Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 17829/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 11 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE T. G.
Grefier M. C. M.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe contestator O. V.D. și pe intimat A. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN.IAȘI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine de pe lista de ședință, răspunde contestatorul prin apărător ales, respectiv avocat C. – C., lipsă fiind reprezentantul legal al intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile litigante, după care,
Avocat C. pentru contestator, solicită cuvântul și arată că intimatul nu a depus la dosarul cauzei dovada comunicării către contestator a deciziei de impunere.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Având cuvântul asupra probelor, apărătorul ales al contestatorului, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În temeiul dispozițiilor art. 255 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Respinge ca nefiind utilă cauzei proba cu interogatoriul intimatei.
În temeiul dispozițiilor art. 392 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța dispune deschiderea dezbaterilor, și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Având cuvântul pe fondul cauzei avocat C. pentru contestator solicită admiterea contestației, anularea formelor de executare, nu există nici un contract de asigurarea încheiat.
Cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru.
În temeiul dispozițiilor art.394 Noul C.od de Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare
INSTANȚA,
Deliberând asupra caontestației la executare, reține următoarele aspecte:
Prin cererea înregistrată la data de 05.06.2013, sub numărul_, contestatorul O. D. a contestat în contradictoriu cu intimatul A.- AFP IAȘI actele de executare silită din dosarul de executare nr._/22/_ /_.
Contestatorul a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită, respectiv somația nr. 22/_ /_ și titlul executoriu nr._.
În motivare contestatorul a arătat, în esență, următoarele aspecte:
Nu datorează sumele de bani indicate în titlui executoriu în condițiile în care nu are încheiat nici un contract cu de asigurare cu CAS IAȘI.
Titlul executoriu nu cuprinde elementele prevăzute de art. 43 pct. 2, art. 141 pct. 4 din OG nr. 92/2003. De asemenea, tiltul executoriu nu a fost comunciat în conformitate cu dispozițiile legale în materie.
În titlul executoriu contestat nu sunt indicate perioadele pentru care au fost calculate debitele și nici nu este precizat actul în baza căruia au fost calculate aceste sume.
Mai arată contestatorul (f. 4 – alin. 5, f. 5 alin. final) că nu i-au fost comunicate deciziile de impunere care au stat la baza emiterii titlului executoriu.
A fost solicitată judecata în lipsă.
Contestatorul a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și interogatoriul intimatei.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri.
Contestația a fost legal timbrată.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației la executare.
Intimata a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri. A respins ca nefiind utilă cauzei proba cu interogatoriul intimatei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele aspecte:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității contestației la executare, instanța urmează să o respingă cu urtmătoarea motivare.
În mod evident contestatorul a formulat o contestație la executare împotriva actelor de executare silită efectuate de A. – AFP IAȘI în dosarul de executare nr._/22/_ /_.
Calea contestației la executare este recunoscută de prevederile OG nr. 92/2003 – art. 172 din OG nr. 92/2003.
Conform deciziei Nr. XIVdin 5 februarie 2007, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, cât și a unui act sau măsuri de executare.
Rezultă dincolo de orice critică faptul că legea recunoaște debitorilor fiscali calea contestației la executare, cale pe care aceștio o pot exercita împotriva executării silite sau actelor ori măsurilor de executare.
Faptul că, printre criticile invocate de contestator, se regăsesc și unele care privesc legalitate, fondul titlului de creanță fiscal – decizia de impunere – nu trebuie să conducă la concluzia că prezenta contestația, în anasamblul ei – este inadmisibilă.
Cel mult, argumentele care privesc fondul titlului de creanță nu pot fi analizate de instanța de executare, urmând a fi analizate doar motivele care privesc strict acele de executare sau executarea silită însăși.
În ceea ce privește contestația la executare, instanța urmează să o admită, pentru următoarele motive:
Potrivit precizărilor intimatei, contestatorul datorează debite cu titlu de contribuții de asigurări de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente.
Contestatorul a afirmat că nu datorează asemenea contribuții, motivat de faptul că nu are un contract încheiat cu CAS IAȘI.
Calitatea de asigurat se dobândește în condițiile Legii – a plății contribuției nu în virtutea unui contract.
Persoanele autorizate să desfășoare activități independente au obligația să depună declarații privind obligațiile la FNUASS și a plății contribuției aferente veniturilor independent de încheierea unui contract.
Cât timp contestaotrul a fost autorizat să desfășoare activități independente, în temeiul OUG nr.150/2002, a dispozițiilor Legii nr.95/2006, ale OG nr. 92/2003, are obligația să achite contribuția către fondul unic al asigurărilor de sănătate.
Contestatorul a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități independete care se supune impozitului pe venit și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile. Astfel avea obligația de a depune și declarațiile prevăzute atât de OG nr. 92/2003 și de Legea nr. 95/2006.
Potrivit susținerilor intimatei, această obligație de a depune declarații nu a fost îndeplinită, iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul art. 83 alin. (4) din OG nr.92/2003. Or, în condițiile Legii ce reglementează sistemul de asigurări de sănătate, chiar dacă recurentul nu ar fi beneficiat în mod voluntar de asigurările de sănătate ar fi avut obligația de a contribui la sistemul național de asigurări de sănătate indiferent de opțiunea acestuia de a nu accesa sistemul public de sănătate, fiind aplicabile principiile contributivității și solidarității. În plus, drepturile și obligațiile asiguraților sunt stabilite anual prin contractul cadru așa cum prevede Legea nr. 95/2006. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în monitorul oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicare a acestuia. Ca atare, necunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora se calculează ar contraveni principiului nemo censetur ignorare lege. Obligația de plată se naște de la data realizării venitului și nu în virtutea contractului de asigurare.
Nici argumentul potrivit cu care titlul executoriu este nul pentru că nu cuprinde elementele prevăzute de art. 43 pct. 2, art. 141 pct. 4 din OG nr. 92/2003 nu este întemeiat. Titlul executoriu contestat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
De asemenea, instanța nu va reține nici critica privitoare la faptul că în titlul executoriu nu sunt indicate perioadele pentru care au fost calculate debitele și nici nu este precizat actul în baza căruia au fost calculate aceste sume, aceste elemete regăsindu-se în cuprinsul titlului de creanță care a stat la baza emiterii titlului executoriu.
Instanța găsește însă întemeiată critica potrivit căreia intimata nu a comunicat legal titlul de creanță care stă la baza emiterii titlului executoriu.
Decizia de impunere trebuia comunicată debitorului în conformitate cu prevederile art. art. 44 din OG nr. 92/2003, în forma în vigoare la momentul derulării procedurii executării silite, potrivit cărora actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin această modalitate se va comunica fie prin remiterea acestuia de către persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/împuternicitului la sediul organului fiscal, dacă se asigură primirea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal, fie prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanta, dacă se asigura transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia.
De asemenea, în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin mijloacele menționate, aceasta se realizează prin publicitate.
În raport de aceste dispoziții legale clare, instanța constată că intenția legiuitorului, prin instituirea unor modalități subsecvente de comunicare, a fost aceea de a se asigura comunicarea actului administrativ destinatarului, iar numai în eventualitatea în care nu se va putea realiza în mod direct această comunicare se procedează la comunicarea prin publicitate.
Mai mult, în situația în care organul de executare comunică actele de executare silită prin poștă, acesta trebuie să fie în măsură să poată proba cu o confirmare de primire remiterea actului către debitor, în caz contrar existând pentru acesta obligația de a proceda la comunicarea actului administrativ prin celelalte modalități prevăzute de lege.
Prin decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala s-a reținut că ca dispozitiile art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala sunt neconstitutionale in masura in care se interpreteaza in sensul ca organul fiscal emitent poate sa procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu inlaturarea nejustificata a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) din aceeași ordonanță.
Rezultă că, procedând direct la comuicarea deciziei de impunere prin publicitate, CNAS – emitentul actului administrativ – nu a procedat corect, privând debitorul de posibilitatea contestării în mod legal a titlului de creanță. Mai mult, nelegala comunicare a titlului de creanță face ca termenul de plată să nu înceapă să curgă, or, în aceste condiții titlul executoriu care se întemeiază pe titlul de creanță nelegal comunicat este, la rândul lui, emis cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Viciul comunicării titlului de creanță se răsfrânge direct asupra titlului executoriu, lipsindu-l de suport legal.
Pentru aceste motive, instanța consideră întemeiată contestația la executare formulată de contestator și o va admite în consecință.
Întrucât intimatul a căzut în pretenții, instanța îl va obliga să achite contestatorului cheltuielile de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru de 81, 5 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul O. D., cu domiciliul în Iași, ., ., . în contradictoriu cu intimatul A. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI / ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, cu sediul în Iași, .. 26, jud. Iași.
Desființează actele de executare din dosarul de executare privind pe debitorul O. V. D..
Admite cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă intimata să achite contestatorului suma de 81, 5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxe judiciare de timbru.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.09.2013.
Președinte, Grefier,
RED.G.T./TEH .G.T.
4ex/22.11.2013
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 03-12-2013,... | Pretenţii. Hotărâre din 02-09-2013, Judecătoria IAŞI → |
|---|
