personal actul, instanța reține că, din formularea art. 60 (1) din Lg. 36/1995, respectiv „pentru a lua consimțământul părților, după citirea actului, notarul public le va întreba dacă au înțeles conținutul acestuia și dacă cele cuprinse în act exprimă voința lor”, nu rezultă expres că înscrisul ar trebui să fie citit de parte ori de către notar. Esențial este ca partea să înțeleagă conținutul actului și cele menționate în cuprinsul acestuia să reprezinte voința sa. În acest sens, în partea finală a încheierii de autentificare, s-a menționat de către notar că după ce i-a citit și explicat personal înscrisul, a consimțit la autentificarea acestuia și a semnat toate exemplarele lui.
Referitor la locul îndeplinirii actului, se reține că actul juridic propriu-zis, constând în stabilirea identității părții, a domiciliului acestuia, a capacității și a consimțământului, precum și semnarea înscrisului, s-a realizat la locul în care se afla testatorul, fapt permis de dispozițiile art. 48 (2) din Lg. 36/1995, în vigoare la momentul întocmirii testamentului. Operațiunile ulterioare, respectiv întocmirea și tehnoredactarea încheierii de autentificare, semnarea sa de către notar, aplicarea sigiliului și înregistrarea actului nu pot fi realizate decât la sediul biroului notarial, fiind imposibil a fi deplasată întreaga infrastructură la domiciliul solicitantului.
Prin urmare, față de argumentele anterior expuse, se constată că cele două mențiuni „redactat și autentificat la BNP T. din Iași” și „m-am deplasat la domiciliul testatorului” nu sunt contradictorii, ci se completează.
De asemenea, faptul că testatorul a decedat la două zile după întocmirea testamentului nu reprezintă un motiv de nulitate al actului, iar raport la diagnosticul pus testatorului și care ar fi reprezentat cauza principală a decesului, reclamanții nu au făcut dovada că acesta nu ar fi putut vorbi.
Totodată, raportat la susținerile reclamanților din precizările la acțiune în sensul că notarul l-a identificat pe testator cu ajutorul martorilor de identitate, deși acesta avea carte de identitate, instanța le va înlătura, neexistând vreo vătămare în acest caz, ci dimpotrivă, apelându-se la o măsură de siguranță suplimentară în ceea ce privește identificarea părții.
Prin urmare, față de situația de fapt și de drept reținută, instanța va respinge acțiunea ca nefondată.
Va respinge cererea reclamanților referitoare la cheltuielile de judecată, nefiind incidente prevederile art. 274 C.pr.civ.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., va obliga reclamanții să plătească pârâtei cheltuielile de judecată (onorar de avocat chitanță nr._/22.03.2013 și chitanța nr._/09.09.2013).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale active și inadmisibilității invocate de către pârâtă, ca nefondate.
Respinge acțiunea civilă formulată de către reclamanții I. M. domiciliat în București, .. 2, ., ., sector 6, I. M. domiciliată în București, .. 40, ., ., sector 1 și I. S. domiciliată în . D., jud. Iași în contradictoriu cu pârâta I.-T. M. domiciliată în . D., jud. Iași, ca nefondată.
Respinge cererea reclamanților cu privire la cheltuielile de judecată, ca nefondată.
Obligă reclamanții să achite pârâtei suma de 1250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.09.2013.
Președinte, Grefier,
A. D. C. L. C.
Redactat A.D.C.
Teh. 6ex. I.L. – 11.11.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI | Succesiune. Hotărâre din 19-09-2013, Judecătoria IAŞI → |
|---|
